Obligația de a face. Decizia 340/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.340
Ședinta publica din data de 08 februarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr.2083 pronunțată în data de 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că la data de 06.02.2008, apărătorul intimaților a înregistrat cerere de amânare și acordare a unui nou termen de judecată, justificat pe împrejurarea că este plecat din localitate.
Instanța după deliberare, respinge cererea de amânare a judecării pricinii și acordare a unui nou termen de judecată, reținând în motivare data la care au fost comunicate motivele de recurs.
Totodată, față de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2083 din 20 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- s-a admis acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N și care a fost obligat să adopte o hotărâre de prelungire a termenului de începere a edificării construcției cu destinație de locuință pe parcela de teren care este obiectul contractului de cesiune nr.13271/0.03.2000 cu un nou termen de un an și prelungirea termenului de finalizare a acestei construcții cu destinația locuință cu un nou termen de trei ani.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin hotărârea nr.41/2000 Consiliul Local a aprobat concesionarea terenului către soții. În baza ei s-a încheiat contractul de cesiune nr.13271/09.03.2000 și a fost eliberată autorizația de construire nr.1880/28.09.2000. nu au putut însă să intre efectiv în posesia terenului datorită acțiunilor promovate de soții în martie și octombrie 2000.
Reclamanții au solicitat Primăriei lămurirea aspectelor legate de posesia terenului dar aceasta prin adresa nr- le răspunde că nu pot interveni datorită litigiului de pe rolul instanței. În ianuarie 2005 se poartă discuții cu privire la un schimb de terenuri între cele două familii și Consiliul Local pentru stingerea litigiilor dar Consiliul se opune în final. În iulie 2005, beneficiarii solicită Consiliului să fie puși în posesie, prin cererea nr.52303/42/25.07.2005; în august solicită Primăriei verificarea titlurilor familiei, prin adresa nr.54975/84/08.08.2005 și revin în octombrie 2005 cu adresa nr.75537/48/29.10.2005. În paralel, au notificat și familia. Mai mult din CF rezultă că terenul concesionat nu aparține în întregime pârâtului, ci este în coproprietate cu, iar dosarul de ieșire din indiviziune s-a finalizat în favoarea reclamanților în cursul anului 2007.
Prin urmare nu se poate susține că beneficiarii concesiunii au stat în pasivitate. Ei au făcut demersuri atât la angajații Primăriei cât și la familia care în opinia lor ocupa fără drept terenul concesionat. Mai mult, însuși Consiliul Local le-a comunicat că până la soluționarea definitivă a dosarului declanșat de familia nu va interveni, termenul a și fost prelungit prin actul adițional nr.2/2003 și au făcut demersuri pentru încă o prelungire a acestuia încă din august 2005.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii introductive.
Recursul critică temeinicia și legalitatea sentinței recurate întrucât reclamanții-intimați au stat în pasivitate și nu au procedat la demararea lucrărilor în sensul clauzelor contractuale inserate în contractul de concesiune nr.13271/2000, neîncepând lucrările de construcție în termen de un an, cu toate că au avut asigurată calea de acces și prin urmare au manifestat dezinteres față de realizarea obiectivului prevăzut în contractul de concesiune.
În argumentarea recursului pârâtul a invocat principiul forței obligatorii a contractului, principala semnificație a acestui principiu fiind aceea că părțile sunt obligate să execute întocmai și cu bună credință, una față de cealaltă, toate pretențiile la care s-au obligat prin contract.
Analizând recursul prin prisma motivului invocat, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În baza hotărârii nr.41 din 20 iunie 2000 Consiliului Local C s-a aprobat concesionarea în favoarea intimaților prin încredințarea directă a unei suprafețe de 300 mp teren, înscris în CF nr.8550 C sub nr.top.10507/2/1, între părți încheindu-se contractul de concesiune nr.13271/09.03.2000 însă punerea în posesia faptică a intimaților nu s-a realizat nici până în prezent.
Se mai reține că cererea formulată de intimați la oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C pentru înscrierea în CF 8550 Cac ontractului de concesiune susmenționat a fost respinsă întrucât Statul Român nu este singurul proprietar al terenului în suprafață totală de 647 mp înscris în această coală funciară, existând încă un coproprietar, în persoana doamnei.
Raportat la această stare de fapt invocarea principiului forței obligatorii a contractului, potrivit căruia, odată încheiat cu respectarea condițiilor legii, contractul trebuie să fie executat în deplină conformitate cu cuprinsul său, nu își are relevanță în cauză, neexecutarea contractului neputându-i fi imputabilă reclamanților -intimați, acesta fiind și interesul urmărit prin acțiunea introductivă de către aceștia, prelungirea termenelor de începere și finalizare a construcției tocmai pentru a-și putea îndeplini obligațiile asumate prin contractul de concesiune.
Pentru aceste considerente raportat la prevederile art.312 (1) pr.civ. Curtea urmează a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului C- împotriva sentinței civile 2083 din 26.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./19.02.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
