Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 382/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 382

Ședința publică de la 27 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu Judecător

- - - - Președinte Secție

- - - - Judecător

Grefier: -

XXXX

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor Și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, împotriva sentinței nr. 4951 din data de 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți nr-.

La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți Ministerul Agriculturii, Pădurilor Și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M și intimatul reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursurile au fost declarate în termen legal, că s-au depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și sunt scutite de taxa de timbru.

S-a referit că intimatul reclamant a depus întâmpinare.

S-a arătat că recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2

Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări:

CURTEA

Asupra recursurilor de față:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, reclamantul chemat în judecată pârâții DADR M și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat la plata primelor de concediu de odihnă aferent anilor 2004 - 2005, sume care să fie actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective și la plata în continuare a primelor de concediu.

In motivarea cererii reclamantul arătat că se află în raporturi de serviciu cu pârâta fiind funcționar public și potrivit art. 34 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici era îndreptățit ca la plecarea sa în concediu de odihnă să i se acorde prima de concediu, dar că i s-a refuzat plata invocând suspendarea exercițiului acestui drept prin legile bugetare anuale.

Pârâții nu au depus întâmpinare.

Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin sentința nr.4951 din 21.11.2007, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul la plata primelor de concediu de odihnă aferent anilor 2004 - 2005 actualizate cu indicele de inflație, începând cu data la care acestea urmează a fi plătite până la data plății efective.

Pentru pronunțarea soluției, tribunalul a reținut că dispozițiile art.34 alin. 2 din Legea nr.188/1999 funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.

Că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor Și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

In motivare susțin că neacordarea primei de concediu avut la bază o succesiune de acte normative a căror aplicare s- făcut în mod diferit în instituțiile publice.

Că prin dispozițiile Legii nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, ale Legii nr. 511/2004 bugetului de stat pe anul 2005 s-a prevăzut expres suspendarea dreptului invocat de reclamant.

Recursurile sunt nefondate.

Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.

Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art.34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.

Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarului public.

Motivele de recurs privind neluarea în considerare a dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată, sunt nefondate.

În conformitate cu art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.

Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.

Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.

Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.

Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.

Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.

Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.

Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.

În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.

Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.

Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.

Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.

Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.

De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.

Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.

In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se vor respinge recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, împotriva sentinței nr. 4951 din data de 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2008.

PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu

- -

JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr

- -

JUDECĂTOR 3: Doina Lupea

- -

Grefier,

Red. EC

Tehn. MB 2 ex/29.02.2008

Președinte:Iuliana Rîciu
Judecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Doina Lupea

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 382/2008. Curtea de Apel Craiova