Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 377/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 377
Ședința publică din data de 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții, -, -, -toți prin reprezentant legal-cu domiciliul ales la sediul Primăriei, comuna,-, județul D, împotriva sentinței nr. 18 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul pârât Comuna -prin Primarcu sediul în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, iar recurenții prin cererea de recurs solicită judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se mai formulează alte cererii, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-, reclamanții, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei județul D, reprezentați de reclamanta au chemat în judecată Comuna, județul D, prin primarul acesteia ca reprezentant legal, solicitând să fie obligată la alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară, potrivit Legii nr. 138/1999, în cuantum de 25% din salariul de bază, plata acestor sume urmand a se face retroactiv începând cu 1.01.2004 până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizată
Reclamantii mai solicită totodată consemnarea în carnetele de muncă a a sumelor reprezentând această indemnizație, începând cu 1.01.2004, includerea în bugetul local pe anul 2007, prin rectificare, a sumelor necesare plății, precum și
obligarea pârâtei la plata drepturilor, înaintea oricăror altor obligații bănești ale angajatorului.
In motivarea cererii, reclamanții arată că sunt funcționari publici în aparatul de specialitate al Primarului comunei, județul D și potrivit Ordinului nr. 496/2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor, s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a se distinge între administrația publică centrală și administrația locală.
Mai arată reclamanții că, prin același ordin s-au adus clarificări privind personalul civil beneficiar al acestei indemnizații de dispozitiv, iar cuantumul ei este stabilit de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999.
In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, Ordinului nr. 496/2003 al MAI, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Prin sentința nr. 18 din 10 ianuarie 2008 Tribunalul Dâmbovița a respins cererea formulată de reclamanții funcționari publici în cadrul Primăriei.
Pronunțând această soluție instanța de fond a reținut că potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din soldă de funcție, grad, merit, respectiv din salariul de bază.
Ordinul MAI nr. 496/2003 privind salarizarea personalului militar și civil din cadrul acestui minister nu face decât să detalieze categoriile de personal- militari și civili - funcționari publici și personal contractual - care poat beneficia și de indemnizația de dispozitiv.
Tribunalul a mai reținut că prevederile Legii nr. 138/1999 și ale Ordinului MAI nr. 496/2003 cuprind reglementări speciale pentru personalul militar și civil ce-și desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ele neputând fi extinse - sub aspectul acordării unor drepturi bănești - și personalului, contractual sau funcționari publici, din alte domenii de activitate.
Împotriva sentinței Tribunalului Dâmbovița au declarat recurs reclamanții, care critică sentința pentru nelegalitate, solicitand modificarea în tot a acesteia și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In sustinerea recursului reclamanții invocă incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Pr.Civ, în sensul că hotararea a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor Ordinului 496/2003 al MAI deoarece nu a avut în vedere și dispozițiile pct 9.2 prin care se arta că -indemnizația de dispozitiv de acorda și personalului civil ce-si desfașoară activitatea în domeniul administratiei publice.
Prin Ordinul MAI nr 496/2003,sustin recurenții, s-a urmărit înlaturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salarială dintre personalul aflat în subordinea și /sau coordonarea ori îndrumarea MAI, în prezent Ministerul Internelor si Reformei Administrative, asigurandu-se astfel egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Pentru excluderea oricăror alte interpretări sau îndoieli asupra
dreptului privind indemnizația de dispozitiv, arată recurenții, prin Ordinul nr. 496/2003 al I s-a modificat punctul 31 din Ordinul anterior 275/2003, privind dispozițiile art.47 din Legea nr. 138/1999, arătându-se la pct. 31.1 că prin personal civil în sensul ordinului, se înțelege funcționarii publici și personal contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, arătând că personalul civil din acest minister, beneficiază de drepturile stabilite prin Legea 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prev. la art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar.
Prin urmare arată recurenții, potrivit acestor dispoziții legale, ei beneficiază de indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, astfel că în mod greșit le-a fost respinsă acțiunea, considerente pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea, analizând sentința pronunțata de instanța de fond prin prisma motivelor invocate de recurenți, constata ca recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță natională - cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili, beneficiază de o indemnizație de disapozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, grad, merit, respectiv din salariul de bază, iar Ordinul MAI nr. 496/2003, invocat de recurenți, privind salarizarea personalului militar și civil din cadrul acestui minister, nu face decât să detalieze categoriile de personal militar și civil- funcționari publici și personal contractual- care poate beneficia și de indemnizația de dispozitiv.
Prin urmare, prevederile Legii nr. 138/1999 și ale Ordinului MAI nr. 496/2003, cuprind reglementări speciale pentru personalul militar și civil ce-și desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță natională, ele neputând fi exstinse sub aspectul acordării unor drepturi bănești și personalului contractual sau funcționarilor publici, din alte domenii de activitate, recurenții fiind funcționari publici în cadrul aparatului de specialitate al primăriei, astfel încât ei nu intră în categoria de personal căruia i se poate acorda și plăti indemnizația de dispozitiv de 25 % lunar, din salariul de bază.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul disp. art. 312 pr.civila, va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificdare din cele prevăzute la art. 304 pr.civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, -, -, -toți prin reprezentant legal
-cu domiciliul ales la sediul Primăriei, comuna,-, județul D, împotriva sentinței nr. 18 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul pârât Comuna -prin Primarcu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /2 ex./2.04.2008
f- al Tribunalului Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
