Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 36/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.36
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Baban
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâtele MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, Sector 5,- MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,--3 împotriva sentinței nr.500/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul este strămutat de la Curtea de Apel Bacău, este motivat, și s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra sentinței civile nr.500/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
A fost admisă acțiunea așa cum a fost formulată și precizată de reclamanții -, toți cu domiciliul ales în B- la sediul Curții de Apel Bacău și - reclamant intervenient cu domiciliul în B,-, sector 5 la sediul Ministerului Justiției în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău.
A obligat pârâții să vireze și respectiv să achite sumele actualizate cu indicele de inflație începând cu data de 01.01.2005 și până la achitarea integrală a drepturilor salariale reprezentând spor de fidelitate, majorarea salariului de bază, acordarea asistenței medicale, medicamente și proteze gratuite, contravaloarea transportului și a indemnizației pentru concediul de odihnă.
A obligat pârâții să vireze și respectiv să achite sumele actualizate cu indicele de inflație începând cu data de 01 ianuarie 2005, reprezentând spor de fidelitate pentru reclamantele și și în continuare pentru reclamanții care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute de lege.
A obligat pârâții să vireze și respectiv să achite sumele actualizate cu indicele de inflație reprezentând salariul de merit în procent de 20% pentru și pentru anul 2005; și pentru anul 2006; și pentru anul 2007 și în continuare plata salariului de merit de 20% pentru funcționarii publici care vor beneficia de acest drept.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr- din 07.12.2006 reclamanții, - funcționari publici în cadrul Curții de Appel B au solicitat în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții începând cu data de 01.01.2005 și în continuare să plătească drepturile bănești cuvenite și neachitate reprezentând: spor de fidelitate în temeiul art.18 alin.3 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești cu modificările și completările ulterioare în favoarea reclamanților și, majorarea salariului de bază cu 7% conform art.19 alin.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești cu modificările și completările ulterioare; acordarea asistenței medicale, medicamente și proteze gratuite conform art.67 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin decontare totală a contravalorii acestor prestații; decontarea integrală a contravalorii transportului în perioada concediului de odihnă pentru anii 2005 și 2006 conform art.65 alin.2 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, plata indemnizației pentru concediu de odihnă de 30 de zile lucrătoare conform art.65 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate a instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, stabilirea și plata salariului de merit în procent de 20% aplicat la salariul brut conform art.31 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești cu modificările și completările ulterioare în favoarea reclamantelor și pentru anul 2006, sume ce au fost reactualizate cu indicii de inflație începând cu data nașterii dreptului material și până la data efectuării plății.
În acest sens, reclamanții, au solicitat ca să fie obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la virarea către pârâtul Ministerul Justiției a sumelor menționate, sume ce vor fi virate în final în contul pârâtului Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău care să procedeze la plata efectivă către fiecare reclamant a acestor drepturi salariale.
Totodată reclamanții, au mai solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău să procedeze la operarea și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant. cu evidențierea corectă și completă a evoluției profesionale și veniturilor realizate astfel cum vor fi dispuse de instanța de judecată prin sentința civilă care a fost pronunțată.
Reclamanții sunt angajați ai Curții de Apel Bacău în calitate de funcționari publici. Art.42 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici potrivit cărora "funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică a autorității instituției publice în care își desfășoară activitatea. Prin urmare, legiuitorul a prevăzut obligativitatea acordării acestor drepturi și pentru a nu se ajunge la situația ca un drept recunoscut de lege pentru categoria de angajați din care fac parte reclamanții să fie lipsit de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lor potrivit prevederilor constituționale, ordonatorilor principali de credite revenindu-le în acest sens obligația să plătească sumele solicitate ce reprezintă drepturile ce fac obiectul acțiunii.
Mai mult, legiuitorul a menținut aceste dispoziții la art.41 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
"Funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea". Legiuitorul nu specifică căror categorii de funcționari publici li se aplică aceste drepturi, deși Ordonanța nr.6/2007 prevede șase anexe pentru reglementarea salariilor funcționarilor publici, fiecare anexă stabilind clar salarizarea funcționarilor publici încadrați în diferite instituții publice. Prin urmare, legiuitorul a prevăzut că se aplică tuturor funcționarilor publici. Prin neacordarea acestor drepturi invocate și prevăzute prin textele normative mai sus menționate, s-ar crea o situație inechitabilă pe de o parte faptul că deșii reclamanții lucrează într-o instanță judecătorească salariul funcționarilor publici este net inferior celorlalte categorii de personal, iar pe de altă parte nu le sunt recunoscute drepturile prevăzute de lege.
Potrivit prevederilor art.41 alin.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, text de lege ce a fost introdus prin OG nr.83/2000 magistraților și celorlalte categorii de personal solicitate în baza legii li s-a prevăzut dreptul pe perioada concediului de odihnă pe lână indemnizația de concediu de a beneficia de o primă egală cu indemnizația brută sau după caz salariu de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Prin efectul legiferării dreptul la prima acordată magistraților ori celorlalte categorii de personal din organele autorității judecătorești a dobândit caracter de drept câștigat iar realizarea sa efectivă se impune a fi recunoscută și respectată.
Cu privire la plata indemnizației pentru concediul de odihnă de 30 de zile lucrătoare instanța a reținut cererea ca întemeiată având în vedere prevederile art.65 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Pe de altă parte pentru egalitate de tratament juridic între categoriile de salariați în favoarea cărora s-a stabilit același drept și în acord cu Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a admis acțiunea reclamanților.
Față de prevederile art.18 alin.3 din Legea nr.50/1996 reclamanții au dreptul la sporul de fidelitate, majorarea salariilor de bază cu 7% de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 iar individualizarea în concret a sumelor s-au făcut în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant.
Salariul de merit a fost acordat în procent de 20% aplicat la salariul brut în raport de prevederile art.31 alin.1,2 și 3 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești cu modificările și completările ulterioare în favoarea reclamantelor și pentru anul 2006.
Acordarea asistenței medicale, medicamente și proteze gratuite au fost acordate conform art.67 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești iar în temeiul art.22 alin.5 din OUG nr.92/2004 și respectiv art.23 alin.5 din OG nr.2/2006 reclamanții vor beneficia de indemnizația pentru concediul de 30 de zile.
În ceea ce privește dreptul la decontarea integrală a transportului în perioada concediului de odihnă pentru anii 2005-2006 se constată că OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006 nu cuprindea o dispoziție expresă în acest sens dar, art.63 alin.2 din Legea nr.567/2004 consacră acest drept în mod expres, o singură dată pe an pentru transportul între localitatea de domiciliu și localitatea din țară în care își petrec concediul de odihnă, reclamanții beneficiind astfel de acest drept și pentru anii 2005-2006.
Drepturile recunoscute au fost acordate pentru perioada solicitată dar și în continuare reclamanților în virtutea principiului dreptului câștigat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului, Ministerul Justiției susține următoarele:
Potrivit art.1 din OG nr.2/2006: 1. "Prezenta ordonanță reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006.
Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
În conformitate cu art.4 din OG 2/2006, funcționarii publici beneficiază de un salariu de bază în funcție de nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, în raport cu categoria/gradul profesional al funcției publice precum și în raport cu nivelul central sau local la care se prestează activitatea.
2). Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi:
Funcționarii publici beneficiază de salariu de merit, precum și de creșteri salariale în cazul absolvirii unei forme de învățământ superior, de spor de vechime, de plata orelor suplimentare, sporul de 15% pentru titlul științific de"doctor", spor de confidențialitate de 15% precum și de premiu anual, în condițiile stabilite prin dispozițiile nr.OG2/2006 și OG nr.6/2007.
Este real faptul că în conformitate cu art.42 din OG nr.2/2006 și art.41 din OG nr.6/2007, funcționarii publici beneficiau și beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Legislația specifică autorității în care își desfășoară activitatea reclamanții-intimați era la momentul introducerii acțiunii OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată cu modificări prin Legea nr.347/2002 precum și Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, acesta din urmă în ceea ce privește salarizarea personalului auxiliar de specialitate iar în prezent este OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată cu modificări prin Legea nr.45/2007 precum și de OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Potrivit art.42 din OG nr.2/2006 și art.41 din OG nr.6/2007 "Funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea", iar potrivit art.44, respectiv 48: "Prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar".
Aceste texte reprezintă o dispoziție complementară și nu se referă la drepturi cu caracter general și principal, ci se referă la unele drepturi specifice anumitor domenii de activitate de care beneficiază persoanele care se încadrează în aceste domenii. Astfel cu titlu de exemplu, arată că funcționarii publici supuși Legii nr.1888/1999 din Administrația Națională a Penitenciarelor beneficiază de drepturile specifice pentru că prin legea specială care reglementează funcționarea acestei instituții se prevăd expres aceste drepturi, legate de specificul activității, respectiv prin Legea nr.293/2004.
Art.14 din OG nr.8/2007 dispune " (1) Pentru rezultatele deosebite în activitatea desfășurată, în urma aprecierii activității de evaluare, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe poate primi salariul de merit lunar de până la 20% din salariul de bază, care face parte din acesta și constituie baza de calcul pentru sporuri și alte drepturi ce se acordă în raport cu salariul de bază. Salariul de merit se acordă anual după aprobarea bugetului anual.
(2) Salariul de merit se poate acorda pentru cel mult 25% din numărul de posturi prevăzute în statul de funcții pentru aceste categorii de personal.
(3) de merit stabilite potrivit alin.(1) și (2) se acordă pentru cel mult o treime din funcțiile de conducere".
În primul rând, în conformitate cu prevederile legale învederate de reclamanții-intimați în susținerea pretențiilor formulate, acordarea salariului de merit lunar reprezintă o facultate prin actul normativ menționat nefiind garantată acordarea acestuia către întregul personal auxiliar, în plus, categoria profesională vizată putând beneficia de acesta numai cu respectarea anumitor condiții.
Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariul de merit poate fi acordat individual numai în urma efectuării unei evaluări, în funcție de anumite criterii de performanță, a calității activității desfășurate, care să constate obținerea unor "rezultate deosebite în activitatea desfășurată".
Totodată, în urma interpretării dispozițiilor art.2 al art.14, conform cărora " salariul de merit se poate acorda pentru cel mult 25% din numărul de posturi prevăzute în statul de funcții " rezultă faptul că textul de lege enumeră principalele, însă nu singurele criterii de repartizare individuală a salariului de merit lunar de care poate beneficia categoria profesională a personalului auxiliar, nefiind vorba despre un drept care urmează a fi plătit întregului personal care îndeplinește condițiile învederate în același timp.
Motivându-și recursul Ministerul Economiei și Finanțelor susține:
Instanța s-a pronunțat în sensul obligării chematului în garanție - Ministerul Economiei și Finanțelor la a vira fondurile necesare achitării sumelor acordate reclamanților prin sentința atacată - fără a se preciza nici un temei legal, sub acest aspect sentința nefiind motivată în drept.
Pentru obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor necesare pentru plata sumelor acordate către reclamanți ar trebui emisă o hotărâre de guvern sau o lege de rectificare bugetară. În lipsa acestora neavând posibilitatea legală de a vira aceste sume.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin Baf ormulat întâmpinarea prin care a solicitat scoaterea din cauză pe lipsa calității procesuale pasive.
Sentința pronunțată de Tribunalul în cauză este criticabilă sub aspectul obligării alături de ceilalți pârâți din dosar, la plata drepturilor salariale cuvenite cu atât mai mult cu cât instanța a înțeles și reținut faptul că între și reclamantă nu există raporturi de muncă, iar aceste drepturi decurg tocmai din aceste raporturi de muncă.
Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea celor două recursuri ca nefondate.
Prin încheierea nr.3954 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.7805/2008 cauza a fost strămutată de la Curtea de Apel Bacău, la Curtea de APEL GALAȚI.
Astfel investită, Curtea analizând actele dosarului constată:
În ceea ce privește recursul Ministerului Justiției.
Reclamanții nu pot beneficia de drepturile salariale specifice personalului auxiliar din instanță, ci numai de drepturile salariale prevăzute de acte normative speciale ce reglementează salarizarea și alte sporuri pentru personalul bugetar.
Într-adevăr, drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate din instanțe, nu se pot acorda prin extindere și altor categorii de personal, mai ales că spre deosebire de acest personal auxiliar, reclamanții sunt funcționari publici. Ca atare, funcționarii publici nu pot beneficia de drepturile și sporurile prevăzute de actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești.
În consecință și având în vedere și disp.art.312 Cod proc.civilă, urmează a admite ca fondat recursul Ministerului Justiției.
De asemenea, este fondat și recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât, această instituție nu are calitate procesuală pasivă din moment ce nu are raporturi directe cu reclamanții în problema drepturilor salariale ce fac obiectul litigiului de față.
Curtea admițând cele două recursuri, urmează a modifica sentința recurată în sensul, respingerii ca nefondată a acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE, recursurile formulate de pârâtele MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, Sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,--3 împotriva sentinței nr.500/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- și în consecință;
Modifică sentința civilă nr.500/15.11.2007 a Tribunalului Bacău și în rejudecare:
Respinge cererea formulată de reclamanți ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, PT.JUDECĂTOR,
cf.art.261
PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red.VS/03.03.2009
Tehno ZE/03.03.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Baban
