Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 3938/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3938
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței numărul 543 din 31 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă - SRL prin reprezentant și intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează:
-cererea este netimbrată;
-s-a depus întâmpinare, cu duplicat pentru comunicare.
Față de cele învederate, reprezentantul recurentei reclamante depune chitanța nr. 566-286-0004 din 13.10.2009 privind achitarea taxei de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Se dispune comunicarea unui exemplar de pe întâmpinare reprezentantului recurentei reclamante, care nu solicită termen pentru observare.
Reprezentantul recurentei reclamante depune o decizie prin care Oad ispus suspendarea temporară a executării silite prin popririle bancare, așa încât cererea cu care a fost învestită instanța a rămas fără obiect și solicită respingerea recursului.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă susține că nu are cunoștință de existența unei asemenea decizii emisă de pârâtă și solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința numărul 543 din 31 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul O l s-a respins cererea de suspendare a raportului de inspecție fiscală nr 3670/22.06.2009 întocmit de DGFP O si a deciziei de impunere nr 378/22.06.2009 formulata de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, ca neîntemeiată.
La pronunțarea acestei soluții, prima instanță a avut în vedere că otrivit p. art. 14 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Astfel, textul de lege sus menționat, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care în cauza de față se află în faza administrativă conform contestației înregistrată sub nr. 17457/17.07.2009) este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții respectiv existența unui caz bine justificat si iminența producerii unei pagube care în acest fel poate fi prevenită.
Aceste două condiții, care au un caracter restrictiv și imperativ demonstrează caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ si care presupune dovedirea efectivă a unor împrejurări care să fie de natură a argumenta existența cazului bine justificat precum si a iminentei producerii pagubei.
Aceste două condiții prevăzute de art. 14 alin 1 nu pot fi considerate îndeplinite prin simpla invocare a unor argumente, nefiind suficientă simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul îndeplinirii condițiilor respective câtă vreme lipsesc mijloacele de probă din care să rezulte temeinicia susținerilor referitoare la existența cazului bine justificat si pagubei iminente.
Chiar dacă suma cuprinsă în actul administrativ a cărui suspendare se solicită, are un cuantum însemnat, acesta nu constituie prin el însuși un argument suficient pentru a dispune măsura prevăzută de art. 14, altfel s-ar putea ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube ar fi presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, fapt ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative așa cum este reglementat de Legea 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată că a îndeplinit toate cerințele prevăzute de Legea nr. 554/2004, respectiv existența plângerii prealabile și cauțiunea dispusă de instanță.
Recurenta precizează că a arătat împrejurările legate de starea de fapt și de drept de natură a crea o îndoială serioasă în privința actului administrativ și că a demonstrat prejudiciul material viitor și previzibil ce duce la perturbarea indiscutabilă a activității societății.
La 09.10.2009, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Intimata arată că instanța de fond în mod corect a constatat faptul că cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, nu pot fi considerate îndeplinite prin simpla invocare a unor argumente câtă vreme lipsesc mijloacele de probă din care să rezulte temeinicia susținerilor referitoare la aceste condiții.
S-au depus în recurs următoarele acte: adresa pârâtei din 10.08.2008, procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile, decizia 259/01.09.2009 emisă de a județului O, decizia nr. 239/10.08.2009 a O, decizia de impunere nr. 879/28.09.2009, raport de inspecție fiscală.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041. C reține:
Prin decizia nr. 239/10.08.2009, Oaa probat suspendarea temporară a executării silite prin popriri bancare pentru două luni începând cu 10.08.2009 până la 09.10.2009.
Astfel, întrucât actul administrativ fiscal a fost suspendat de intimată în procedura administrativă, Curtea apreciază că cererea de suspendare formulată de reclamantă în temeiul art. 14 din Legea 554/2004 e rămasă fără obiect.
Pretenția concretă a reclamantului solicitată prin cererea de chemare în judecată, respectiv suspendarea în procedura administrativă a actului administrativ fiscal a fost soluționată favorabil de intimată chiar în această fază administrativă.
În consecință, Curtea constatând că cererea privind suspendarea actului formulată de reclamantă în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ a rămas fără obiect, urmează ca în temeiul art. 312C. să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței numărul 543 din 31 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.GC
Tehnored.CB/2 ex.
Jud.fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi
