Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 364/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 364/ Dosar nr-
Ședința publică din 30 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- -- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B și MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței nr. 83/CA/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru datele de 27 mai și 30 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 83/CA/29.01.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
A fost admisă acțiunea formulată de intimatul în contradictoriu cu intimații Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului C, Inspectoratul de Poliție al Județului B, Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință:
Au fost obligați intimații, și B să plătească drepturile constând în sporul de 30 % din salariul lunar, actualizate în raport cu indicele de inflație și cu dobânda legală la data plății, după cum urmează:
- și C, de la data de 01.03.2003 până la
09.02.2006;
- și B, de la data de 10.02.2006 până la data
prezentei;
A fost obligat intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze
, C și B fondurile necesare plății drepturilor salariale în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Reclamantul - este ofițer de politie judiciară, desfășurându-și activitatea în cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului C, până la data de 09.02.2006 și în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B după această dată, până în prezent.
Potrivit art.28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările si completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar spor care a fost prevăzut de lege și pentru procurorii DNA și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care a fost menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de politie judiciară, detașați la DNA și după intrarea în vigoare a OUG nr.24/2004.
Ceilalți ofițeri de politie judiciară, din cadrul inspectoratelor județene de poliție, între care și reclamantul, nu beneficiază de sporul de 30%.
Conform art.16 alin.1 si 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii ți discriminări: Nimeni nu este mai presus de lege.
De asemenea art.6 din Codul muncii prevede că, tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru muncă egală.
Acest principiu este consacrat și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și de nr.OG137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată de Legea nr.27/2004, în conformitate cu care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special, în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egală.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă, din moment ce ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA beneficiază de sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de politie judiciară, care îndeplinesc în virtutea funcției o muncă egală, între care și reclamantul, rezultă că și aceștia din urmă au dreptul la un salariu egal cu cel al ofițerilor de politie judiciara din cadrul DNA, inclusiv la sporul in cauză.
Prin neacordarea acestui spor a avut loc o discriminare din punctul de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat principiile instituite prin dispozițiile legale mai sus enunțate.
Apărarea intimaților în sensul că nu există o discriminare ci dispoziții legale speciale care instituie drepturi unor categorii de ofițeri de politie judiciară, în raport de natura deosebită a muncii prestate, nu poate fi reținută deoarece, prin instituirea unor asemenea sporuri numai în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, s-a creat o inechitate, o inegalitate, un tratament diferențiat în ce privește drepturile salariale, deci în fapt o discriminare.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe intimații A, și B, să-i plătească sporul de 30 % în funcție de perioada lucrată la fiecare conform adeverinței de la fila 19 din dosar.
În baza art.1082 si 1084 din Codul civil, coroborate cu art.161, alin.4 din Codul muncii sumele de plată vor fi actualizate în raport cu rata inflației și cu dobânda legală până la data plății efective, pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului prin neachitarea la termen a sporului în litigiu.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, având în vedere rolul acestui minister în gestionarea bugetului de stat, în virtutea căruia are obligația să asigure, instituțiilor bugetare fondurile necesare drepturilor salariale ale angajaților acestora.
Ca urmare a fost obligat să vireze celorlalți intimați fondurile necesare plății către reclamant a sporului de 30% așa cum a fost solicitat prin acțiune.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului C, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reclamantul este ofițer de Poliție în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție B, iar acesta nu poate fi salarizat decât potrivit nr.OG 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea drepturilor solicitate de acesta.
Intimatul a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursurile formulate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Inspectoratul de Poliție al Județului C și Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt fondate.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de pârâți, precum și din prisma dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, se constată că prima instanță nu a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică.
Din probele de la dosar rezultă că reclamantul este ofițer de poliție judiciară și își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brașov, acesta a solicitat ca pârâții să fie obligați la plata diferențelor de salariu echivalente cu sporul de 30 % din solda lunară neachitată în mod discriminatoriu, începând cu data intrării în vigoare a prevederilor art.11 din nr.OUG 177/2002, respectiv 01.01.2003 până la data de 26.04.2006 și continuându-se în perioada 27.04.2004 - 15.10.2005, cu prevederile art.28 alin.4 din nr.OUG 24/2004, art.3 din nr.OUG 120/2005 și art.21 alin.1 din nr.OUG 38/2003.
Cererea formulată de reclamant este neîntemeiată și nefondată.
Reclamantul fiind ofițer în cadrul poliției judiciare este salarizat conform nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, iar, acest act normativ nu prevede prin nici o dispoziție legală acordarea sporului de 30 % pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor.
Reclamantul recurent invocă în justificarea cererii sale, dispozițiile art. 11 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, putându-se constata că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la altă categorie de personal, respectiv la magistrați, dispoziții care nu pot fi aplicate, prin asimilare și polițiștilor.
Atât cu privire la magistrați, cât și la polițiști, au fost elaborate reglementări speciale de salarizare care au aplicabilitate proprie și care nu se pot substitui una pe cealaltă.
De asemenea, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 28 alin.4 din nr.OUG 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, întrucât se referă la procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție.
Reclamantul mai invocă dispozițiile nr.OUG 120/2005 cu modificările și completările ulterioare, privind operaționalizarea Direcției generale anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precizând că la art. 21 alin.11, se prevede că polițiștilor care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de un spor lunar de 30 % din salariul de bază, însă se constată că nici aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la polițiștii care, așa cum se arată și în titulatura acestei ordonanțe de urgență, își desfășoară activitatea în cadrul Direcției generale anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (în prezent ministerul Internelor și Reformei Administrative), or, în speță, reclamantul este polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Conform dispozițiilor nr.OG 137/200 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, la art.1 se stabilește că, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În același context, prevederile art.3 alin.2 din nr.OG 137/2000 republicată, stabilesc că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Pentru a constata dacă reclamantul este supus unei situații discriminatorii față de polițiștii care își desfășoară activitatea în carul Direcției generale anticorupție din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, instanța trebuie să analizeze dacă există distincții între situații analoge și compatibile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă. De asemenea, instanța trebuie să analizeze și să aprecieze dacă una din cele două categorii de polițiști beneficiază de un tratament preferențial și dacă acestea sunt plasate în aceeași situației profesională.
Din analiza comparativă a dispozițiilor nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, raportata la prevederile nr.OUG 120/2005 privind operaționalizarea Direcției generale anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor rezultă că aceste dispoziții legale nu creează situații discriminatorii între diferite categorii de polițiști, întrucât prin situațiile reglementate se stabilesc măsuri corespunzătoare de salarizare și stimulare, diferențiate în funcție de specificul activității desfășurate de fiecare dintre aceste categorii de polițiști. Sporurile specifice stabilite de nr.OUG 120/2005, se acordă deci, pentru activitățile de descoperire a infracțiunilor de corupție ce intră în competența Parchetului Național Anticorupție săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor, condiții în care acordarea acestora nu vizează și polițiștii care nu desfășoară astfel de activități.
Diferențierea de salarizare este justificată de faptul că polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției generale anticorupție din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu se află într-o situație analogă cu ceilalți polițiști care lucrează în cadrul poliției judiciare. Acesta a fost și motivul pentru care, legiuitorul, fără a încălca principiul egalității de tratament, a stabilit reglementări diferite de salarizare.
În aceste împrejurări se poate reține că nu au fost încălcate nici dispozițiile art.16 alin.1 din Constituția României republicate și nici cele ale art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece nu se constată distincții între situații analoge și comparabile, nu se constată diferențieri de tratament sau tratamente preferențiale între categorii de polițiști.
Față de aceste considerente, curtea va admite recursurile pârâților C, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și Ministerul internelor și Reformei Administrative, iar în baza art.304 pct.3 Cod procedură civilă, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului.
Referitor la recursul formulat de Inspectoratul de Poliție al Județului B, se constată că acesta este netimbrat. Deși s-a pus în vedere recurentului să timbreze recursul cu suma de 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, în baza art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, va anulare recursul formulat de acest pârât, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului C, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.83/CA/29.01.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului C, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului
Anulează ca netimbrat recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru- - - - -- -- -
aflată în concediu de odihnă
semnează,,
delegat să înlocuiască
vicepreședintele instanței
Grefier,
Red./30.05.2008
dact. /12.06.2008 - 2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
