Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 35/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 35/CA
Ședința publică de la 02 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții, -, G, și în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru toți reclamanții, lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, care arată că prin serviciul registratură al instanței, Ministerul Finanțelor Publice - prin I, a depus întâmpinare cu duplicat pentru comunicare.
Se înmânează duplicatul întâmpinării reprezentantei reclamanților, care nu solicită termen pentru luare la cunoștință.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul cu privire la natura raportului juridic dedus judecății.
Avocat pentru reclamanți, arată că la termenul anterior i s-a pus în vedere să facă dovada calității de funcționari publici a reclamanților. Menționează că, nu poate face această dovadă și depune contractele individuale de muncă ale reclamanților, care sunt în vigoare și la ora actuală, prin care face dovada că aceștia au calitatea de salariați și au încheiat contracte individuale de muncă cu angajatorul.
Instanța pune în discuție împrejurarea de a ști dacă mai subzistă competența Curții de Apel în cauza de față.
Avocat, consideră că nu mai subzistă competența Curții de Apel. Invocă necompetența materială a instanței, deoarece controlorii financiari sunt persoane contractuale, au contract de muncă încheiat cu angajatorul și în consecință competența este a Tribunalului Iași - Secția litigii de muncă.
Instanța, având în vedere că există deja o declinare se va adopta soluția care se impune.
Constatând dezbaterile încheiate, rămâne în pronunțare cu privire la excepția de necompetență, în mod prioritar.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 5360/99 din 01 august 2008, reclamantul - și alți 23 de salariați din cadrul Camerei de Conturi I au solicitat ca pârâta Curtea de Conturi a României să fie obligată la plata de despăgubiri, echivalente cu sporul de stabilitate și risc pentru suprasolicitare neuropsihică, neacordate în perioada iulie 2005 - iulie 2008, și în continuare, actualizate cu indicele de inflație, precum și la corectarea carnetelor de muncă cu încadrările salariale corecte, pe motiv că drepturile recunoscute prin Legea nr. 104/1999 nu pot fi considerate abrogate prin nr.OUG 160/2000.
Tribunalul Iași, prin sentința nr. 961 din 31 octombrie 2008, și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de APEL IAȘI, pe considerentul că, atâta timp cât controlorii financiari sunt numiți în funcție, potrivit art. 111 din Legea nr. 94/1992, și au calitatea de funcționari publici, cu atât mai mult cu cât, conform art. 3 din nr.OUG 160/2000, în cazul lor, indemnizația lunară este unica formă de salarizare, fapt ce impune aplicațiunea dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că actul normativ în baza căruia sunt stabilite drepturile salariale ale controlorilor financiari este nr.OUG 160/2000, care, la art. 3, prevede că indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de control financiar.
Totodată, pârâta a formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, prin care se solicită ca, în cazul admiterii cererii de chemare în judecată a reclamanților, chematul în garanție să fie obligat să asigure fondurile necesare plății sporului solicitat.
Curtea, investită, în condițiile mai sus arătate, cu soluționarea acțiunii în pretenții, formulată de personalul Camerei de Conturi I, constată însă că nu are competență materială de a cerceta pricina, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Camerei de Conturi I, unde îndeplinesc funcția de controlori financiari și că regimul lor juridic este guvernat de Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Este de asemenea necontestat faptul că, potrivit art. 115 din Legea nr. 94/1992, controlorii financiari (auditorii publici) sunt numiți de președintele Curții, iar personalul cu funcții de conducere de către plenul Curții de Conturi.
Simplul fapt al numirii, de către conducătorul Curții de Conturi, a personalului camerelor de conturi județene, nu semnifică însă că funcția pe care acesta o exercită este o funcție publică și că cei în cauză au statut de funcționari publici, în sensul dat acestui termen de Legea nr. 188/1999, întrucât doar legiuitorul este în drept să stabilească care sunt, în sistemul Curții de Conturi, funcțiile publice și regimul juridic aplicabil acestora, modificările aduse Legii nr. 94/1992 prin Legea nr. 217/2008 neaducând nici o clarificare în această materie.
În lipsa unei norme exprese, care să stabilească că funcția de controlor financiar (auditor public extern) este o funcție publică și că cei care o ocupă au statut de funcționar public, Curtea consideră că răspunsul la problema naturii funcției și a statutului personalului încadrat la camerele de conturi județene trebuie căutat în actele normative prin care s-a reglementat salarizarea acestei categorii de personal.
Ori, sub acest aspect, se constată că prin chiar titlul nr.OUG 24/2000, care în anexele III/2 și VI/2 lit. D) face trimitere expresă la funcțiile de execuție și de specialitate specifice Curții de Conturi, se stabilește, fără echivoc, că acesta se referă la categoria personalului contractual din sectorul bugetar, definit de art. 1 alin. 2 ca fiind personalul angajat în acest sector, în funcții de conducere sau în funcție de execuție, pe bază de contract individual de muncă, în condițiile legii.
Chiar dacă anexele referitoare la funcțiile specifice Curții de Conturi au fost abrogate prin nr.OUG 160/2000, acest fapt nu are nici o înrâurire asupra reglementării asupra statutului și regimului juridic al personalului încadrat la camere de conturi județene, întrucât cel din urmă act normativ se referă exclusiv la chestiunea salarizării controlorilor financiari, nu și la regimul lor juridic, care a fost și rămâne acela de personal contractual din sectorul bugetar.
Că așa este o dovedește și faptul că, pe lângă ordinul de numire în funcție, emis de președintele Curții de Conturi, s-a încheiat și un contract individual de muncă, cu fiecare reclamant în parte, ceea ce arată că natura raporturilor dintre părțile în litigiu este una contractuală și că nu ne aflăm în prezența unui raport de serviciu, specific dreptului administrativ, în sensul dat acestui termen de art. 1 din Legea nr. 188/1999.
Urmare faptului că raporturile dintre părțile în cauză sunt calificate de chiar legiuitor ca fiind raporturi contractuale, Curtea consideră că și litigiul privitor la executarea obligațiilor contractuale, în partea referitoare la remunerarea muncii prestate de angajați, trebuie să se supună regulilor stabilite prin Legea nr. 168/1999 și nu dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată.
Pe cale de consecință, constatând că nu are competența materială să soluționeze prezentul conflict de drepturi, Curtea, în temeiul art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă își va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului muncii, atât în ceea ce privește judecata acțiunii principale, cât și în ceea ce privește judecata cererii de chemare în garanție.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, între Tribunalul Iași și Curtea de APEL IAȘI, Curtea, în temeiul art. 22 Cod procedură civilă, va suspenda judecata pricinii și va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea emiterii regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a acțiunii introdusă de reclamanții:, -, G, -, -, -, -, - și, cu domiciliul ales la Curtea de Conturi I, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1 chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu domiciliul procedural ales la sediul I, str. -, nr. 26, județul I, în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă - conflicte de muncă.
Suspendă judecarea cauzei și dispune înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea rezolvării conflictului negativ de competență.
Pronunțată în ședința publică, azi, 2 martie 2009.
PREȘEDINTE,
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
06.03.2009
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
