Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 344/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.344
Ședinta publica din data de 08 februarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N împotriva sentinței civile nr. 196 pronunțată în data de 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL POLIȚIEI BN, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în cauză, la doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că la data de 23.01.2008, intimata a înregistrat întâmpinare.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.196/16.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bistrița Na admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, respingând ca inadmisibilă acțiunea formulată împotriva acestuia.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Poliției B N, aceștia fiind obligați în solidar să plătească reclamantei sporul de fidelitatea pentru perioada 1.01.2005 - 31.12.2005, indexat. S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta fiind obligat să vireze în contul Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare plății sporului de fidelitate acordat reclamantei, actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea sentinței s-a reținut că pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor nu poate avea calitatea procesuală pasivă deoarece nu are calitate de angajator în raport cu reclamanta.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că sporul de fidelitate de 20% este reglementat prin OG nr.38/2003 aprobată prin Legea nr.353/2003 iar suspendarea temporară a acordării acestui drept prin art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004 nu înlătură acordarea lui, prin acest act normativ a fost amânată o perioadă de timp acordarea efectivă.
Cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, față de Ministerului Economiei și Finanțelor a fost justificată de faptul că obligațiile privind proiectele bugetelor anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție revin acestui minister.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs DGFP B N în numele Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
În opinia recurentului, în cauză nu s-a confirmat existența unei obligații legale sau convenționale de garanție, condiții ce rezultă din analiza dispozițiilor art.60 și urm..civ. Se susține că Ministerului Economiei și Finanțelor nu se confundă cu bugetul de stat, că prin admiterea cererii de garanție s-ar ajunge la plata unor sume din bugetul propriu al acestui minister, încălcându-se dispozițiile art.14 din Legea nr.500 /2002. Prin urmare în raport cu responsabilitatea acestui minister, nu poate fi ținut garant pentru plata unor drepturi bănești privind salariații unor alte instituții care are propriul ordonator principal de credite. Se mai precizează că în cuprinsul Legii nr.500/2002 nu există nici o dispoziție legală privind obligația de garanție.
Intimații, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Poliției B N nu au depus întâmpinare.
Curtea, analizând recursul declarat reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Chiar dacă Ministerul Economiei și Finanțelor nu participă în mod direct la raportul de serviciu dintre funcționarii publici și autoritatea publică corespunzătoare, cererea de chemare în garanție este justificată în considerarea atribuțiilor distincte și diferite pe care cele două ministere, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor, le au în materia planificării și administrării finanțelor publice.
Este evident că Ministerul Administrației și Internelor nu poate dispune de alte fonduri decât în limita creditelor bugetare aprobate, astfel că asumarea unui angajament legal nu se poate face decât în cadrul unui aranjament bugetar, iar în cadrul unui astfel de aranjament Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine sarcina de a elabora fișa financiară, ca document necesar, pentru dezbaterea proiectului de modificare a legii bugetului (art.15 din Legea nr.500/2002).
În plus, din întreaga economie a art.19 din Legea nr.500/2002 și în special din conținutul lit.a și f reiese justificarea legitimării procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta fiind autoritatea care, ulterior aprobării bugetului cu clasificațiile corespunzătoare, pentru situații excepționale, cum este și aceea de a plăti drepturi salariale restante necuprinse în bugetul inițial, are obligația de a propune și justifica rectificarea bugetului de stat.
Deși potrivit art.47 alin.2 din Legea nr.500/2002, de principiu, alocațiile pentru cheltuieli de personal, așa cum au fost aprobate nu pot fi virate și utilizate în alte articole de cheltuieli, din întreg conținutul acestui articol rezultă că este posibilă virarea unor credite de la un capitol la altul, iar în acest sens rolul hotărâtor revine Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin urmare admiterea cererii de chemare în garanție este justificată tocmai pe atribuțiile acestui minister astfel că susținerile făcute în recurs sunt nefondate urmând a fi respinse.
Drept consecință în temeiul art.20 din Legea nr.554 raportat la art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, menținând în întregime hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B- împotriva sentinței civile nr.196 din 16 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./25.02.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
