Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 384/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 384/ Dosar --
Sedința publică din 03 iunie2008
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, intervenientul și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin B împotriva sentinței civile nr. 262/CA din 8.04.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 03 iunie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 262/CA/8.04.2008 a Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsăexcepția inadmisibilității cererii de chemare in garanție, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea reclamanților, și in parte acțiunea formulată de reclamanții, -, toți cu domiciliu ales in B, Str. - -, -. 41-43, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediu in B, Str. - -, NR. 4-6, Sect. 5 și Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediu in B, Str. -, -. 28 și, in consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, in solidar, sporul de fidelitate actualizat cu rata inflației, astfel:
-reclamanților, u, -, pentru perioada 01.01 - 30.11.2005,
-reclamanților, pentru tot anul 2005.
S-a admis în parte cererea de intervenție formulată de intervenientul, cu același sediu, in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului și, in consecință, obligă pârâții să plătească reclamantului, in solidar, sporul de fidelitate actualizat cu rata inflației pentru perioada 01.01 - 15.09.2005.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul -, in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului
A fost admisă cererea de chemare in garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut căexcepțiainadmisibilității, invocată de chematul in garanție este nefondată aceasta este nefondată urmând a fi respinsă, având in vedere că, față de dispoz.. 500/2002 și HG 208/2005, singurul in măsură să prevadă și să aloce in bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării plății sumelor ce s-ar stabili in eventualitatea admiterii acțiunii este Ministerul Economiei și Finanțelor.
In fapt, instanța de fond reținut că reclamanții din prezenta cauză și intervenientul sunt funcționari publici cu statut special,aspect confirmat de adeverințele depuse la dosarul cauzei și necontestat de pârâți.
În drept, instanța de fond a constat că dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003 stabilesc că stabilește că "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordăun spor de fidelitatede până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne ". Acordarea acestui spor a fost însă suspendată pentru tot anul 2005 prin dispozițiile art. 2 al. 1 din OUG 118/2004.
Cu toate acestea instanța de fond considerat că, deși prin efectul OUG 118/24.11.2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor - art. 2,exercițiuldreptului de a încasa sporul de fidelitate, prevăzut de prevederile art. prevederile art.6 din OG nr.38/2003,a fost suspendat în anul 2005, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, actul normativ prin care s-a suspendat exercitarea dreptului la sporul de fidelitate nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea sporului de fidelitate în anul 2005 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Instanța de fond, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, apreciază că dispozițiile privind suspendarea nu au produs niciun efect sub aspectul existenței dreptului la sporul de fidelitate, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune să se rețină că dreptul la sporul de fidelitate al polițiștilor în baza OG nr. 38/2003, instituit prin art. 6, fost introdus în acest act normativ încă de la adoptarea sa și și-a produs efectele începând din01 ianuarie 2004, continuând să existe și în prezent, și producând consecințe și in anul 2006.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la sporul de fidelitate acordat polițiștilor prin acest text a existat și în perioada anului 2005, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003], nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/24.11.2004, prin care s-a suspendat până la data de 31 decembrie 2005 aplicarea acestor prevederi, neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005, in condițiile acordării acestui spor atât in anul 2004,cât și in anii 2006 și 2007.
Suspendarea ulterioară, a acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la spor de fidelitate, iar acesta a continuat să fie prevăzut și anterior,și ulterior perioadei în care s-a suspendat aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada respectivă deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada anului 2005, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
După cum am arătat, dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003 stabilesc că stabilește că "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordăun spor de fidelitatede până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne ". Cuantumul efectiv al sporului de fidelitate a fost stabilit prin ordine ale Ministrului Internelor și Reformei Administrative, in funcție de vechimea funcționarilor publici cu statut special,respectiv prin Ordinul 132/09.02.2004, modificat prin Ordinul nr. 1076/02.12.2005.
Potrivit normelor metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobate prin Ordinul 132/2004, pct. 5.1, polițiștii beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de bază, astfel: vechime de:
-1 an și până la 2 ani inclusiv - 4%,
- peste 2 ani și până la 5 ani inclusiv - 8%,
- peste 5 ani și până la 10 ani inclusiv - 10%,
- peste 10 ani și până la 15 ani inclusiv - 13%,
- peste 15 ani și până la 20 ani inclusiv - 16%,
- peste 20 ani - 20%.
Ordinul 1076/2005 a modificat aceste criterii, stabilind la art. 1 că pct. 5.1 se modifică in sensul că polițiștii beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de bază astfel: vechime de:
- 5 ani și până la 10 ani inclusiv - 5%,
- peste 10 ani și până la 15 ani inclusiv - 10%,
- peste 15 ani și până la 20 ani inclusiv - 15%,
- peste 20 ani - 20%.
Din adeverințele depuse, rezultă că reclamanții, aveau la data de 01.12.2005 o vechime de 5 ani, îndeplinind condiția vechimii așa cum a fost reglementată de Ordinul 132/2004 și apoi modificată de Ordinul 1076/2005.
Reclamanții, -, au îndeplinit condiția vechimii numai potrivit Ordinului 132/2004 întrucât, la data apariției Ordinului 1076/2004 nu aveau 5 ani sau peste 5 ani de vechime iar potrivit Ordinului 1076/2004 cei cu o vechime sub 5 ani nu pot beneficia de spor de fidelitate.
Intervenientul a avut calitatea de funcționar public cu statut special in perioada 01.01.2001 - 15.09.2005,așa încât, in perioada 01.01 - 15.09.2005 a îndeplinit condiția vechimii prevăzute de Ordinul 132/2003, având peste 4 ani de vechime.
Reclamantul - a dobândit calitatea de funcționar public, potrivit adeverinței aflate la f43, cu nr. -/14.01.2008, la data de 15.01.2005, ceea ce înseamnă că pe parcursul anului 2005 avut sub 1 an de vechime, neîndeplinind condiția pentru a beneficia de sporul de fidelitate ( potrivit Ordinului 132/2003 ar fi trebuit să aibă minim 1 an vechime, iar potrivit Ordinului 1076/2004, minim 5 ani de vechime ).
Raportat considerentelor expuse, având in vedere și dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003, precum și ale Ordinelor 132/2003 și 1076/2004, a fost admisă acțiunea reclamanților, și in parte acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediu in B și Inspectoratul de Poliție al Județului.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, in solidar, sporul de fidelitate actualizat cu rata inflației, astfel:
-reclamanților, u, -, pentru perioada 01.01 - 30.11.2005 ( până la apariția Ordinului 1076/2004),
-reclamanților, pentru tot anul 2005.
Pentru aceleași motive a fost admisă in parte cererea de intervenție formulată de intervenientul in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului și vor fi obligați pârâții să plătească reclamantului, in solidar, sporul de fidelitate actualizat cu rata inflației pentru perioada 01.01 - 15.09.2005 ( până la data pierderii calității de funcționar public).
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul - ca nefondată.
Pentru argumentele expuse anterior, cu prilejul motivării soluției de respingere a excepției de inadmisibilitate, a fost admisă cererea de chemare in garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, față de dispoz.. 500/2002 și HG 208/2005 singurul in măsură să prevadă și să aloce in bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre fiind Ministerul Economiei și Finanțelor. Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat la plata, către angajați ai altor instituții, a unor drepturi salariale, ci la virarea către Ministerul Administrației și Reformei Administrative a fondurilor necesare achitării sporului de fidelitate arătat anterior, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind singurul abilitat in acest sens.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamanții, iar, în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că aceștia au făcut dovada că îndeplinesc condițiile de vechime pentru a primi sporul de fidelitate.
De asemenea a mai declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție întrucât nu sunt întrunite condițiile art. 60-63 din Codul d e procedură civilă, iar cererea nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personal nepatrimoniale iar ministerul nu poate fi obligat la acordarea drepturilor pentru salariații altor instituții. se mai arată că nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală.
Referitor la recursul declarat de reclamanți și de intervenient se constată următoarele:
Reclamanții, -, - și intervenientul, au făcut dovada că în anul 2005 îndeplineau condițiile de vechime pentru a beneficia de sporul de fidelitate, întrucât în acel an era în vigoare I nr. 132/2004.
Din adeverința cu nr. -/21.04.2008 depusă la dosar rezultă vechimea totală în muncă a reclamanților în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative corespunzătoare pentru ca aceștia să se încadreze în dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003, pentru beneficia de sporul de fidelitate pentru întreg anul 2005, sumele urmând a fi actualizate cu rata inflației și dobânzile legale.
Ca atare, recursul acestora este fondat, motiv pentru care instanța urmează să îl admită, și în baza dispozițiilor art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă să modifice sentința instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii acestor reclamanți.
Referitor la recursul declarat de reclamanții, și, se constată că acesta este lipsit de interes și urmează a fi respins, deoarece din sentința instanței de fond rezultă că acestora li s-au acordat drepturile privind sporul de fidelitate pentru întreg anul 2005, motiv pentru care nu justifică cererea de recurs formulată.
Referitor la recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B se constată că este nefondat.
Prima instanțăîn mod corect a reținut că recurentul are calitate procesuală pasivăi de asemenea, în mod corect a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelorși Reformei Administrative deoarece, recurentul, în baza dispozițiilor art. 19 lit. a din Legea nr.500/2002și a art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precumși de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ministerul Internelorși Reformei Administrative are sarcina de a aviza bugetele de venituriși cheltuieli ale instituțiilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite. Ca atare, fiecare din aceste două ministere au atribuții specifice, dar, în același timp au aolibația de a asigura fiecare resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăț ilor restante către reclamanț
Recurentul trebuie să aibă în vedere la elaborarea proiectului de bugetși aceste sume cuprinse în hotărârile judecătorești, astfel că acesta nu a fost obligat să plătescă drepturile bănești angajaț ilor Inspectoratului de Poliție al Județ ului Brașov, ci să aloce sumele necesare, îndeplininâdu-și atribuțiile ce-i revin conform Legii nr. 500/2002.
Potrivit art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003, privind salarizareași alte drepturi ale polițș tilor, la plecarea în concediu de odihnă, poli ț istul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Rezultă că dreptul la prima de concediu s-a născut din lege, ca dreptul subiectivși conferă titularilor prerogativele de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze a anumită presta ție pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aceste dispoziții legale au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat, respectiv prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005.
Textele prin care a fost suspendată succesiv plata primei de concediu pentru anii 2004- 2006 nu mai sunt în vigoare dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispoziț iilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări revine, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, instanț ei de judecată, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art. 16, 41și 53 din Constituția României, neputându-se suspenda, retroactiv, un drept câștigat sub imperiul OG nr. 38/2003.
Prima de concediu reprezintă drepturi de remunerare care fac obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul pârâtului
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții, -, -, și de intervenientul împotriva sentinței civile nr.262/CA/8.04.2008 a Tribunalului - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B să plătească reclamanților, -, -, și intervenientului, în solidar sporul de fidelitate pentru întreg anul 2005, sumă care va fi actualizată în raport cu rata inflației și dobânda legală până la data plății.
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.262/CA/8.04.2008 a Tribunalului - secția comercială și de contencios administrativ, ca lipsit de interes.
Respinge recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva aceleiași sentințe.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 iunie 2008.
Președinte Judecător Judecător
Pt. - - - - - - -
semnează judecător
desemnat să îl înlocuiască
pe vicepreședintele instanței Grefier
Red. /9.06.2008
Dact./11.06.2008/2 ex.
Jud. Fond: /
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
