Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 36

Ședința publică din data de 09 ianuarie 2009

Instanța constituita din:

PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț

JUDECĂTOR: G -

JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 1635 pronunțată în data de 12 septembrie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimatul, intimat, intimat C, intimat, intimat A, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat G, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat G, intimat, intimat, intimat A A, intimat, intimat, intimat -, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat A, intimat, intimat G, intimat, intimat G, intimat C, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat A, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat, intimat A, intimat, intimat, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII având ca obiect litigiu privind funcționarii publici, spor 10%.

La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Se mai menționează că în cauză a fost formulată declarație de abținere din partea d-nei judecător, Augusta care a fost soluționată prin Încheierea din data de 08.01.2009.

Intimatul depune concluzii și arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Instanța în urma deliberării, apreciază că există suficiente probe la dosar pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Intimatul, față de cele două excepții invocate arată că, în ceea ce privește excepția prescripției extinctive se dorește a se reține că Ordinul nr.139/2004 al ministrului MIRA a diminuat sporul pentru condiții de pericol deosebit numai pentru ofițerii de poliție pe perioadă determinată. Diminuarea reprezintă astfel o suspendare a executării integrale a acestui drept salarial, urmând ca după perioada de suspendare diferențele să fie achitate retroactiv. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958 prescripția începe să curgă de la data la care a expirat termenul, sporul solicitat este un drept subiectiv care a fost afectat de termenul suspensiv, care expiră la data de 31.12.2004. Motiv pentru care înainte de această dată nu exista posibilitatea legală de a solicita achitarea acestui spor, în cauză fiind incidente dispozițiile art.1023 Cod civil. Totodată, termenul de prescripție a fost întrerup prin depunerea plângerii prealabile, în luna octombrie 2007.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, solicită instanței respingerea acesteia deoarece ministerul are calitate de ordonator principal de credite și are rolul de a repartiza creditele bugetare aprobate atât pentru bugetul propriu cât și pentru bugetele instituțiilor ierarhic inferioare, care au calitatea de ordonatori secundari și terțiari de credite.

Pe fondul cauzei relevă instanței că susținerile pârâtei conform cărora prin Ordinul nr.139/2004 au fost diminuate plafoanele maxime în limita cărora se putea acorda acest spor și nu cuantumul sunt inexacte atâta timp cât diminuarea nu s-a referit la toți polițiștii, ci numai la ofițerii de poliție, conferindu-i ordinului un caracter discriminatoriu. Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului promovat și menținerea în întregime a sentinței recurate. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.

Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Asupra prezentului recurs, constată:

Prin sentința civilă nr. 1.635 din data de 12 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaj au fost respinse excepțiile invocate de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE privind prescripția dreptului la acțiune al reclamanților și lipsa calității procesuale pasive a și a fost admisă acțiunea reclamanților, C, A, G, G, A A, -, A, G, C, A, A, și obligați pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, la plata către reclamanți în formă brută, a drepturilor salariale reprezentând diferența de 10% dintre sporul pentru condiții de pericol deosebit efectiv achitate ofițerilor de poliție și cel prevăzut, pentru perioada februarie 2004 - decembrie 2004, astfel:

1.

2.431

2.

2.473

3.

2.432

4.

1.904

5.

G

1.387

6.

988

7.

1.012

8.

-

160

9.

803

10.

A

1.152

11.

1.064

12.

809

13.

2.107

14.

1.288

15

1.007

16.

816

17.

1.348

18.

1.693

19.

2.265

20.

1.295

21.

1.269

22.

2.107

23.

1.349

24.

1.101

25.

857

26.

1.013

27.

825

28.

878

29.

1.180

30.

1.928

31.

930

32.

900

33.

881

34.

1.627

35.

1.144

36.

741

37.

917

38.

300

39.

1.134

40.

1.735

41.

1.026

42.

A

1.801

43.

1.385

44.

857

45.

C

824

46.

2.107

47.

1.040

48.

2.107

49.

1.149

50.

1.213

51.

1.243

52.

959

53.

1.146

54.

996

55.

1.122

56.

1.211

57.

855

58.

C

1.882

59.

1.030

60.

1.805

61.

1.058

62.

955

63.

868

64.

1.800

65.

1.395

66.

A

783

67.

2.020

68.

2.147

69.

2.147

70.

1.882

71.

1.228

72.

1.148

73.

1.261

74.

1.204

75.

894

76.

595

77.

867

78.

1.627

79.

889

80.

986

81.

741

82.

1.546

83.

1.227

84.

1.613

85.

G

1.052

86.

1.393

87.

906

88.

783

89.

964

90.

1.717

91.

1.042

92.

1.072

93.

1.047

94.

608

95.

705

96.

695

97.

1.921

98.

A

791

99.

791

100.

1.119

101.

820

102.

935

103.

848

104.

831

105.

1.501

106.

1.685

107.

1.118

108.

1.543

109.

807

110.

1.318

111.

1.622

112.

861

Sumele urmează a fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței acestor drepturi până la data plății efective a sumelor.

A fost respinsă acțiunea reclamantului G, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, în rejudecare, prima instanță a reținut următoarele:

Sporul de până la 30% este prevăzut în art. 21 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, și se acordă polițiștilor care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigări, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit.

Prin Ordinul nr. 139/09.02.2004 Anexa 1D Nota nr. 1, plata integrală a sporului a fost suspendată, diminuându-se cu 10%, numai pentru ofițerii de poliție, fiind acordat în continuare pentru agenții de poliție și personalul contractual.

Deși inferior legii, ordinul are un caracter normativ, efectul constând în suspendarea integrală a sporului prevăzut de lege.

Or, pe perioada suspendării plății, termenul de prescripție nu curge, astfel că excepția prescripției dreptului la acțiune evocată de nu este fondată. De altfel, acest ordin a fost anulat iar reclamanții au fost repuși în drepturile inițiale.

este ordonator principal de credite, deci are puterea de decizie privind clasificația bugetară, limita maximă a bugetelor inspectoratelor județene, inclusiv cheltuielile de personal.

Având în vedere aceste prerogative, de aprobare și structură a bugetelor, de întocmire a proiectului de hotărâre pentru rectificare bugetară, are calitate procesuală pasivă.

Așa cum s-a arătat, prin Ordinul nr. 139/09.02.2004 al Ministrului Internelor și Reformei Administrative, plata sporului de 30% s-a diminuat cu 10% numai pentru ofițerii de poliție, fiind acordat în continuare pentru agenții de poliție și personalul contractual.

Măsura stabilită prin ordinul menționat încalcă prevederile art. 5 alin. 1 Codul muncii care prevăd că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.

Potrivit art. 2 din nr.OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

La alin. 3 al art. 2 se prevede că, sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane în afara cazului când sunt justificate de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.

Reclamanții sunt polițiști, desfășoară activități în condiții de pericol deosebit, la fel ca agenții de poliție, însă de sporul legal de 30% au beneficiat, pe perioada precizată în acțiune, numai agenții de poliție și personalul contractual.

Reclamanții sunt în situații analoage sub aspectul activității desfășurate în condiții de pericol deosebit, cu agenții de poliție, însă aceștia din urmă s-au bucurat de un tratament preferențial.

Altfel spus, reclamanții au fost puși într-o situație discriminatorie, tocmai pentru că se află într-o situație similară, sau comparabilă cu agenții de poliție și personalul contractual care au beneficiat integral de sporul de 30%.

Potrivit art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice.

Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

În cauză nu s-a făcut dovada vreunuia din cazurile enumerate.

Având în vedere cele ce preced, acțiunea reclamanților a fost admisă așa cum a fost formulată.

Acțiunea a fost respinsă față de reclamantul G, care nu a fost angajatul pârâtului S în perioada pentru care se solicită drepturile salariale.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal, pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, prin reprezentanții săi legali, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților de acordare a sporului pentru condiții de pericol deosebit.

Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 3041.pr.civ. pârâtul-recurent a adus critici de nelegalitate soluției pronunțate de prima instanță, arătând, în esență, că în mod greșit au fost rezolvate excepțiile referitoare la prescrierea dreptului pentru perioada februarie 2004 - decembrie 2004, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, deoarece doar Inspectoratul de Poliție al Județului S are calitatea procesuală pasivă, fiind ordonator de credite.

De asemenea, au fost aduse critici de nelegalitate și pe fondul cauzei, arătând că sporul pentru condiții de pericol deosebit este reglementat de dispozițiile art. 21 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor care era de până la 30 %, însă unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin ordinul ministrului

Pentru a putea fi admisă acțiunea reclamanților, aceștia trebuiau să dovedească prin orice mijloace de probă că în perioada la care fac referire au desfășurat activitățile prevăzute de lege la art. 21 din nr.OG 38/2003 și pct. 14.1 din Ordinul nr. S/629/2008 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea polițiștilor.

S-a mai arătat că diminuare cu 10 puncte procentuale a sporului pentru risc deosebit acordat ofițerilor s-a făcut tot printr-un act normativ, deoarece nr.OG 38/2003 nu interzice modificarea cuantumului dreptului pentru o anumită perioadă chiar în timpul exercițiului bugetar, în raport cu dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice. Măsura respectivă a fost luată în cuprinsul prev. nr.OG 8/2004, act normativ de același cu cel prin care a fost prevăzut sporul în litigiu.

Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului promovat în cauză, ceilalți intimați nu au depus întâmpinare la dosar.

Recursul formulat în cauză este întemeiat având în vedere însă următoarele considerente:

Astfel, Curtea observă că justificarea în drept a soluției pronunțate de prima instanță s-a bazat pe dispozițiile art. 1, 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în sensul că pentru ofițerii de poliție ar fi fost diminuat sporul de risc de la 30 % cu 10 %, același spor fiind acordat în continuare pentru agenții de poliție și personalul contractual, ceea ce ar fi constituit o discriminare și a dezavantajat pe aceștia față de ceilalți polițiști.

Numai că, prin deciziile nr. 818, 819 și 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prev. art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, constatând că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Luând în considerare și dispozițiile art. 27 alin. (1) din ordonanță, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în una dintre cauzele analizate - că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.

Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.

Susținerile primei instanțe vizând existența unui tratament discriminatoriu nu pot fi primite în acest context, neputându-se reține că drepturile salariale prevăzute în nr.OUG 38/2003 sunt drepturi salariale prevăzute în totalitate în favoarea reclamanților, întrucât există o dispoziție legală expresă de diminuare cu 10 % a acestora pentru o anumită perioadă, iar alegațiile referitoare la tratamentul discriminatoriu au fost înlăturate ca urmare a pronunțării deciziilor Curții Constituționale mai sus citate care sunt obligatorii.

Față de această situație, soluția primei instanțe nu mai are un suport legal, așa încât acțiunea reclamanților nu mai apare ca întemeiată.

Nu se mai impune analizarea și a celorlalte motive de recurs invocate, față de motivul deja analizat și care conduce, el însuși, la admiterea recursului.

Așa fiind, față de considerentele de fapt și de drept mai sus invocate, ținând cont și de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. în referire la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, prezentul recurs urmează a fi admis, sentința atacată casată și rejudecând cauza, se va respinge acțiunea reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1, P-ța -, nr. 2. împotriva sentinței civile nr. 1.635 din 12 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o casează și rejudecând cauza:

Respinge acțiunea reclamanților, C, A, G, G, A A, -, A, G, C, A, A, împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, cu sediul în Z, str. -, nr. 14, județul S și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3, județul I, prin reprezentații lor legali.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - G - - - -

Red.Gh.

Dact./2 ex./29.01.2009

Jud. fond:.

Președinte:Mihaela Sărăcuț
Judecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Lucia Brehar

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Cluj