Obligare emitere act administrativ. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 38
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2009
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECATOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 1681 pronunțată în data de 26 septembrie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă, av. în reprezentarea intereselor recurentei și consilier juridic, în reprezentarea intereselor intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat, cu taxa judiciară de timbru în valoare de 19,50 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante nu au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 05.01.2009, intimata a înregistrat, prin fax, întâmpinare.
Reprezentanta recurentei depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar apărătoarea intimatei depune, în original, întâmpinarea înregistrată prin fax.
Un exemplar din întâmpinare se comunică cu reprezentanta recurentei.
Reprezentanții părților litigante relevă instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat.
Instanța, în urma deliberării apreciază că există suficiente probe la dosar pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei,întemeiat pe dispozițiile art. 3041.pr. civilă și art.312 pr. civilă solicită instanței admiterea recursului promovat, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii introductive. În susținerea motivelor expuse pe larg în scris arată că, în cea ce privește nerespectarea termenului prevăzut de legea contenciosului privind răspunsul autorității la cererea formulată de către societate, dosarul a fost completat la data de 17.03.2008 iar avizul a fost eliberat ulterior datei de 17.04.2008, când s-ar fi împlinit termenul prevăzut de dispozițiile Legii nr.554/2004. Se mai relevă că, atunci când o persoană anexează toate documentele solicitate de lege, autoritatea are obligația de a emite avizul cerut în termenul legal. Prin întârzierea emiterii avizului societății i-au fost create prejudicii care au fost concretizate prin scumpirea materialelor și nerealizarea profitului pe această perioadă.
Față de solicitarea privind cuantumul daunelor, arată că există un act de audit, iar un al doilea act emană de la terță persoană, conținând devizele estimative. Se mai relevă că, în fața instanței de fond s-a solicitat efectuarea expertizei judiciare pentru evaluarea daunelor, cerere care a fost respinsă. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune înscrisuri.
În raport de susținerile părții litigante, instanța lecturează conținut încheierii și solicită reprezentantei recurentei să confirme dacă, cererea la care face referire a fost formulată la termenul de judecată din data de 29.08.2008, acesta fiind singur termen la care a fost discutată această solicitare.
Reprezentanta recurentei confirmă că așa cum reiese și din consemnările existente la dosarul cauzei, la data de 29.08.2008 a fost discutată această solicitare, nemaifiind pusă în discuție ulterior acestui termen de judecată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului promovat ca nefundat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. În susținere arată că, avizul solicitat a fost emis în luna mai 2008, deoarece este un act comun care trebuia elaborat cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Poliției Rutiere B și Compania Națională, întrucât viza amplasarea obiectivului pe un drum european.
La solicitarea instanței de a preciza dacă acest aspect a fost adus la cunoștința societăți recurente se arată că da, de această procedură a fost înștiințată societatea.
În ceea ce privește cuantumul daunelor acesta nu este justificat, la ultimul termen de judecată s-a formulat oral cererea privind acordarea daunelor, care nu au fost dovedite prin înscrisuri, nu au fost depuse facturi, situația privind cuantumul daunelor a fost întocmită de către societatea reclamantă, neputând fi luată în considerare. Într-adevăr la termenul din august nu s-a solicitat efectuarea unei expertize ci solicitarea comunicării a două liste cu experți în specializarea topo și de evaluare. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante rămâne în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1681 din 26 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a constatat că reclamanta SRL a renunțat la judecata petitului având ca obiect obligația de a face împotriva pârâtei - SRL in contradictoriu cu pârâta COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI
A fost respins ca nefondat petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor materiale si a cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 08.05.2008 COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA și MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE au eliberat avizul nr. 92/10.703.
Din documentația depusă la dosar si conținutul avizului, rezultă că administratorul drumului si-a dat acordul pentru amplasarea obiectivului extindere turistică pe DD l km 495 + 500 dreapta în termenul prevăzut de lege însă avându-se în vedere că era obligatoriu si acordul Ministerului Internelor Si Reformei Administrative, actele au fost remise acestei instituții pentru avizare.
Inspectoratul General al Politiei Române - Direcția Politiei Rutiere si-a dat acordul pentru realizarea obiectivului solicitat la data de 08.05.2008 prin actul înregistrat sub nr. 30637/1 cu respectarea termenului prevăzut de lege.
Reclamanta a ridicat acest aviz în data de 26.05.2008 depunând în ziua următoare cerere pentru eliberarea autorizației pentru amplasarea sau executarea de lucrări în zona drumurilor naționale împreună cu documentația aferentă.
Această documentație a fost analizată în cadrul ședinței Consiliului Tehnico-Economic din data de 06.03.2008 si constatându-se că nu este completă întrucât lipseau avizul Oficiului Județean de cadastru si Planșe cu profile transversale corelate cu plan de situație i s-a comunicat reclamantei care le-a depus in data de 17 martie 2008 implicit taxa de avizare.
In aceste circumstanțe documentația completă însoțită de propunerea de avizare a fost înaintată la data de 18.03.2008 la. B pentru a fi analizată în vederea emiterii acestui aviz.
Față de cele expuse, rezultă că pârâta si-a dat acordul în termenul prevăzut de lege pentru eliberarea avizului solicitat însă având în vedere că eliberarea avizului si a autorizației a durat din cauze care nu îi sunt imputabile acesteia, fiind necesar si acordul altor organe și înaintarea unei documentații complete, tribunalul a apreciat că petitul 1 al acțiunii astfel cum a fost precizat este neîntemeiat și a dispus respingerea acestuia ca nefondat.
Pe de altă parte, reclamanta a depus la dosarul cauzei actele de la filele 20-23 privind determinarea cuantumului prejudiciului, acesta însă a fost contestat de pârâtă, act care nu a putut fi apreciat ca doveditor deoarece emană de la aceasta.
A fost respins si petitul privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii precizate, cu consecința obligării intimatei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA- DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C la plata daunelor materiale în cuantum total de 52599,2 lei (1314,98/zi) pricinuite cu întârzierea eliberării avizului, pe perioada 17 aprilie - 26 mai 2008, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că, în ceea ce privește împrejurarea că pârâta intimată și-ar fi dat acordul pentru eliberarea avizului solicitat în termenul prevăzut de lege, instanța de fond a reținut o situație de fapt care nu corespunde realității.
Cererea pentru eliberarea avizului administratorului drumului, aviz necesar la rândul său pentru eliberarea Autorizației de construire a fost înregistrată la intimată încă din data de 7 februarie 2008.
Avizul solicitat nu a fost eliberat în termenul legal de 30 de zile, în acest termen neaducându-i-se la cunoștință nici necesitatea completării dosarului, așa cum în mod normal ar fi fost obligatoriu conform actelor normative în vigoare în această materie.
Urmare a numeroaselor demersuri efectuate de recurentă, i s-a comunicat ulterior împrejurarea că documentația depusă ar fi fost incompletă, lipsind viza Oficiului Județean de Cadastru și planșe cu profile transversale corelate cu Plan de situație.
Conform actelor existente la dosar și a recunoașterilor intimatei, recurenta a completat documentația cu actele solicitate încă din data de 17 martie 2008, la aceeași dată achitând și contravaloarea taxei pentru eliberarea autorizației, prin chitanța nr. -.
Recurenta mai arată că pârâta avea obligația legală ca, până la data de 17 aprilie 2008, fie să emită avizul solicitat, fie să îi comunice motivele pentru care eliberarea acestuia nu este posibilă.
Termenul pentru soluționarea cererii recurentei ar fi fost acela de 17 aprilie 2008, ori acordul intimatei, ce nu poate fi decât cel concretizat în avizul eliberat, a fost dat doar la data de 26 mai 2008, deci mult după trecerea termenului legal de 30 de zile.
Se susține că instanța a mai reținut în mod eronat și împrejurarea că neeliberarea avizului s-ar fi datorat necesității înaintării unei documentații complete, atât timp cât este dovedită cu actele de la dosar împrejurarea că documentația a fost completată încă de la data de 17 martie 2008, dată de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, instanța de fond a reținut că intimata l-ar fi contestat, astfel încât actele depuse la filele 20-23 nu ar putea fi luate în considerare, emanând de la recurentă.
Intimata nu și-a exprimat poziția procesuală referitor la acest aspect, fapt confirmat de conținutul încheierii de ședință din data de 29 august 2008 în care se menționează că pârâta urmează să-și exprime în scris poziția procesuală.
Cererea recurentei de efectuare a unei expertize judiciare pentru evaluarea daunelor a fost respinsă de instanță prin aceeași încheiere tocmai pe considerentul că intimata nu își exprimase poziția procesuală, iar întâmpinarea la precizarea de acțiune aflată la fila 49 nu cuprinde nici un fel de referire la problema în discuție.
Intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, conform motivelor depuse în scris la dosar (15-16).
Analizând recursul declarat de către reclamanta - SRL prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Probele administrate în cauză relevă cu caracter unitar împrejurarea că pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA nu și-a îndeplinit în termenul legal obligația care îi revenea urmare a solicitării formulate de către reclamanta - SRL. Astfel, reclamanta a înregistrat la pârâtă la data de 07 februarie 2008 cererea pentru eliberarea avizului administratorului drumului în vederea obținerii autorizației de construire însoțită de documentația aferentă; ulterior acestui moment, la solicitarea pârâtei, reclamanta a completat documentația depusă, la data de 17 martie 2008 iar avizul solicitat a fost eliberat la 26 mai 2008 ( după promovarea prezentei acțiuni).
Este cunoscut faptul că potrivit art.2 alin.1 lit. h din Legea nr.554/2004, este apreciat drept nesoluționare în termenul legal a unei cereri faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen; totodată, conform lit.i din același articol, constituie refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei personae.
În speță se poate observa că ipoteza normei legale amintite anterior este îndeplinită și ne aflăm în fața unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere - în înțelesul legii - întrucât pârâta nu a răspuns reclamantei la cererea formulată în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia, reținând că legea specială nu prevede un alt termen pentru soluționarea ei.
Se poate conchide, așadar, că reclamanta era îndreptățită la plata unor despăgubiri pentru eventualul prejudiciu suferit urmare a atitudinii autorității determinată de nesoluționarea cererii în termenul stipulate de către legiuitor în măsura în care acest prejudiciu ar fi fost dovedit.
În speță, însă, se constată că prejudicial pretins suferit de către reclamantă nu a fost dovedit astfel cum impugn dispozițiile art.1169 civ. Astfel, documentele depuse în susținerea pretențiilor afirmate emană de la reclamantă, nu au dată certă și au fost contestate de către pârâtă. Prin urmare, acest pretins prejudiciu al reclamantei ar fi putut fi dovedit printr-o expertiză tehnică de specialitate, solicitată în condițiile art.201 și urm. pr.civ.; după reiese din cuprinsul încheierilor de ședință și din înscrisurile existente la dosarul instanței de fond, reclamanta nu a solicitat administrarea acestei probe.
Este adevărat că la data de 29 august 2008, reclamanta prin reprezentantul său a solicitat instanței să efectueze o adresă către Biroul de expertize judiciare pentru a fi communicate la dosar două liste cu experți cu specializarea topografie și evaluare - cerere apreciată ca fiind prematură de către instanță - însă, această solicitare nu poate fi apreciată drept o cerere în probațiune întrucât nu s-a cerut niciodată administrarea acestei probe, nu a fost indicată teza probatorie și nici punctele asupra cărora expertul trebuie să se pronunțe așa cum impune art.201 pr.civ.; ulterior acestui moment nu există nici o altă cerere în probațiune formulată de către reclamantă.
Se poate conchide, așadar, că instanța de fond a apreciat correct atunci când a respins ca fiind nedovedită cererea în despăgubiri formulată de reclamantă întrucât nu exită probe care să dovedească eventualul prejudiciu suferit de reclamantă.
În consecință, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamanta - SRL ca fiind nefundat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.20 din Legea nr.554/2004 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.1681 din 26 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
- - G - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./21.01.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
