Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 35/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.35
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florentina Preda Popescu
JUDECĂTORI: Florentina Preda Popescu, Florentina Dinu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - prin reprez. legal, cu sediul în - B, nr. 209, Județ B și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B, sector 5, BD. -, nr. 14, împotriva sentinței nr. 2388 pronunțată la data de 22 octombrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții și, ambele cu domiciliul ales în B, nr. 170, Județ și pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI cu sediul în P, nr. 1a, Județ P, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU cu sediul în B, nr. 170, Județ B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP, cu sediul în B, nr. 209, Județ
Cererile de recurs sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice B, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, intimații reclamanți, și intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și Ministerul Finanțelor Publice - DGFP B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței intimatele reclamante și au depus la dosarul cauzei două cereri-concluzii scrise, purtând vizele nr.292/10.01.2008 și 525/15.01.2008, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 pct.2 pr.civilă.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 2388 din 22 octombrie 2007, Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și B și a admis acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justitie B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și Ministerul Finanțelor Publice - DGFP
Prin aceeași hotărâre a obligat pârâții la plata drepturilor bănesti, reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004-2006, calculată corespunzător perioadelor în care fiecare dintre reclamante și-a desfășurat activitatea, ce urmează a fi actualizată cu rata inflației la data executării.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P și P - DGFP B, este nefondată, deoarece în conformitate cu disp. art.89 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a dobândit personalitate juridică, iar conducătorul acestor autorități au calitatea de ordonator secundar de credite, astfel cum preveede dispozitia art.93 alin. 1 din lege, iar în ce privește pârâtul MFP, potrivit dispoziției art.19 din Legea nr. 500/2002, pârâtul are obligația de pregătire a proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, ceea ce-i conferă calitatea procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat că acțiunea reclamantelor este întemeiată și a admis-o ca atare, deoarece acestea sunt angajatele Parchetului de pe lângă Tribunalul B, în calitate de functionari publici și potrivit disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 au dreptul pe lângă indemnizatia de conducere la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat și suspendarea exercitiului dreptului de a încasa prima de concediu pe perioada anilor 2004, 2005 și 2006, nu constituie o stingere a dreptului, considerente pentru care a admis actiunea și a obligat pârâții la plata către reclamante a primelor de concediu aferente anilor 2004-2006, corespunzator perioadelor în care fiecare din reclamante și-a desfășurat activitatea, actualizate cu rata inflatiei la data executării.
Impotriva sentinței au declarat recurs DGFP B și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justitie
In recursul declarat pârâta Direcția Generală a Finantelor Publice B, critică sentinta primei instante pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit prima instantă a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive și a considerat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, deoarece potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat numai pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete și în lipsa unui astfel de proiect din partea Ministerului Public, recurentul este în imposibilitate să includă sumele la rectificare bugetară și că el este ordonator principal de credite, la fel ca și MINISTERUL PUBLIC, astfel că nu trebuia obligat la plată prin sentința recurată.
Arată recurentul că, temeiul cererii trebuie să îl constituie obligatia de restituire ce îi revine pârâtului în baza unei legi sau a unui contract, condiții care nu se regăsesc în spetă, între recurent și ceilalti pârâti neexistând nici o obligatie de această natură, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat sumele solicitate de către reclamante, denotă că a avut la bază un act normativ ce l-a pus în imposibilitate să efectueze virarea sumelor necesare acordării primelor de vacanță.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentintei și pe fond respingerea capătului de cerere, privind obligarea recurentului la plata dreptului solicitat.
In recursul declarat pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție B, critică sentinta primei instante pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civila cu aplicarea art. 3041Cod pr.civila, arătând într-un prim motiv de recurs că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata primelor de concediu în favoarea reclamantelor, deoarece dispozitiile referitoare la plata primelor ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă, au fost suspendate prin legile anuale ale bugetului de stat, până la data de 31 decembrie 2006.
Astfel arată recurentul, prin Legile nr. 386/2001 art. 3 alin. 2, nr.743/2001 art. 12 alin. 4, art.10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art.9 alin. 7 teza I din Legea nr. 507/2003, art.8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005, privind bugetul de stat pe anii 2001,2002,2003, 2004,2005 și 2006, s-a suspendat plata primelor de concediu până la data de 31 decembrie 2006, astfel încât acordarea drepturilor salariale reprezentând prima de vacanță pe anii 2004-2006 în favoarea reclamantelor este nelegală.
Prin al doilea motiv de recurs, se arată că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata sumelor de bani reprezentând indicele de inflație aferent drepturilor bănești constând în primele de concediu pe anii 2004-2006, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justitie ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, fondurile alocate recurentului pe anul 2007, pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr. 486/27 decembrie 2006, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație- nu se justifică.
Totodată prin art. 14 alin. 2 și art. 29 alin. 3 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, astfel încât obligarea sa și a celorlalți pârâți la plata primelor de concediu, este o obligație imposibilă și aplicarea indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, astfel că nu se justifică obligarea sa la plata primelor de concediu.
Printr-un alt motiv de recurs se arată că, instanța de fond nu a luat în considerare la pronuntarea hotărârii întâmpinarea și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finantelor Publice, formulată de recurent în conformitate cu art. 115-118 și art.60-63 Cod pr. civilă, obligatia de garanție între instituția pârâtă și cea chemată în garanție există în temeiul art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat și potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice se prevede că Ministerul Finantelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și rolul acestuia este de a răspunde de elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare ale acestor bugete.
Arată recurentul că, față de cele arătate mai sus și de dispozitiile legale menționate este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferentelor bănesti solicitate și din aceste motive recurentul în calitatea sa de ordonator principal de credite va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2007, în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești sumele solicitate.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în tot a cererii privind acordarea sumelor reprezentând primele de vacantă pe anii 2004-2006.
Curtea, examinând sentinta prin prisma criticilor din recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozitiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Cu privire la recursul declarat de DGFP.
Criticile aduse sentintei de către recurent sunt nefondate.
Potrivit disp. art.19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de pregătire a proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, ceea ce îi conferă calitatea procesuală pasivă în cauză și în calitatea sa de ordonator principal de credite îi revine obligația de includere a sumelor care sunt necesare plății drepturilor salariale în buget și a vira sumele necesare către Ministerul din care fac parte reclamantele.
Pentru aceste considerente, criticile recurentului că greșit s-a apreciat că are calitate procesuală pasivă, că greșit s-a respins exceptia lipsei calității procesuale pasive a sa, și greșit a fost obligat la plată, deoarece sumele necesare efectuării plății nu sunt prevăzute în bugetul pe anul 2007, sunt nefondate.
In ce privește recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție.
Primul motiv de recurs că instanta de fond a dispus în mod nelegal plata primelor de concediu în favoarea reclamantelor pentru perioada 2004-2006, este nefondat.
Intimatele- reclamante sunt angajatele Parchetului de pe lângă Tribunalul B, în calitate de functionari publici și potrivit disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 au dreptul pe lângă indemnizatia de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat,
Imprejurarea că exercitiul dreptului de a încasa prima de concediu pe perioada 2004-2006, a fost suspendată prin legile bugetului de stat până la 31 decembrie 2006, nu poate constitui o stingere a dreptului la plata primelor de concediu, atâta timp cât dreptul la prima de concediu este prevăzută în dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, dispoziții ce sunt în vigoare și prin nici o altă dispoziție legală nu s-a înlăturat acest drept, a se considera altfel ar însemna să se încalce principiile constituționale ale garantării realizării depline a drepturilor acordate și al încrederii în statul de drept precum și a celor înserate în dispozitia art. 1 din Conventia pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
C de al doilea motiv de recurs, că instanța de fond a dispus nelegal plata sumelor de bani reprezentând indicele de inflatie, aferente drepturilor bănești, este nefondat.
Neacordarea drepturilor bănesti constând în primele de concediu pe perioada 2004-2006, ca urmare a suspendării în mod succesiv prin legile bugetului de stat, a creat un prejudiciu reclamantelor prin devalorizarea sumelor ca urmare a creșterii indicelui de inflație, astfel că în mod corect și legal prima instanță a dispus actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor bănești cuvenite intimatelor reclamante cu titlu de prime de concediu, la data efectuării plății.
C de al treilea motiv de recurs, constând în aceea că instanta de fond nu a luat în considerare la pronunțarea hotărârii întâmpinarea și cererea de chemare în garanție, este nefondată.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului de fond, nu rezultă că recurentul a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție, astfel încât critica adusă sentinței de recurent, este nefondată sub acest aspect.
Instanța de fond a considerat în mod legal și corect că față de dispozitiile art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, că acțiunea este întemeiată, intimatele reclamante având dreptul prevăzut în aceste dispozitii legale aflate în vigoare, la plata primelor de concediu pe perioada 2004-2006.
De altfel, prin sentința recurată și pârâtul Ministerul Finantelor Publice - DGFP B, a fost obligat împreună cu MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justitie, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, la plata către intimatele- reclamante a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004,2005,2006, calculată corespunzator perioadelor în care fiecare dintre reclamante și-a desfășurat activitatea, actualizată cu rata inflației la data executării, astfel că, critica adusă de recurent sentintei prin al treilea motiv de recurs, este nefondată.
Pentru toate aceste considerente și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. 1 pr. civila, în cauză neevidentiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute în art. 304 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - prin reprez. legal, cu sediul în - B, nr. 209, Județ B și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B, sector 5, BD. -, nr. 14, împotriva sentinței nr. 2388 pronunțată la data de 22 octombrie 2007 de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimatele-reclamante și, ambele cu domiciliul ales în B, nr. 170, Județ și pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI cu sediul în P, nr. 1a, Județ P, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU cu sediul în B, nr. 170, Județ B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP, cu sediul în B, nr. 209, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Florentina Preda Popescu, Florentina Dinu Elena
GREFIER,
red.EC/HV
2 ex./17.01.2008
fd. Trib. B -
fd.
Operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Florentina Preda PopescuJudecători:Florentina Preda Popescu, Florentina Dinu Elena
