Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 361/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 361/2008
Ședința publică din 11 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2327 din 30.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL ORAȘULUI H, având ca obiect anulare dispoziției nr. 1961/10.09.2007 emisă de pârât.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurent, avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 24.01.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta recurentului.
Reprezentanta recurentului a învederat instanței că nu solicită termen pentru studierea întâmpinări, că nu are de invocat excepții sau de formulat cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare asupra recursului promovat în cauză, reprezentantei recurentului.
Reprezentanta recurentului a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse pe larg prin memoriul de recurs.
CURTEA:
deliberând, reține că
Prin sentința civilă nr. 2327 pronunțată la data de 30 noiembrie 2007 în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantul - și a fost respinsă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că contractul colectiv de muncă încheiat în cauză cuprinde clauze referitoare la drepturile salariale ale membrilor Sindicatului "UNITAS"- inclusiv reclamantul - (respectiv indemnizația de hrană zilnică sau pentru procurarea unor ținute vestimentare), membrii care sunt funcționari publici și ale căror drepturi salariale sunt stabilite prin lege specială. Însă, indemnizația de hrană zilnică a fost acordată reclamantului în baza unor dispoziții din contractul colectiv de muncă lovite de nulitate absolută, în condițiile în care legea specială nu prevede posibilitatea acordării unor astfel de indemnizații astfel că, reținând și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 130/1996 potrivit cărora direcțiile județene de muncă au obligația de a verifica legalitate a clauzelor cuprinse în contractele colective de muncă, instanța de fond a constatat că în mod legal și temeinic pârâtul a emis dispoziția atacată prin care a decis recuperarea și imputarea de la reclamant a sumei plătite cu titlu de indemnizație de hrană zilnică. De asemenea, nu au fost reținute în cauză nici susținerile privind nelegalitatea dispoziției atacate datorită unor motive de ordin procedural, în condițiile în care viza compartimentului juridic din cadrul instituției nu este obligatorie și în nici un caz lipsa acesteia nu este de natură să atragă nulitatea actului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii introductive de instanță.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond este criticabilă prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.proc.civ. - hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii - întrucât observațiile la Contractul colectiv de muncă încheiat între Sindicatul UNITAS H și Primarul Orașului H înregistrat sub nr. 317 din 25.11.2005, au caracter facultativ și nu imperativ, care nu pot avea relevanță în contextul în care contractul colectiv de muncă a fost semnat de ambele părți și nu a fost denunțat în instanță în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996 de nici una din părțile semnatare.
S-a susținut, de asemenea, că nu s-a solicitat nici anularea în instanță a clauzelor apreciate ca fiind nelegale astfel că acestea își produc efectul iar pârâtul este obligat la respectarea lor reținând forța probantă a contractelor colective de muncă, garantată de art. 30 din Legea nr. 130/1996 și că acesta nu a fost denunțat de angajator în condițiile art. 8 din actul normativ anterior enunțat.
Analizând recursul declarat de către reclamantul prin prisma motivelor de recurs prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
n baza prevederilor art. 31 alin. 14 din Contractul colectiv de muncă încheiat între Consiliul Local al Orașului H și Sindicatul "UNITAS", înregistrat la. C sub nr. 317/25.11.2005, reclamantului i-a fost achitată suma de 2617 lei aferentă anului 2006 și suma de 938 lei aferentă anului 2007, reprezentând indemnizația de hrană zilnică. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 15 din același contract, s-a achitat reclamantului suma de 1000 lei, aferentă anului 2006, respectiv suma de 800 lei, aferentă anului 2007 reprezentând sume achitate pentru procurarea unor ținute vestimentare.
Ulterior, acestui moment Caf ormulat mai multe observații pe marginea contractului colectiv de muncă menționat mai sus și a evidențiat împrejurarea că mai multe clauze ale acestei convenții sunt nule întrucât vizează sporuri și adaosuri la salariul de bază altele decât cele stabilite prin lege.
Urmare a formulării acestor observații, pârâtul a emis dispoziția nr. 1961/10.09.2007, prin care s-a decis imputarea și recuperarea de la reclamant a sumei de 2617 lei aferentă anului 2006 și a sumei de 938 lei aferentă anului 2007, reprezentând cuantumul sumelor plătite cu titlu de indemnizație de hrană zilnică, precum și a sumei de 1000 lei aferentă anului 2006 respectiv a sumei de 800 lei aferentă anului 2007, reprezentând sumele achitate pentru procurarea unor ținute vestimentare.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 130/1996,contractul colectiv de muncăeste convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și orice alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, iar potrivit art. 8, clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege.
Conform art. 12 din Legea nr. 130/1996 și art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, contractele colective de muncă se încheie și pentru personalul încadrat în instituțiile publice. Aceste acte normative arată că, prin contractele colective încheiate la nivelul instituțiilor publice nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite de lege. Este vorba de acele categorii de drepturi salariale care sunt enumerate expres și al căror cuantum este determinat de lege, drepturi bănești ce nu pot fi modificate prin negociere la nivelul instituției publice.
Din cuprinsul contractului colectiv de muncă rezultă fără echivoc că acesta cuprinde clauze care exced prevederilor art.8 și 12 din Legea nr.130/1996. Astfel, se poate observa că această convenție se referă, printre altele, și la sume lunare reprezentând indemnizația de hrană și bani de ținută. Această indemnizație constituie, însă, un drept salarial care nu poate fi negociat la nivelul instituției publice întrucât acesta este determinat prin lege astfel că orice clauză contrară este nelegală, iar sumele achitate pe acest temei se impun a fi restituite.
Întrucât în speță instanța a fost investită cu cercetarea legalității și temeiniciei dispoziției nr.1961 emisă de pârât prin care reclamantul a fost obligat la restituirea sumelor încasate în baza contractului colectiv de muncă amintit anterior, instanța a procedat în mod corect la analizarea pe cale incidentală a legalității clauzelor contractuale. Astfel, în mod corect s-a apreciat că actul administrativ contestat este întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă și fond impuse de legiuitor întrucât prevederile art.31 alin.14 și 15 din contractul colectiv de muncă sunt nelegale, clauzele amintite vizând drepturi salariale care nu poate fi negociate la nivelul instituției publice întrucât cuantumul acestora este determinat prin lege.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamantul ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 2327 din 31 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - G - - -
Red./dact./MS
Dact./2 ex./26.02.2008.
Jud.fond: -,.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
