Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 379/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 379/R-CONT
Ședința publică din 10 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la PRIMĂRIA COMUNEI, împotriva sentinței nr.1341 din 11 noiembrie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind COMUNA - PRIN PRIMAR.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenți, lipsă fiind părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare.
Apărătorul recurenților depune la dosar practică judiciară și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 11.09.2008, reclamanții, și, funcționari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primarului Comunei, județul V, au chemat în judecată pe pârâta Comuna, reprezentată prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, conform art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999-R actualizate la zi cu indicele de inflație, începând cu 01.01.2004 și până la data plății efective, precum și pentru viitor.
În motivarea acțiunii, au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Primăriei Comunei, sens în care beneficiază de dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999-R ce reglementează plata drepturilor de mai sus.
Chiar dacă aceste plăți au fost suspendate în perioada 2004-2006, această suspendare nu echivalează cu însăși înlăturarea dreptului, cât timp nici o dispoziție legală nu a prevăzut încetarea existenței dreptului.
Mai mult, suspendarea s-a făcut cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor constituționale, ce reglementează dreptul persoanelor încadrate în muncă, fapt ce aduce atingere însăși existenței dreptului.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ - prin sentința nr.1341/CAF/11.11.2008 a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, devenit art. 31 după republicarea legii în anul 2007, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, spor pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, înlocuit ulterior cu suplimentul treptei de salarizare fără însă a se prevederea care este cuantumul acestor două suplimente.
Art. 29 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată, stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționari publici.
Întrucât până în prezent nu a fost adoptată o lege a salarizării funcționarilor publici, anual prin Ordonanțe de Guvern au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Cuantumul celor două suplimente solicitate de către reclamanți, nu a fost stabilit nici prin Legea nr.188/199 și nici prin Ordonanțele de Guvern adoptate anual pentru reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici.
Potrivit art. 998 cod civil "orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara" iar, în completare art. 999 Cod civil precizează că "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa".
Din aceste dispoziții legale se desprind condiții generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției.
Condițiile cerute pentru a se putea obține repararea prejudiciului sunt: să fie cert și să nu fi fost reparat încă.
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare.
Pe de altă parte, ca răspunderea civilă să poată fi antrenată, nu este de ajuns să fii existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei, adică autorul va fi avut o vină atunci când a săvârșit-o, să fi acționat deci cu vinovăție.
Prin urmare s-a contestat că, în speță prejudiciul creat reclamanților nu are caracter cert și nu se poate reține vinovăție pârâtei în neplata drepturilor solicitate cât timp legiuitorul nu a cuantificat aceste drepturi.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că:
- în mod greșit instanța de fond nu a procedat la lămurirea, în primul rând, a existenței și legalității drepturilor solicitate de aceștia, în temeiul art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999-R;
- nu au fost aplicate dispozițiile art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale;
- neprecizarea cuantumului acestor drepturi, printr-un act normativ, nu este de natură a înlătura sau anula dreptul acordat, întrucât nu aceasta este sarcina instanței judecătorești;
- nu s-a avut în vedere practica judiciară majoritară din țară, conform cu care au fost acordate aceste drepturi pentru a fi înlăturată discriminarea creanței în salarizarea celorlalte categorii de funcționari publici și nici faptul că același judecător a pronunțat o soluție favorabilă în altă cauză asemănătoare.
În concluzie, se impune admiterea recursului cu modificarea sentinței și admiterea acțiunii sale.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse, pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică, se constată că judecătorul fondului a dat dezlegarea corectă cauzei cu care a fost învestit, în sensul că prin hotărârea dată nu este negat dreptul reclamanților de a primi echivalentul celor două sporuri, în prezent prevăzute de art.31 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999-R, a căror plată este sau a fost suspendată până la 31 decembrie 2006.
Judecătorul fondului a avut, în principal, în vedere faptul că dreptul reclamanților nu este determinat și nici determinabil prin dispozițiile legale aplicabile acestor categorii de funcționari publici.
Potrivit prevederilor legale invocate în susținerea acțiunii, de principiu, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și din suplimentul treptei de salarizare, însă, în nici o prevedere nu este stabilit cuantumul acestor drepturi și nici reglementată modalitatea de determinare.
Într-o atare situație, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani, fără o bază de calcul, iar pe de altă parte, o cuantificare în raport de diverse criterii, ce ar nesocoti Decizia Curții Constituționale nr.820/2008, potrivit cu care "instanțele judecătorești nu au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Așadar, instanța de judecată nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, drept care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dreptul la cele două suplimente nu poate fi apreciat ca un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora "bunul" nu este definit și deci nu poate naște legitimă de a-l obține.
În concluzie, chiar dacă sub aspect formal dreptul reclamantului are un suport legal, el nu are însă un conținut determinat sau determinabil, fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a acestora, iar instanța de judecată nu poate face o asemenea cuantificare decât depășindu-și limitele constituționale și încălcându-le astfel pe cele ale puterii legislative sau executive.
Nu se poate pretinde că suma cuvenită reprezintă 25% din salariul de bază pentru fiecare din cele două sporuri pentru că într-un proiect de salarizare al funcționarilor publici se face o astfel de determinare, întrucât atâta vreme cât proiectul nu a devenit lege și nu are valoarea unui act normativ ce emană de la puterea legislativă, el nu poate fi aplicat de către instanță.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la PRIMĂRIA COMUNEI, împotriva sentinței nr.1341 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind COMUNA - PRIN PRIMAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
14.04.2009
Red.IB
EM/2 ex.
Jud.fond
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
