Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 362/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 21.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.362
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, împotriva sentinței civile nr.492/02.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul - intimat și cu pârâții - intimați INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - intimat, lipsă, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului - intimat depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului- intimat pune concluzii de respingere a recursurilor, fără cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 14.07.2008, reclamantul a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție Județean A și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor trei pârâți să-i plătească despăgubiri, reprezentând drepturi salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază, pe perioada 01.09.2002 - 30.06.2007, reactualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective a sumei, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să-i vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare achitării despăgubirilor solicitate. De asemenea a solicitat pârâților și A să anuleze situația creată prin discriminare și să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea sa.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost polițist în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție al Județului A desemnat ca organ de poliție judiciară, prin Ordinul Ministerul Internelor și Reformei Administrative nr. 4140/2005, cu avizul conform al Procurorului General al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art.201 alin.3 din Codul d e procedură penală și art.2 alin.3 din Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției judiciare.
În conformitate cu prevederile art.28 din nr.OUG43/2002, lucrătorii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar. Acest spor a fost prevăzut de lege și pentru procurorii și judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție. În cazul lucrătorilor de poliție judiciară detașați la, sporul a fost menținut și după intrarea în vigoare a nr.OUG24/2004.
Reclamantul a arătat că în perioada cât a activat ca lucrător de poliție judiciară nu a beneficiat de acest spor, deoarece nu a fost printre cei detașați la
Actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30% anumitor categorii de lucrători din poliția judiciară conțin prevederi discriminatorii cu privire la salarizare, care contravin nr.OG137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare. Prin hotărârea nr.185/22 iulie 2005 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat, într-un caz asemănător, existența unei discriminări directe, în sensul art.2 alin.1, din această ordonanță, în ce privește acordarea acestor sporuri salariale, de 30 - 40%, numai anumitor categorii de magistrați. Acordarea sporului de 30% pentru lucrătorii de poliție judiciară detașați la a fost motivată de necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestora.
Reclamantul a considerat că fiind ofițer de poliție judiciară, cu atribuții asemănătoare celor detașați la, neacordarea sporului de 30% constituie o discriminare ce contravine dispozițiilor nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce îl neîndreptățește ca în conformitate cu prevederilor art.21 din această ordonanță să solicite acordarea despăgubirilor și restabilirea situației anterioară discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Prin întâmpinări pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române au invocat, în conformitate cu prevederile art.1 și 3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 și art.166 alin.1 din Codul muncii excepția prescripției extinctive, pentru perioada care depășește 3 ani de la data introducerii acțiunii, respectiv 1 septembrie 2002 - 31 martie 2004 și excepțiile lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că în conformitate cu prevederile art.12 alin.2 din Legea nr.218/2002, că inspectoratele de poliție județene au personalitate juridică distinctă iar conducătorul acestora este ordonator terțiar de credite, și în consecință acestuia îi revine obligația de achitare a drepturilor salariale restante. Deși legal citați, pârâții Inspectoratul de Poliție al Județ A și Ministerul Economiei și Finanțelor nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat în scris excepții sau alte cereri.
Pârâții au solicitat respingerea și pe fond a acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că pentru acordarea acestui drept reclamantul trebuia să îndeplinească condiția prevăzută de lege, în sensul să fi fost detașat în cadrul -și activitatea în cadrul A, chiar ca ofițer de poliție judiciară salarizarea lui nu se putea realiza în această perioadă decât în conformitate cu dispozițiile nr.OG38/2003, act normativ care însă nu prevedea acordarea dreptului solicitat. Reclamantul nu se află în prezența unei discriminări, deoarece criteriul de selecție pentru acordarea sporului în cauză numai unora dintre ofițerii de poliție judiciară este clar stipulat că acesta se acordă numai celor detașați la
Reclamantul a solicitat respingerea excepției prescripției cu motivarea că termenul curge de la data de 22 iulie 2005, când a fost adoptată Hotărârea nr.185 de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat situația de discriminare arătată și a excepțiilor lipsei calității procesuale a celorlalți pârâți.
Instanța a invocat din oficiu lipsa calității procesuale a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, iar, în conformitate cu prevederile art.137 alin.2 Cod procedură civilă, excepțiile au fost unite cu fondul cauzei, având în vedere strânsa legătură dintre ele.
Prin sentința civilă nr.492 din 02.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție
A obligat pârâții să-i plătească reclamantului despăgubiri reprezentând drepturi salariale constând în sporul de 30% din salarul de bază lunar pe perioada 01.09.2002 - 30.06.2007, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective a sumei.
A respins acțiunea reclamantului față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Din adeverința nr.64911/30.04.2008 eliberată de pârâtul A rezultă că reclamantul, în calitate de lucrător de poliție, îndeplinind și funcția de poliție oraș L, a făcut parte din structurile poliției judiciare și conform prevederilor Legii nr.364/2004 cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost desemnat ca organ de cercetare al poliției judiciare prin ordinul Ministerul Internelor și Reformei Administrative nr.4140/11.04.2005; desfășurând astfel de activități în perioada 01.09.2002 - 30.06.2007.
Din dispozițiile art.28 din nr.OUG43/2002 cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară, detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor care a fost prevăzut de lege și pentru procurorii și judecătorii din componența completelor care judecă infracțiuni de corupție. Pentru procurori și judecători sporul a fost majorat la 40% prin nr.OUG24/2004, iar pentru ofițerii de poliție judiciară detașați a fost menținut la 30%.
Dispozițiile art.6 din Codul muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plată egală pentru muncă egală. Acest principiu se regăsește și în art.23 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, iar nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, în art.1 alin.2, lit. i) arată că printre valorile supreme stabilite de lege se situează și principiul egalității dintre cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminărilor sunt garantate, în special în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Reclamantul în calitate de lucrător de poliție cu atribuții de poliție judiciară, în cadrul A nu a beneficiat de sporuri prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție conform art.23 din nr.OUG43/2002, deși, prin funcția pe care a exercitat-o în această calitate a desfășurat o muncă egală cu ceilalți lucrători de poliție judiciară, din cadrul Inspectoratului care și-au desfășurat activitatea în cadrul
Prin neacordarea acestui spor reclamantul a suferit o discriminare din punct de vedere al salarizării, prin încălcarea dispozițiilor legale în materie, arătate în cele ce preced.
Apărările invocate de pârâți în sensul că în cazul reclamantului nu a existat o discriminare sunt neîntemeiate, pentru că prin instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de lucrători de poliție judiciară s-a creat o inegalitate prin aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale.
Astfel de fapte de discriminare au fost constatate și de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârile nr.185/22 iulie 2005 și nr.219/1 august 2007.
Instanța a respins excepția prescripției acțiunii reclamantului, invocată de pârâți, prin raportarea la Hotărârea nr.185/22 iulie 2005 și a art.21 alin.2 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora termenul curge de la data săvârșirii faptei sau de la data de la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei; respectiv 22 iulie 2005.
Instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.12 alin.2 din Legea nr.218/2002 inspectoratele județene de poliție sunt unități teritoriale în subordinea sa. Datorită acestei subordonări conduce, îndrumă și coordonează activitatea unităților teritoriale, iar inspectorii șefi ai inspectoratelor, au calitatea de ordonatori terțiari de credite.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a admis-o, și a constatat lipsa calității lui procesuale având în vedere că între reclamant și acesta nu există raporturi salariale și că pârâtul nu are atribuții de dispoziție în ceea ce privește realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorii de credite a sumelor de la bugetul de stat, iar atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice legate de coordonarea sistemului bugetar sunt expres stipulate în reglementările prevăzute de Legea nr.500/2002, prevederi legal obligatorii pentru Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursurilor se invocă în esență următoarele:
Cadrul legal incident în cauză este reprezentat de nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, modificată prin nr.OUG24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției.
Textul inițial al nr.OUG43/2002 prevedea la art.28 alin.4 că ofițerii de poliție judiciară primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30 % din solda lunară.
Prin nr.OUG24/2004 s-a prevăzut la art.28 alin.3 că "ofițerii de poliție judiciară din Parchetul Național Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr.4 la nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.353/2003, precum și în prezenta ordonanță de urgență. Aceștia sunt salariați potrivit anexei nr.1, cap. A, nr. crt.29 din nr.OUG177/2002. Ofițerii de poliție judiciară care au funcția de șef birou sunt salarizați potrivit anexei nr.1 cap. A nr. crt.28, iar cei care au funcția de șef serviciu, potrivit anexei nr.1 cap. A nr. crt.27.
Raportat la prevederile anexei nr.4 din nr.OG38/2003 ofițerii de poliție judiciară detașați la Direcția Națională Anticorupție beneficiază de următoarele drepturi salariale: salariul de bază al funcției îndeplinite, salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acesta.
Prin art.41 lit. e) din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției s-au abrogat prevederile art.28 alin.3 și 4 din nr.OUG43/2002.
Analizând dispozițiile legale menționate anterior, rezultă că ofițerii de poliție judiciară detașați la au beneficiat de sporul salariale de 30% în perioada aprilie 2002 - martie 2006.
-și activitatea în cadrul A, salarizarea intimatului - reclamant nu se poate face decât potrivit nr.OG38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
În consecință, apreciază că nu poate fi obligat la plata drepturilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, neexistând temei legal în acest sens.
În ceea ce privește criteriul de discriminare, în cuprinsul alin.2 al art.2 din nr.OG137/2000 se prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporului la salariul solicitat numai unora dintre ofițerii de poliție judiciară, este prevăzut, așa cum s-a mai precizat, chiar în cuprinsul dispozițiilor legale invocate, care stipulează că acesta se acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul fiind "justificat obiectiv de un scop legitim".
Recursurile sunt întemeiate.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține că în raport de calitatea reclamantului, aceea de lucrător de poliție judiciară în cadrul A, Curtea constată, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, faptul că, dreptul salarial solicitat de reclamant, a fost reglementat special pentru o altă categorie și anume ofițerii de poliție judiciară detașați la, categorie din care reclamantul nu face parte, se constată că nu există temei legal în sensul admiterii acțiunii nici pentru trecut, dar nici pentru viitor, cum s-a solicitat prin acțiune, față de abrogarea temeiul legal invocat.
Mai este de semnalat faptul că principiul nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice și acest principiu nu este încălcat dacă există un tratament diferit între indivizi care nu sunt egali în drepturi, iar dispozițiile Codului Muncii, act normativ care reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, stabilesc faptul că poate exista o diferență de tratament ca urmare a detașării unei persoane, justificată de modificarea raporturilor de muncă. Egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (Decizia Curții Constituționale nr.697/20.12.2005).
De asemenea, în același sens este și practica constantă a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care, soluționând petiții având ca obiect constatarea discriminării existente între salarizarea polițiștilor judiciariști care își desfășoară activitatea în cadrul inspectoratelor județene de poliție și cei din categoria ofițerilor de poliție judiciară detașați la, a constatat că între cele două categorii: "nu există tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art.2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată"; în acest sens s-au pronunțat hotărârile cu nr.271/05.09.2007, nr.419/27.11.2007 și nr.418/28.11.2007.
Astfel, a reținut că: "diferențierea de salarizare nu are caracter arbitrar, fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminatoriu. împotriva corupției, ca scop legitim, trebuie și este susținută de un corp de profesioniști care au nevoie de condiții speciale în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor și salarizarea lor. Din acest punct de vedere existența unor diferențieri în ceea ce privește nivelul salarizării reprezintă expresia manifestării necesității metodelor de atingere a scopului legitim al A".
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art.304 pct.8 Cod procedură civil și art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să admită recursurile de față, să modifice sentința atacată și să respingă acțiunea formulată de reclamantul ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române B împotriva sentinței civile nr.492/2.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții B, B și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05.03.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/13.04.09
TEHNORED:/13.04.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
