Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 353/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 353/2008
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2690 din 11.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, cauza privind și pe intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat recurentul, lipsă fiind intimata
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 28.01.2008, s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de amânare, pentru termenul din 28.01.2008, din partea recurentului pentru angajarea unui apărător ( 18 -19) și din partea Consiliului Local al Municipiului C-N, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, achitate pentru recursul promovat în cauză, ce le-au fost trimise din eroare ( 20 -22).
De asemenea, recurentul a depus la dosar, tot în data de 28.01.2008 o cerere prin care a solicitat comunicarea unui exemplar din întâmpinarea depusă de către intimată.
Recurentul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, la care a anexat împuternicirea avocațială dată avocatului și a învederat că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond, pentru că avocatul său nu se poate prezenta azi fiind foarte ocupat.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul recurentului în dezbateri judiciare asupra fondului cauzei.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, pentru motivele arătate prin memoriul de recurs și prin concluziile scrise depuse azi la dosar, pe care le-a susținut oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare asupra fondului cauzei și cu cheltuieli de judecată în ceea ce prevede legea. Susține că au fost presiuni asupra sa, că a fost consilier local în în luna decembrie și-a dat demisia, deși Consiliul Județean i-a spus că este compatibil, motivul demisiei fiind că este administrator la o societate, dar că în realitate nu era, fiind obligat să declare astfel.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 2.690 din 11 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalul Maramureș - Secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului că reclamantul, funcționar public, la data de 18.08.2004 a depus cererea nr. 16.834 prin care a solicitat pârâtei M suspendarea raporturilor de serviciu pentru o perioadă de 6 luni întrucât a fost numit administrator la ""
Prin decizia nr. 220 din 18 august 2004, pârâta i-a aprobat cererea reclamantului.
La data de 25 noiembrie 2005, sub nr. 29.866 reclamantul a depus la sediul pârâtei o cerere prin care solicită reluarea raporturilor de serviciu, având în vedere că a încetat motivul de incompatibilitate, cerere care nu este aprobată de pârâtă, pe considerentul că reclamantul nu a comunicat în termen de 15 zile înainte, încetarea motivelor de suspendare, astfel că raporturile de serviciu cu acesta au încetat de drept.
Potrivit disp. art. 82 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, raportul de serviciu se suspendă la inițiativa funcționarului public, la cererea motivată a acestuia pentru o perioadă între o lună și 3 ani.
La alin. 5 al art. 82 se mai prevede că disp. art. 81 alin. 2 se aplică și pentru cauzele la art. 82 alin. 1 și 2, respectiv "în termen de 15 zile calendaristice înainte de data încetării motivului de suspendare de drept, dar nu mai târziu de data luării la cunoștință de motivul încetării suspendării, funcționarul public este obligat să informeze în scris persoana care are competența legală de numire în funcția publică despre acest fapt. Neinformarea persoanei care are competența legală de numire în funcția publică, atrage încetarea de drept a raporturilor de serviciu al funcționarului public."
În speță, reclamantul a formulat cererea prin care solicita încetarea raporturilor de serviciu pe o perioadă de 6 luni, începând cu 15 august 2004 până la 15 februarie 2005.
Cu toate acestea, nu a informat pârâta despre încetarea motivelor de suspendare, mai mult, a depus cererea de reîncadrare abia la data de 24 noiembrie 2005, după 9 luni de la încetarea motivelor de suspendare.
Raportat la aceste considerente și a dispozițiilor legale mai sus citate, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată de prima instanță conform dispozitivului expus în prima parte a considerentelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurentul, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate și în rejudecare să fie admisă acțiunea sa, astfel cum a fost formulată.
Dezvoltându-și motivele de recurs bazate pe disp. art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041.pr.civ. reclamantul a adus critici de nelegalitate și netemeinicie hotărârii, considerând că în mod greșit prima instanță i-ar fi respins proba cu martori pentru a dovedi faptul că în termenul prevăzut de lege pentru informarea angajatorului, cu privire la încetarea motivului de autosuspendare, respectiv anterior datei de 15 februarie 2005, s-ar fi prezentat la. M pentru reluarea raporturilor de muncă, încălcându-i-se dreptul la apărare, iar nu a emis nici un act prin care să constate încetarea de drept a raporturilor de muncă, sentința primei instanțe fiind contradictorie.
La rândul său, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat deoarece hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs a disp. art. 304 pct. 7 și 9, art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente cauzei, Curtea reține următoarele:
Invocarea motivelor de recurs prev. la pct. 7 și 9 din art. 304.pr.civ. de către reclamantul-recurent este pur formală, deoarece în cauză nu se regăsesc situațiile circumscrise acestor texte legale, respectiv că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină sau că ar cuprinde motive contradictorii și ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Dimpotrivă, soluția primei instanțe este temeinică și legală în totalitate, acest lucru rezultând din examinarea cauzei sub toate aspectele potrivit disp. art. 3041.pr.civ.
Instanța de fond a fost sesizată de reclam,ant cu o acțiune prin care s-a solicitat reîncadrarea lui în funcția de referent superior, clasa a III-a la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SOMCUTA M, jud. M și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, daune morale și cheltuieli de judecată, acțiune care a fost găsită ca neîntemeiată de prima instanță, față de toate circumstanțele de fapt și de drept corect stabilite, instanța de fond conformându-se dispozițiilor de drept material și procesual civil, inclusiv a celor conținute de prev. art. 129 alin. 6.pr.civ.
Astfel, s-au avut în vedere disp. art. 82 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, raportul de serviciu dintre reclamant și angajator fiind suspendat la cererea scrisă a reclamantului pentru o perioadă de 6 luni, tot în sarcina lui fiind impusăobligația de a informa în scrisîn termen de 15 zile calendaristice înainte de data încetării motivului de suspendare pe angajator, neîndeplinirea acestei obligații fiind sancționată cu încetarea de drept a raporturilor de serviciu a funcționarului public.
Drept urmare, susținerile recurentului-reclamant că prima instanță i-ar fi încălcat dreptul la apărare atunci când i-a respins cererea în probațiune cu martori, pentru a dovedi o situație contrară unei dispoziții contrare, sunt total neîntemeiate, atâta timp cât însăși textul legal mai sus citat impune informarea în scris a angajatorului, proba testimonială devenind astfel inadmisibilă.
Neîntemeiate sunt și celelalte alegații ale recurentului vizând motivarea contradictorie a sentinței, Curtea apreciind că prima instanță și-a argumentat hotărârea complet și convingător.
Așa fiind, față de toate aceste argumente de fapt și de drept, cum motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică în totalitate, văzând și disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței atacate.
Față de soluția preconizată, cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată din recurs suportate de recurent cu onorariul avocatului, nu poate fi primită având în vedere disp. art. 274.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în loc., nr. 59, com., jud. M împotriva sentinței civile nr. 2.690 din 11 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Respinge cererea de obligare la cheltuieli de judecată formulată de recurent.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - G - - -
Red.Gh./Dact./2 ex./28.02.2008.
Jud.fond: și.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
