Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 343/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 343/ Dosar nr-
Ședința publică de la 15 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului C și chematul în garanție Ministerul Mediului și al Dezvoltării Durabile împotriva sentinței civile nr. 2 din 06 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 05 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 12 mai 2009, apoi pentru data de 15 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față
Prin sentința civilă nr. 2 din 06 ianuarie 2009, Tribunalul Covasnaa respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de chematul in garantie Ministerul Mediului și Dezvoltarii Durabile; a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a chematului in garantie Ministerul Mediului și Dezvoltarii Durabile; a admis cererea formulata de reclamanta in contradictoriu cu parata Agentia Pentru Protectia Mediului C; a obligat parata sa acorde si sa plateasca reclamantei suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, pe perioada 01.01.2004-01.10.2007 sumele datorate urmand a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflatie de la data nasterii dreptului si pana la data platii efective; a obligat parata la plata dobanzii legale aferente debitului sus mentionat, dobanda calculata de la data nasterii dreptului si pana la data platii efective; a obligat parata sa consemneze in carnetul de munca al reclamantei acordarea drepturilor salariale sus mentionate și sa recalculeze si sa plateasca pentru reclamanta cuantumul obligatiilor la fondul de contributii asigurari sociale in functie de drepturile salariale sus acordate.
A fost admisă cererea de chemare in garantie a Ministerului Mediului și Dezvoltarii Durabile, cerere formulata de paratul Agentia Pentru Protectia Mediului C si a obligat chematul in garantie sa efectueze toate demersurile pentru alocarea catre parata a fondurilor banesti necesare efectuarii platilor de mai sus, lunându-se act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta a fost funcționar public în cadrul instituției pârâte, pe perioada de timp mentionata in prezenta actiune, conform celor rezultate din copia cărții de muncă depuse la dosar.
Conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Suspendarea acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzator treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine însă prevederilor art. 41 și prevederilor art. 53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzator treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
Instanța a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 (devenit art. 31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în dezlegarea unui recurs în interesul legii dat pe o chestiune de drept asemănătoare (suspendarea acordării primelor de vacanță - Decizia nr. 23/2005) că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
În plus, tribunalul a reținut și dispozițiile art. 38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În consecință, instanța a apreciat că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici, sunt contrare Constituției, astfel că reclamanții își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Apoi, raportându-se la prevederile art. 6 par. 1 din CEDO care garantează dreptul fiecărei persoane la un proces echitabil, instanța reține că în sfera acestui drept intră nu numai garanțiile procesuale ce privesc faza judecății procesului civil, ci și cele referitoare la etapa executării dispozițiilor dintr-o hotărâre judecătorească.
În acest sens, Curtea Europeană a statuat că dreptul prevăzut de art. 6 par. 1 CEDO ar fi iluzoriu dacă hotărârea judecătorească definitivă și obligatorie pronunțată de instanță ar rămâne fără efect în detrimentul uneia din părți.
În speță, dreptul reclamanților la suplimentele salariale pretinse izvorăște dintr-o dispoziție legală, însă nefiind cuantificat de către legiuitor, realizarea acestui drept salarial apare iluzorie, teoretică.
Așa fiind, pentru a asigura posibilitatea executării (realizării) drepturilor salariale cuvenite reclamantei în baza dispozițiilor legale sus menționate, instanța a admis integral cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, urmând a acorda părții sporurile pretinse în cuantumul indicat (atâta vreme cât în speță autoritatea pârâta nu a răsturnat prin probe cuantumul pretins de reclamanți).
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis cererea de chemare în judecată și a dispus obligarea pârâtei să acorde și să plătească reclamantei, pentru perioada 01.01.2004-01.10.2007, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, precum și la actualizarea sumelor datorate, prin aplicarea indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective. De asemenea, va obliga pârâta la calcularea și plata dobânzii legale aferente debitului, calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Instanța a obligat pârâta la recalcularea și plata contribuțiilor la asigurări sociale aferente veniturilor reclamantei pentru perioada de timp sus menționată, precum și la consemnarea drepturilor salariale în carnetul de muncă al acesteia.
Instanța a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile și l-a obligat pe acesta, in calitate de ordonator principal de credite, să efectueze toate demersurile pentru alocarea către pârâtă a fondurilor bănești necesare efectuării plăților de mai sus.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Agenția pentru Protecția Mediului C și a solicitat respingerea acțiunii reclamantei întrucât cele două drepturi salariale suplimentare nu sunt prevăzute ca și cuantum într-o normă de drept specială, iar în ce privește actele normative de suspendare a dreptului rațiunile pentru care s-a dispus astfel privesc interesul general și pârâta nu are nicio contribuție în acest sens.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, instanța de recurs constată următoarele:
Prin acțiunea principală reclamanta a solicitat să se constate că are dreptul la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, corespunzător art. 31 lit c și d din Legea nr 188/1999, și să fie obligată pârâta la calcularea și plata acestor drepturi salariale.
Aceste suplimente nu au fost cuantificate de legiuitor, însă, prin analogie cu alte sporuri de care beneficiază categoria de personal a funcționarilor publici, reclamanta interpretează că acestea sunt în cuantum de câte 25% din salariul de bază.
Instanța constată că reclamanta are, prin lege, dreptul la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, corespunzător art. 31 lit c și d din Legea nr 188/1999, atât timp cât are calitatea de funcționar public.
Instanța nu se poate substitui însă puterii legislative sau celei executive și nu poate stabili un cuantum al acestor drepturi salariale fără să existe norme legale prin care să stabilească întinderea acestora.
Acțiunea reclamantei este una în realizarea dreptului, însă cererea sa nu poate fi primită de instanță, având în vedere și dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, pentru că acest drept salarial nu se poate realiza, concretiza, în cuantumul solicitat, în lipsa unui cadru legal.
Considerentele instanței de fond privind suspendarea acestui drept prin Ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 92/2004 și nr. 2/2006 și consecințele sale juridice sunt utile în măsura în care ar fi existat și cadrul legal prin care s-ar fi stabilit și acest cuantum al dreptului.
Se mai reține de către instanța de fond că autoritatea pârâta nu a răsturnat prin probe cuantumul pretins de reclamanți. Acest raționament operează doar într-un cadru legal iar instanța avea obligația sa verifice dacă acesta există, respectiv dacă există vreo normă de drept specifică prin care aceste suplimente ale postului și ale treptei au fost cuantificate, ceea ce în speță lipsește.
Recursul pârâtei este fondat și hotărârea instanței de fond va fi modificată în sensul a se constata existența dreptului reclamantei, corespunzător art. 31 lit c și d din Legea nr 188/1999, atât timp cât are calitatea de funcționar public.
Celelalte pretenții ale reclamantei se vor respinge ca neîntemeiate pentru considerentele de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi:
Admite în parte recursul declarat de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului C împotriva sentinței civile nr. 2/6.01.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o modifică în parte și, în consecință:.
Constată că reclamanta are dreptul la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, corespunzător art. 31 lit c și d din Legea nr 188/1999, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept.
Respinge restul pretențiilor formulate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2009.
Judecător, JUDECĂTOR 3: Mirena
- - - -
Opinie separată în sensul admiterii în parte a recursului și modificarea în parte a sentinței civile recurate cu consecința înlăturării cuantumului de 25% pentru cele două suplimente salariale și acordării acestor sporuri începând cu data de 26.11.2004, dar nu mai devreme de data nașterii raporturilor de serviciu și menținerea restului dispozițiilor din sentință.
Președinte,
- -
Grefier
Opinie separată:
Recursul pârâtei Agenția pentru Protecția Mediului C este doar parțial întemeiat în ceea ce privește cuantumului acordat și a datei de la care se pot da drepturile solicitate.
Conform prevederilor art. 31, alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste dispoziții legale privind compunerea salariilor funcționarilor publici au fost suspendate prin art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004, care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 (actual art. 31), cu modificările ulterioare.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2006 au fost suspendate prevederile art. 29, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr. 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Curtea constată că prin modificarea adusă Legii nr. 188/1999 prin Legea nr. 215/2006, lit."d" a aliniatului 1, al art. 29, care prevedea suplimentul corespunzător gradului a fost modificată, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Ordonanța Guvernului nr. 6/24 ianuarie 2007, reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform art. 1, alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art. 31, alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată.
Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului. Prin art. 48 al acestui act normativ, se prevede că dispozițiile ordonanței, se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 republicată.
Deci, în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale menționate. Suspendarea dispusă și-a încetat aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art. 37 din nr.OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Art. 37, alin. 3, teza ultimă din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 prevede în mod expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu, este lovită de nulitate absolută.
În speța de față sunt incidente și prevederile art. 1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform art. 11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
După ratificare, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și a dobândit în cadrul acestuia aplicabilitate directă, dispozițiile Convenției având forță constituțională și supralegislativă.
Articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1, la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa constantă a arătat că noțiunea de "bun" se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
Salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două sporuri au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanta ar fi putut să aibă în patrimoniul său, în mod efectiv și licit, sumele aferente suplimentelor.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, Curtea reține că art. 31 menționat, nu prevede un cuantum de 25%, așa cum a fost acordat de prima instanță, iar instanța nu poate stabili prin analogie cuantumul acestora.
În consecință, dreptul la aceste sporuri există, a fost prevăzut de lege pentru funcționarii publici și nu a fost abrogat.
Instanța urmează să înlăture însă din dispozitivul hotărârii, mențiunea privind stabilirea cuantumului acestuia de 25% din salariul de bază, prevederea legală neindicând acest procent. Curtea reține că nu poate fi specificat cuantumul acestor sporuri având în vedere faptul că art.31 din Legea 188/1999 republicată nu prevede un cuantum de 25% așa cum au solicitat reclamanții, iar instanța de judecată nu poate stabili prin analogie cu alte sporuri cuantumul acestora. Criteriile după care se calculează cuantumul acestor suplimente prevăzute de lege se stabilesc fie de legiuitor, fie de ordonatorul de credite printr-un act administrativ (în acest sens a se vedea de exemplu, ordinele ministrului internelor prin care se stabilesc criteriile de cuantificare pentru sporul de fidelitate)
Excepția prescripției este parțial întemeiată.
Potrivit art. 7 alin.1 din Decretul 167/1958 " prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune ". Aceasta este regula generală.
Sumele solicitate cu titlu de sporuri sunt prestații periodice lunare. Până la suspendarea lor prin OUG 92/2004 ( respectiv 26 noiembrie 2004) reclamanții au avut posibilitatea de a-și cere drepturile. Pentru perioada anterioară intrării în vigoare a ordonanței menționate cursul prescripției nu a fost suspendat. Termenul de prescripție este de 3 ani.
Prescripția pentru fiecare prestație lunară a început să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv în ianuarie 2004, februarie 2004 etc.
După 26 noiembrie 2004, suspendarea drepturilor prin actele normative menționate de recurentă ( OUG 92/2004 și OG 2/2006 ) a suspendat și prescripția extinctivă. S-a modificat cursul acestei prescripții, s- oprit de drept curgerea termenului de prescripție până la momentul încetării acestei situații care a pus în imposibilitate de a acționa pe reclamanți, titularii dreptului la acțiune.
În consecință acțiunea este prescrisă pentru drepturile aferente perioadei 1.01.2004 - 26 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a ordonanței care a suspendat exercițiul drepturilor ) și nu este prescrisă pentru perioada ulterioară.
Reclamanții au formulat o acțiune în realizarea dreptului nu în constatare. Potrivit art. 129 alin 6 Cod procedură civilă judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.Lipsa cuantumului pentru aceste sporuri nu justifică neacordarea lor. Acestea deși în prezent nu sunt determinate pot fi determinabile.
Președinte,
- -
Red. /11.06.2009
Red.//15.06.2009
Dact. /11.06.2009/3 ex.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
