Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 345/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.345/R-CONT
Ședința publică din 03 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- - - JUDECĂTOR 3: Corina
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.527/CA din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta cu domciliul ales în P,-, la Camera de Conturi A și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin cu sediul în P,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic pentru intimatul chemat în garanție, lipsă fiind recurenta pârâtă și intimata reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul intimatului chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice precizează că nu are de formulat cereri prealabile și depune la dosar concluzii scrise.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul chemat în garanție prin A, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței tribunalului față de chematul în garanție, lăsând la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului față de intimata reclamantă.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 26 martie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, pentru a fi obligată să-i plătească majorările prevăzute de OG nr.27/2007 în perioada 1 iulie 2007-26 martie 2008.
În motivare s-a arătat că reclamanta este angajată ca funcționar public cu contract de muncă la pârâtă și își desfășoară activitatea la Camera de Conturi A, fiind îndreptățită să primească sporul la care se referă art.31din OG nr.27/2007, raportat și la dispozițiile art.42 din OG nr.2/2006 și art.41 din OG nr.6/2007, drepturi de care nu a beneficiat.
La 14 mai 2008, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca în măsura în care va fi admisă acțiunea chemata în garanție să fie obligată să repartizeze fondurile necesare către debitoare.
La 1 octombrie 2008, reclamanta a precizat acțiunea, solicitând să-i fie plătită majorarea de 30% în raport de vechimea din cadrul Curții de Conturi.
Prin sentința civilă nr.527/CA/2008 Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat pe pârâtă ca începând cu 1 iulie 2007 și în continuare să plătească reclamantei majorarea de 30%. A fost respinsă cererea de chemare în garanție.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, în condițiile ordonanțelor de salarizare aplicabile funcționarilor publici, aceștia beneficiază de sporurile și drepturile prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției în care își desfășoară activitatea. În cadrul Curții de Conturi se aplică dispozițiile OG nr.27/2007, care în art.31prevede dreptul controlorilor financiari de a beneficia de o majorare a indemnizației cu un procent cuprins între 10 și 30%, determinabil concret de Plenul curții.
Față de aceste dispoziții legale instanța a apreciat că și reclamanta - funcționar public - poate beneficia de majorarea recunoscută controlorilor financiari, acest drept neputându-i fi cenzurat.
Cu privire la cererea de chemare în garanție s-a reținut, absența raporturilor obligaționale dintre pârâtă și chemata în garanție, dar și faptul că aceasta din urmă nu răspunde de alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă și solicitând suspendarea executării hotărârii în conformitate cu prevederile art.300 din același act normativ.
Cererea de suspendare a fost soluționată prin încheierea din 13 martie 2009, iar criticile ce au învestit instanța de control judiciar sunt, în esență, următoarele:
- potrivit art.157 alin.2 din Legea nr.53/2002, sistemul de salarizare este reglementat prin lege, fiind un atribuit exclusiv al legiuitorului, așa cum de altfel s-a adoptat și OG nr.27/2007, nefiind admisă posibilitatea unui sistem de salarizare determinat pe cale judiciară;
- controlorii financiari, cei cărora le-a fost recunoscut dreptul, constituie personal contractual spre deosebire de reclamantă, care este funcționar public, fiindu-i aplicabil un alt regim și în favoarea căreia nu există o normă legală care să o îndreptățească la primirea majorării pretinse. Au fost încălcate și dispozițiile din deciziile Curții Constituționale și principiul separației puterilor în stat;
- acordarea unor drepturi salariale, pe viitor, nu poate fi admisă câtă vreme dreptul nu este născut și actual și el este determinat de actele normative ulterioare.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 4-15, reclamanta se află în raporturi de serviciu cu pârâta, desfășurându-și activitatea în cadrul Camerei de Conturi A în funcția de referent. Așadar, aceasta este funcționar public, nu are contract de muncă și este salarizată în condițiile Legii speciale, respectiv OG nr.27/2007, fiindu-i însă aplicabile și normele de drept comun din Legea nr.188/1999 și cele cuprinse în actele normative de salarizare ale funcționarilor publici.
Sistemul de salarizare este, așa cum se susține în recurs și cum rezultă din deciziile Curții Constituționale, un atribut al puterii legislative, legiuitorul fiind acela care stabilește drepturile cuvenite cu acest titlu inclusiv funcționarilor publici. Norma de principiu cuprinsă în actele normative invocate, respectiv dreptul funcționarilor de a beneficia de sporurile din legislația specifică instituției sau autorității publice în care-și desfășoară activitatea nu poate fi interpretată în sensul că toate persoanele, aflate în raporturi de muncă sau în raporturi de serviciu la un astfel de angajator, trebuie să primească aceleași sporuri și indemnizații.
Aceste dispoziții legale (art.42 din OG nr.2/2006 și art.41 din OG nr.6/2007) au în vedere drepturile din legislația specifică care, prin natura lor, sunt aplicabile independent de activitatea desfășurată de fiecare funcționar public. Pot intra în această categorie, de exemplu, sporurile pentru condiții vătămătoare în măsura în care acestea sunt comune unui anumit loc de muncă.
Nu se poate accepta însă ca indemnizări pe care legiuitorul a dorit să le recunoască anumitor categorii profesionale, salariați sau funcționari publici, să fie extinse asupra tuturor, deși felul muncii și alți indicatori ai acesteia sunt în mod evident diferiți.
În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin mai multe decizii, reținând că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create cu prevederi cuprinse în alte acte normative" (Decizia nr.820/2008).
Principiul nediscriminării recunoscut de OG nr.137/2000 nu poate fi interpretat în sensul de a duce la nesocotirea unui alt principiu, acela al separației puterilor în stat, și la recunoașterea în favoarea anumitor categorii de personal a unor drepturi pe care legiuitorul a înțeles să le acorde altor categorii, în considerarea unor rațiuni ce nu se regăsesc în toate situațiile și asupra cărora este îndreptățit să aprecieze.
Reținând, în esență, că potrivit art.31din OG nr.27/2007 aprobată prin Legea nr.219/2007, majorarea indemnizației cu un procent cuprins între 10% și 30%, determinabil însă de un anumit organism de conducere, a fost recunoscut numai controlorilor financiari, se apreciază că numai aceștia pot beneficia de acest drept, categorie de persoane în care nu se încadrează reclamanta.
Pentru aceste considerente se apreciază că este fondat recursul și, în baza art.312 alin.2 Cod pr.civilă, urmează a fi admis, iar sentința va fi modificată în sensul respingerii acțiunii.
Față de această statuare se apreciază că este inutilă analiza criticii privind acordarea unui drept viitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.527/CA din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta cu domciliul ales în P,-, la Camera de Conturi A și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin cu sediul în P,-, jud.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
.
Grefier,
04.05.2009
red.
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
