Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3757/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 3757
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursurile declarate de pârâții SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ AL MUNICIPIULUI O PRIN SERVICIU și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O reprezentat prin Primarul municipiului O împotriva sentinței nr.1508 din data de 30 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ AL MUNICIPIULUI O PRIN SERVICIU și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O reprezentat prin Primarul municipiului O și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 1508 din data de 30 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mehedinția respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Consiliul local al mun. O și Șeful Serviciului Public de Asistență Socială al mun. Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază aferente perioadei 01.06.2005-30.11.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În considerentele sentinței instanța a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al mun. O aceasta este neîntemeiată urmând a fi respinsă deoarece, deși reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu Serviciul Public de Asistență Socială, acest serviciu este înființat prin Hotărârea nr.27/27.03.2003 a Consiliului Local O,se află în subordinea Consiliului Local O și a fost reorganizat prin Hotărârea nr.78/28.04.2005 a Consiliului Local O, iar finanțarea acestui serviciu se realizează din alocații bugetare la cap.60 "Asistența socială ".
Că potrivit art.33 și art.40 alin.4 din Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistență socială serviciul public de asistență socială se află în subordinea consiliului local, acesta având obligația să prevadă în bugetul propriu fonduri necesare pentru serviciile sociale și prin urmare Consiliul Local al mun.O are calitate procesuală pasivă întrucât acesta asigură fondurile necesare pentru funcționarea serviciului de asistență socială.
Pe fond s-a reținut că reclamantul este funcționar public, fiind în raporturi de serviciu cu pârâții în perioada 01.06.2005-30.11.2008, perioadă pentru care se solicită plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Potrivit art.31 din Legea nr.188/1999 republicată pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Plata celor două suplimente au fost suspendate succesiv după cum urmează: prin art.44 din OUG nr.92/2004 pentru anul 2005 și prin art.48 din OG nr.2/2006 pentru anul 2006.
Suspendarea prevăzută de actele normative anterior menționate nu a mai fost anterior menținută și pentru anii 2007-2008.
Deci, dreptul funcționarului public de a primi suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost prevăzut de lege începând cu data de 01.01.2004 și a fost suspendat până la data de 01.01.2007, fără a fi însă abrogat.
Ca urmare dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în drepturi cu caracter retroactiv conform art.64 al.2 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă.
Ca atare începând cu data de 01.01.2007 revine autorităților statului obligația de a efectua plata acestor suplimente cuvenite începând cu data de 01.01.2004.
Deși a fost funcționar public în perioada 01.06.2005-30.11.2008, reclamantul nu a beneficiat de plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare cuvenite pentru această perioadă, așa cum rezultă din adeverința 719/23.02.2009 eliberată de Consiliul local al mun. O - Serviciul Public de Asistență Socială
Prin decizia nr. 118/03.12.2008 a Șefului Serviciului Public de Asistență Socială al Consiliului local al mun. O s-a dispus acordarea suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici din cadrul Serviciului Public de Asistență Socială al mun. O începând cu data de 01.12.2008.
În ceea ce privește cererea de înscriere în carnetul de muncă a acestor suplimente s-a reținut că înscrierea se face de către angajator conform procedurii stabilite prin Decretul nr.92/1976 după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care s-au acordat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ AL MUNICIPIULUI O PRIN SERVICIU și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O reprezentat prin Primarul municipiului
În motivele de recurs pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ AL MUNICIPIULUI O PRIN SERVICIU a arătat că până în prezent nu s-a beneficiat de toate elementele ce compun salariul funcționarului public, întrucât aplicarea prevederilor normative au fost suspendate succesiv.
În motivele de recurs pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O reprezentat prin Primarul municipiului a arăta că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fond a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, deoarece drepturile salariale solicitate nu pot fi acordate retroactiv cu atât mai mult cu cât au fost suspendate prin acte normative ce au reglementat salarizarea.
Examinând recursurile formulate de pârâți, Curtea le găsește fondate, așa cum se va arăta în continuare.
Reclamant ul are calitatea de funcționar public, fiind salariza în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 rep. prin Statutul funcționarilor publici, OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007 modificată prin OG 9/2008.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În privința ultimelor două componente, prin art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG 6/2007 act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În acest context legal, se pune problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici.
Astfel, se apreciază că Statutul funcționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul a acestuia.
Faptul că, alin. 3 al art. 31 din 188/1999 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, determină instanța să aprecieze că, în concret, modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.
Mai mult decât atât, Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclama nt în petitul cererii lor fiind fără susținere legală.
Aceste aspecte conduc la concluzia că Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin. 1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.
În atare situație, reclaman tul este în imposibilitate de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final - punerea în executare, și pe de altă parte o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituia României, conform căruia deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora.
În acest sens, prin Decizia nr.820/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin. 3) și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantu lui privind faptul că drepturile solicitate constituie "un bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța Europeană a decis în jurisprudența sa că atât timp cât acțiunile reclamanților se află "pendinte" pe rolul jurisdicțiilor interne, acestea nu făceau să se nască nici un drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu că "o creanță nu poate fi considerată "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat" (decizia din 18 octombrie 2002, - și alții contra Spaniei).
Prin urmare, creanța invocată de reclama nt nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art. 1 din Protocolul l la CEDO.
În același sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 (soluția de principiu pentru unificarea practicii adoptată la data de 6 aprilie 2009).
Astfel, deși jurisprudența Curții de Apel Craiova în această materie a fost contrară soluției adoptate în prezenta cauză, necesitatea schimbării acesteia s-a impus atât prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 cât și a jurisprudenței CEDO, care în Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza Beian împotriva României a statuat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței".
În raport de aspectele analizate, se apreciază că reclaman tul nu a făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în baza art. 312 alin.1 va admite recursurile declarate de pârâții SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ AL MUNICIPIULUI O PRIN SERVICIU și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI reprezentat prin Primarul municipiului și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Admite recursurile declarate de pârâții SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ AL MUNICIPIULUI O PRIN SERVICIU și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O reprezentat prin Primarul municipiului O împotriva sentinței nr.1508 din data de 30 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/2EX/ 14 Octombrie 2009
Fond
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
