Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 368/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.368
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL - BIROUL TERITORIAL C-S, împotriva sentinței civile nr.1844/28.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu pârâtul - intimat INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE C-S, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - recurent, dl., iar în reprezentarea pârâtului - intimat se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 23.02.2009, întâmpinare din partea pârâtului - intimat, un exemplar comunicându-se reprezentantului reclamantului - recurent.
Reprezentanții părților depun la dosar delegații de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului - recurent solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată, depunând practică judiciară constând în hotărâri judecătorești.
Reprezentantul pârâtului - intimat pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul C-S, reclamanții reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial C-S, au chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție C-S, solicitând instanței să oblige pârâtul la plata sporului de 40% din salariul de bază lunar, pe perioada în care reclamanții au avut calitatea de organe de poliție judiciară, începând cu nașterea drepturilor și până la data executării integrale a hotărârii judecătorești.
La termenul din 28.10.2008 reclamanții, prin reprezentant, și-au precizat cererea în sensul că solicită plata drepturilor bănești pe perioada 01.01.2005 până la pronunțarea hotărârii, precum și în continuare, până la finalizarea raporturilor de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că, au calitatea de lucrători de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție C-S, fiind desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare, prin ordin al ministrului de interne și reformei administrative, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă
Ofițerii și agenții de poliție din cadrul serviciilor operative nedetașați în structurile, din cadrul și, deși execută activități operative similare pentru prevenirea, descoperirea și cercetarea infracțiunilor, specifice liniilor proprii de muncă, nu beneficiază de acest spor, astfel că este vădită discriminarea între polițiștii judiciari detașați la, și polițiștii judiciari care își desfășoară activitatea în cadrul inspectoratelor județene.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.16 alin.1, 2 din Constituție, nr.OG137/2000, nr.OUG177/2002, Legea nr.601/2004, nr.OUG24/2004, Legea nr.508/2004, nr.OUG120/2005, nr.OUG43/2002.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că actele normative invocate în acțiune sunt fie abrogate, fie se referă la drepturi salariale ale magistraților. Reclamanții interpretează prin similitudine prevederile legale referitoare la salarizarea magistraților, fără a face referire la faptul că polițiștii sunt salarizați conform nr.OG38/2003.
Mai arată pârâtul că reclamanții nu au făcut dovada că desfășoară activități de prevenire și combatere a corupției, pentru a putea beneficia de sporul de 30%.
Acțiunea formulată de către reclamanți este neîntemeiată deoarece lucrătorii de poliție judiciară reclamanți nu sunt detașați în cadrul și, nu desfășoară activități similare cu magistrații sau polițiștii detașați la cele două instituții menționate și nu desfășoară activități de combatere a faptelor de corupție.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție, prin care a solicitat ca, în cazul admiterii acțiunii principale, să fie obligat Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale.
Chematul în garanție nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1844 din 28.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții, ofițeri și agenți de poliție în cadrul C-S, solicită să se constate că există o discriminare în ce privește salarizarea, între magistrații și polițiștii ce își desfășoară activitatea în cadrul și, pe de o parte, și ofițerii și agenții de poliție judiciară care își desfășoară activitatea în cadrul inspectoratelor județene, pe criteriul categoriei sociale, în sensul că prima categorie beneficiază de un spor de 40% din salariul de bază, în timp ce a doua categorie nu beneficiază de acest spor, întemeindu-și în drept acțiunea pe dispozițiile nr.OUG43/2002, privind înființarea, modificată și completată prin nr.OUG134/2005, și pe dispozițiile nr.OG137/2000, privind prevenirea și înlăturarea tuturor formelor de discriminare.
Tribunalul constată că, potrivit art.28 alin. 5 din nr.OUG43/2002 privind Departamentul Național Anticorupție, în forma în vigoare în ianuarie 2005 (dată de la care se solicită acordarea drepturilor), magistrații beneficiază de un spor de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, în timp ce personalul din Departamentul Național Anticorupție prevăzut la alin.2 și 3 (adică specialiștii și ofițerii de poliție judiciară din cadrul ) beneficiază de un spor de 30%, pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție pe care o desfășoară.
Ulterior, în urma modificărilor aduse de nr.OUG134 din 29 septembrie 2005, publicata în nr.899 din 7 octombrie 2005, acest spor a fost acordat și agenților de poliție din cadrul pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție pe care o desfășoară.
Dispoziția legală care conferea sporul de 40%, respectiv 30% acestor categorii de personal, respectiv art.28 din nr.OUG43/2002, a fost abrogată prin articolul 41 din nr.OUG27/2006, publicată în din 07.04.2006.
Așadar, de data intrării în vigoare a nr.OUG27/2006, nici una din categoriile de personal față de care reclamanții se consideră discriminați, nu mai beneficia de respectivele sporuri.
Instanța a reținut că nr.OUG43/2002, ca și Legea nr.78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sau nr.OUG24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, mai precis elaborarea acestora a fost determinată de luarea unor măsuri de prevenire și combatere a corupției în acord și cu legislația europeană în vigoare, măsuri ce s-au concretizat inclusiv în sistemul de salarizare al polițiștilor și specialiștilor detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție prin acordarea sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
La acordarea acestui spor legiuitorul a avut în vedere natura activității prestate, respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție, singura condiție care trebuie respectată fiind aceea că de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice.
Pe de o parte nu există identitate de situație între categoria de salariați a polițiștilor și cea a magistraților, pentru ca și prima categorie să beneficieze de sporul de 40%.
Pe de altă parte, în situația în care reclamanții se consideră discriminați față de polițiștii din cadrul, care beneficiau de sporul de 30%, instanța a reținut că criteriul de discriminare invocat de reclamanți, întemeiat pe prevederile art.1 alin.2 lit. e) pct. i) din nr.OG137/2000, nu este relevant, deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști sunt diferite, raportat la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea și complexitatea dosarelor penale în care întocmesc acte de procedură.
Nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Chiar autoritatea competentă, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a pronunțat în spețe similare, stabilind că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu între polițiștii din cadrul / și cei din cadrul poliției judiciare.
Astfel, a reținut că "diferențierea de salarizare nu are caracter arbitrar, fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminatoriu.
împotriva corupției, ca scop legitim, trebuie să fie susținută de un corp de profesioniști care au nevoie de condiții speciale în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor și salarizarea lor. Din acest punct de vedere existența unor diferențieri în ceea ce privește nivelul salarizării reprezintă expresia manifestării necesității metodelor de atingere a scopului legitim al (Hotărârea nr.271/5.09.2007).
În speță, situația polițiștilor din structura nu este identică cu cea a polițiștilor detașați la, diferențierea rezultând din însăși atribuțiile specifice cazurilor anchetate."
Prin urmare, solicitarea reclamanților de a li se acorda și lor sporul prevăzut de art.28 alin.5 din nr.OG43/2002, pe motiv de discriminare, este neîntemeiată.
Cu atât mai mult, solicitarea reclamanților agenți de poliție, de a li se acorda sporul și pentru perioade anterioare datei de 07 octombrie 2005, dată de la care au beneficiat de spor și agenții de poliție din cadrul, precum și solicitarea reclamanților de a se acorda sporul și ulterior datei de 07.04.2006, când art.28 a fost abrogat expres prin nr.OUG27/2006, este nefondată.
În ce privește polițiștii din cadrul, actul normativ de înființare a acestei structuri (Legea nr.508/2004) nu a prevăzut și nu prevede acordarea vreunui spor pentru polițiști. La articolul 24 al 4 teza finală din Legea nr.508/2004 se prevedea acordarea unui spor de 30%, însă numai pentru specialiștii din cadrul, nu și pentru polițiști, dispoziție legală ce a fost, de asemenea, abrogată prin nr.OUG27/2006.
Concluzionând, instanța a reținut că nu a existat o discriminare în ce privește salarizarea, între polițiștii detașați în cadrul, respectiv pe de o parte, și polițiștii judiciari din cadrul C-S, motiv pentru care a respins acțiunea formulată și, pe cale de consecință, și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții prin reprezentant, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual Biroul Teritorial C-S, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă următoarele:
Deși la acțiune s-a anexat sentința civilă nr.237 din 22.03.2008 pronunțată în dosarul nr.28/2008 în care un număr de 7 colegi au câștigat sporul de 30 %, sentință rămasă definitivă, iar în tabelul anexat în care polițiștii care fac parte din poliția judiciară au fost avizați de Procurorul General se regăseau și polițiștii care au câștigat prin sentința amintită, iar instanța de fond nu a luat în considerare acest lucru.
precizarea că atât cei 7 colegi cât și ceilalți polițiști din poliția judiciară au fost numiți prin aceeași dispoziție, desfășoară aceleași activități în dosare sub directa supraveghere a procurorului și în consecință consideră că prin neacordarea sporului de 30 % se produce o discriminare între lucrătorii aceluiași inspectorat de poliție.
Recursul este neîntemeiat.
Prin acțiunea introductivă la instanță, reclamanții au chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, solicitând obligarea sa la plata unui spor de 40 %, pe perioada în care au avut calitatea de poliție judiciară, în baza art.28 alin.5 din nr.OG43/2002.
Față de această împrejurare, reclamanților le sunt aplicabile în ceea ce privește drepturile salariale prevăzute de nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor reglementare specială care nu prevede sporul solicitat.
Însă, raportat la starea de fapt expusă, văzând că dreptul salarial solicitat de reclamanți, a fost reglementat special pentru o altă categorie și anume ofițerii de poliție judiciară detașați la, categorie din care reclamantul nu face parte, se constată că nu există temei legal în sensul admiterii acțiunii nici pentru trecut, dar nici pentru viitor, cum s-a solicitat prin acțiune, față de abrogarea temeiul legal invocat.
Mai este de semnalat faptul că principiul nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice și acest principiu nu este încălcat dacă există un tratament diferit între indivizi care nu sunt egali în drepturi, iar dispozițiile Codului Muncii, act normativ care reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, stabilesc faptul că poate exista o diferență de tratament ca urmare a detașării unei persoane, justificată de modificarea raporturilor de muncă. Egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (Decizia Curții Constituționale nr.697/20.12.2005).
De asemenea, în același sens este și practica constantă a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care, soluționând petiții având ca obiect constatarea discriminării existente între salarizarea polițiștilor judiciariști care își desfășoară activitatea în cadrul inspectoratelor județene de poliție și cei din categoria ofițerilor de poliție judiciară detașați la, a constatat că între cele două categorii: "nu există tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art.2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată"; în acest sens s-au pronunțat hotărârile cu nr.271/05.09.2007, nr.419/27.11.2007 și nr.418/28.11.2007.
Astfel, a reținut că: "diferențierea de salarizare nu are caracter arbitrar, fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminatoriu. împotriva corupției, ca scop legitim, trebuie și este susținută de un corp de profesioniști care au nevoie de condiții speciale în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor și salarizarea lor. Din acest punct de vedere existența unor diferențieri în ceea ce privește nivelul salarizării reprezintă expresia manifestării necesității metodelor de atingere a scopului legitim al A".
Văzând toate cele prezentate supra se va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de reclamanți, prin Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial C-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial C-S, împotriva sentinței civile nr.1844 din 28.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/13.04.09
TEHNORED:/13.04.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
