Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 346/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZI A NR.346/R-CONT
Ședința publică din 03 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- - - JUDECĂTOR 3: Corina
- - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare: recursul declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI - ORGANIZAȚIA ITM cu sediul în Pitești,-, jud.A; recursul declarat de pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE cu sediul în B, str.- -, nr.2-4, sector 1; recursul declarat de pârâta INSPECȚIA cu sediul în B, sector 2,-; precum și recursul declarat de INSPECȚIA pentru INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A cu sediul în Pitești,-, jud.A împotriva sentinței civile nr.669/CA din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat A pentru recurentul reclamant Sindicatul Național al Funcționarilor Publici - Organizația ITM A și consilier juridic ia pentru recurenții Inspecția și
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurentul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici-Organizația ITM A au depus la dosar concluzii scrise, prin serviciul arhivă.
Apărătorul recurentului reclamant -Organizația A solicită proba cu înscrisuri pe care le depune la dosar.
Reprezentanta recurenților pârâți Inspecția și A, precizează că a luat cunoștință de aceste înscrisuri.
Instanța având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat A având cuvântul pentru recurentul reclamant -Organizația A, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii și obligarea pârâtei la plata drepturilor cuvenite începând cu data de 01 ianuarie 2004, respectiv sporul de 25% suplimentul postului.
Consilier juridic ia având cuvântul pentru recurenții Inspecția și A precizează că sporul de 25% pentru suplimentul postului este inclus în salariu prin dispozițiile legale în vigoare. Solicită respingerea recursului declarat de reclamant.
Cu privire la propriul recurs, susține oral motivele așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul respingerii acțiunii, precizând că în bugetul instituției nu au fost prevăzute aceste sume.
Apărătorul recurentului reclamant solicită respingerea recursurilor declarate de pârâți ca nefondate, având în vedere precizările din concluziile scrise depuse la dosar, arătând că drepturile salariaților publici sunt prevăzute în dispozițiile legale în vigoare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 10.09.2008, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanții, și alții, reprezentați de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici - Organizația ITM A, au chemat în judecată Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă A, Inspecția B și MINISTERUL MUNCII Solidarității Sociale și Familiei pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea A la plata suplimentului postului și la plata suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, fiecare, din salariul de bază, cumulat 50%, începând cu data de 1.01.2004, în funcție de data angajării fiecărui reclamant, până la data pronunțării prezentei hotărâri și în continuare, precum și obligarea celorlalți pârâți să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi
În motivarea cererii au arătat că sunt funcționari publici în cadrul A, iar în această calitate, potrivit art.31alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul de vechime; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Au precizat că această reglementare a fost introdusă în lege prin Legea nr.161/2003, sub forma art.29, cu aplicare de la data de 1.01.2004, dată de la care trebuia să li se acorde aceste suplimente.
Au mai arătat că acordarea acestora a fost suspendată succesiv, prin mai multe acte normative, până la data de 31.12.2006, astfel că, cel puțin cu data de 1.01.2007 pârâta trebuia să le plătească.
Suspendarea este nelegală și încalcă norma constituțională, care garantează protecția socială a salariaților, inclusiv dreptul la salariul plătit potrivit dispozițiilor legale.
Pârâta, Inspecția B, prin întâmpinare(40-42), a invocat, cu titlu de excepție, necompetența materială a tribunalului dea soluționa cauza, aceasta revenind curții de apel și lipsa calității procesuale pasive, deoarece între ea și reclamanți nu există raporturi de muncă, nu sunt angajații ei, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe considerentul că reclamanților li s-au acordat și plătit toate drepturile salariale prevăzute de lege, că acordarea acestor suplimente a fost suspendată prin 44 din nr.OUG92/2004, iar prin actele normative de salarizare ale funcționarilor publici acestea nu au fost cuantificate. A mai arătat că nu i s-au acordat fonduri pentru plata acestor suplimente și a existat obligația de încadrare în fondurile alocate, iar acțiunea este prematur introdusă deoarece creanța pretinsă nu este certă, lichidă și exigibilă.
Aceeași pârâtă a formulat întâmpinare și pentru A, susținând că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, invocând aceleași argumente ca cele din propria întâmpinare. Nu s-a mai invocat însă necompetența materială a instanței de a soluționa cauza și lipsa calității procesuale pasive, arătându-se că aceștia sunt angajații M A(46-48).
Reclamanții, în dovedirea acțiunii, au depus înscrisuri cu care și-au dovedit calitatea de funcționari publici, precum și practica altor instanțe(8-29, 61-108).
Tot aceștia, prin notele de ședință, cu anexe(54-57), au precizat perioada lucrată de fiecare reclamant în cadrul M
Excepțiile invocate de pârâta Inspecția a fost respinse anterior dezbaterii în fond de către instanță, prin încheierea de ședință din 21 noiembrie 2008. În considerentele acesteia s-a reținut că excepția necompetenței materiale a tribunalului este nefondată, dat fiind faptul că raporturile de serviciu de funcționari publici sunt născute între reclamant și ITM, cauza revenind în competența tribunalului. Prin aceeași încheiere s-a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Inspecția.
După examinarea cauzei, prin sentința civilă nr.669/CA din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, -, A, escu, Din, ia, -, reprezentanți de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici Organizația ITM cu sediul ales pentru comunicarea actelor în Pitești, B-dul. -, nr.11, jud. A, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A, INSPECȚIA, MINISTERUL MUNCII SOLIDARITĂȚII SOCIALE ȘI FAMILIEI, astfel cum a fost precizată.
A fost obligat pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, fiecare, din salariul de bază, începând cu 10.09.2005 până la data pronunțării prezentei hotărâri, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății și în continuare până la data reglementării unitare prin lege, iar reclamantului numai pe perioada 07.01.2008 până la 01.10.2008.
A fost respinsă acțiunea reclamanților, și ca prescrisă.
Au fost obligați pârâții Inspecția și MINISTERUL MUNCII Solidarității Sociale și Familiei să asigure pârâtului Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă A fondurile necesare plății acestui drept.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că reclamanții au fost sau sunt angajații A, având statutul de funcționari publici, iar în această calitate au dreptul la salariul prevăzut de art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, pentru activitatea desfășurată, inclusiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, cu aplicare de la 1 ianuarie 2004.
S-a mai reținut că în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006 și că astfel s-a recunoscut dreptul funcționarilor publici la acordarea și plata acestor suplimente.
Lipsa de reglementare nu poate fi imputată reclamanților și nu constituie motiv de neacordare a celor două suplimente, urmând a fi suplinită de instanță prin comparare și raportare la alte reglementări legale prin care, la anumite categorii de funcționari publici, au fost acordate diverse sporuri.
Instanța a apreciat că suplimentele, al postului și al treptei de salarizare, pot fi comparate cu sporul de 25% pentru complexitatea muncii acordat funcționarilor publici care exercită controlul financiar preventiv, potrivit art.9 pct.7 din nrf.OG119/1999, republicată și celor care realizează auditul intern, potrivit art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002.
În caz contrar, dacă nu s-ar da eficiență dispozițiilor art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, ar însemna să fie lipsit de conținut și să fie îngrădit dreptul reclamanților la acordarea celor două suplimente
S-a mai reținut că printr-o decizie de speță a Curții de APEL PITEȘTI (decizia nr.412/R-C/11.04.2008, pronunțată în dosarul nr-) s-a apreciat că diferențierea între funcționarii publici, chiar sub aspect formal, nu profesional când au atribuții identice, contravine disp.art.7 lit.a din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, art.1 din Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea nr.103/2006, art.4 pct.3 din Carta Socială Europeană, revizuită, ratificată de România prin legea nr.74/1999, acte care fac parte din dreptul intern al României, cu aplicare prioritară.
La stabilirea drepturilor urmează a se avea în vedere timpul efectiv lucrat și perioada în care fiecare reclamant a avut statutul de funcționar public.
Pe cale de consecință, nu a fost primită critica formulată, că acțiunea este prematur formulată, că drepturile pretinse nu ar fi certe, lichide și exigibile.
În ceea ce privește perioada pentru care se acordă cele două suplimente, instanța a constatat că, prin aplicarea termenului de prescripție de 3 ani, având în vedere data introducerii acțiunii, 10.09.2008, acestea nu se pot acorda decât începând cu data de 10.09.2005, nu începând cu data de 1.04.2004, cum se pretinde prin acțiune, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte.
S-a mai reținut, sub acest aspect, că suspendarea dispusă prin lege, pe perioada 1.01.2004-31.12.2006, prin art.44 din nr.OUG92/2004, nu produce efecte asupra prescripției dreptului la acțiune de a cere cuantificarea dreptului pretins. Ea produce eventual efecte numai cu privire la plată, dar și acest aspect este discutabil în raport de practica privitoare la suspendarea plății primei de vacanță și reglementarea ei prin nr.OUG146/2007.
În ceea ce privește cererea reclamanților, și, instanța a constatat că este prescrisă, deoarece aceștia au încetat raporturile de serviciu cu A anterior datei de 10.09.2008, de la care s-a admis în parte acțiunea.
În ceea ce privește chemarea în judecată a celorlalți pârâți, instanța a reținut că, în calitatea de ordonatori de credite ierarhici superiori, pot fi obligați să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici - Organizația ITM A, în calitate de reprezentant al reclamanților, susținând în esență că nu se aplică termenul de prescripție de 3 ani, acțiunea trebuind să fie admisă cu începere de la data de 1.01.2004, dat fiind faptul că legiuitorul a dispus suspendarea dreptului, astfel că prescripția nu operează. S-a mai reținut că greșit a fost respinsă cererea unor reclamanți, fiind fără relevanță încetarea raporturilor de serviciu anterior datei formulării acțiunii cât timp exercițiul acestor drepturi a fost suspendat, astfel că prescripția nu opera.
Pârâții Inspecția și pentru Inspectoratul Teritorial d e Muncă, precum și MINISTERUL MUNCII Familiei și Protecției Sociale au formulat, de asemenea, recurs, susținând în esență că salarizarea funcționarilor publici a fost stabilită prin acte normative succesive, respectiv OG nr.6/2007 și OG nr.9/2008, care nu lasă loc de interpretare și alegere a acordării drepturilor bănești, iar prin hotărârea pronunțată instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, cât timp s-a subrogat atât legiuitorului cât și voinței părților, drepturile bănești acordate trebuind să se încadreze în bugetele aprobate potrivit legii.
S-a mai arătat că în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi este imposibil de calculat, iar eventuala cuantificare de către instanță ar reprezenta o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr.820/2008.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în disp.art.304 pct.9 și 4 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul pârâților este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea 188/1999, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și, respectiv, suplimentul corespunzător dreptului de salarizare, fără însă ca legea (lato sensu, indiferent de denumire și de putere juridică) să precizeze cuantumul suplimentelor sau procentul aplicabil pentru calcularea lor.
Prin urmare, sub aspect pur formal, dreptul reclamanților are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
Determinarea respectivă nu este atributul puterii instanței de judecată și, deci, nu poate fi făcută de către aceasta potrivit criteriilor propuse unilateral de către reclamanți, prin analogie cu munca unor categorii anume de funcționari publici din care nu fac parte reclamanții.
Se va remarca și faptul că dreptul la cele doua suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât, în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și, deci, nu poate naște legitimă de a-l obține.
În această ipoteză, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința categoriei profesionale de funcționari publici din care fac parte recurenții reclamanți.
În consecință, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în baza art.312 alin.1, Curtea va admite recursul pârâților, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii în totalitate.
Pentru considerentele redate anterior, recursul reclamanților va fi respins. În condițiile în care cele două suplimente nu pot fi acordate de către instanța de judecată, ca urmare a faptului că nu se înscriu în sfera bunurilor definite de art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și al libertăților fundamentale, cât timp nu există o prevedere legală de stabilire a cuantumului acestora, orice referire privind promovarea acțiunii în termen legal și greșita soluționare a excepției prescripției de către prima instanță, este lipsită de relevanță.
În concluzie acest recurs va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții INSPECȚIA cu sediul în-, sector.2 B, și în numele INSPECTORATULUI TERITORIAL D E MUNCĂ A, cu sediul în Pitești B-dul - nr.11, județul A și de către MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE cu sediul în B--4, sector.1 împotriva sentinței civile nr.669/CA din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr- și respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI - ORGANIZAȚIA ITM cu sediul în Pitești,-, jud.A împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea în totalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
16.04.2009
jud fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
