Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 380/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 380/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 3 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - -- - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, pârâtul Inspectoratul General al Poliției B și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței civile nr.41/F/CA din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 3 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr.41/CA/15.01.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, -G, G, A, și de intervenientul Rocas în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al Județului B, Inspectoratul General al Poliției, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință:
Intimații Inspectoratul de Poliție al Județului B, Inspectoratul General al Poliției și Ministerul Internelor și Reformei Administrative au fost obligați să plătească reclamanților și intervenientului drepturile salariale reprezentând primele de concediu aferente anilor 2004 - 2006 și sporul de fidelitate aferent perioadei 1.01.2004 - 31.12.2005, sume care vor fi actualizate în raport cu rata inflației și dobânda legală până la data plății.
Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze intimaților sumele necesare plății drepturilor salariale în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă reținând existența identității între titularii obligației și persoana pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor în raportul juridic dedus judecății.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a reținut-o ca fiind neîntemeiată deoarece, potrivit nr.HG208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor gestionând bugetul de stat are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare plății drepturilor salariale ale angajaților acestora.
Reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Art.37 alin.2 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că la plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Art.6 din același act normativ stipulează că pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, de ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne.
Aceste texte au rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat au fost suspendate până la 31.12.2006.
În sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 5.02.2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, situația sporului de fidelitate fiind similară
Actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate este în concordanță cu principiul echității și jurisprudența art.1 din Protocolul nr.1 în fapt acordându-se un număr mai mare de unități monetare însă în aceeași valoare totală.
A constatat și că potrivit prevederilor art.1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
Drept urmare, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fost obligat, în calitate de ordonator principal de credite să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății drepturilor în cauză și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării sumelor reprezentând plata drepturilor salariale cuvenite.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse prima instanță a admis cererile formulate dispunând potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, și de asemenea în mod greșit au fost acordate drepturile solicitate de reclamanți, sporul de fidelitate pentru anul 2004 precum și actualizarea sumelor cu dobânzile legale.
Recursurile sunt fondate în parte.
Prima instanță în mod corect a reținut că recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă deoarece recurentul, în baza dispozițiilor art.19 lit.a din Legea nr.500/2002 și a art.42 alin.1 din Legea nr.511/2004, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectată ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sarcina de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite. Ca atare, fiecare din aceste două ministere au atribuții specifice, dar în același timp au obligația de a asigura fiecare resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților restante către reclamanți.
Recurentul trebuie să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și aceste sume cuprinse în hotărârile judecătorești, astfel că acesta nu a fost obligat să plătească drepturile bănești angajatorilor Inspectoratul de Poliție al Județului B, ci să prevadă sumele necesare, îndeplinindu-și atribuțiile ce-i revin conform Legii nr.500/2002.
Potrivit art.37 alin.2 din nr.OG38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
De asemenea, conform art.6 din aceeași ordonanță a Guvernului, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personalul contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministerului d e interne. Rezultă că dreptul la prima de concediu și la sporul de fidelitate s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativele de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
În ceea ce privește dreptul la sporul de fidelitate pentru anul 2005, acesta a fost suspendat conform dispozițiilor art.2 alin.1 din nr.OUG118/2004.
Textele prin care au fost suspendată succesiv plata primei de concediu pentru anii 2004-2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005 nu mai sunt în vigoare dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la prima de concediu și la sporul de fidelitate nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestei suspendări revine, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1998, instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale, deoarece legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art.16, 41 și 53 din Constituția României, neputându-se suspenda retroactiv, un drept câștigat sub imperiul nr.OG38/2003.
Prima de concediu și sporul de fidelitate reprezintă drepturi de remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamantului.
Se mai poate reține că reclamanții pentru drepturile solicitate nu trebuiau să efectueze procedura prealabilă, deoarece dispozițiile art.7 alin.1 sunt incidente atunci când se solicită anularea sau revocarea unui act administrativ, ceea ce nu este cazul în speță.
Prima instanță însă a acordat în mod greșit sporul de fidelitate și pentru anul 2004, deoarece suspendarea acestui drept a intervenit numai pentru anul 2005, în baza dispozițiilor art.2 alin.1 din nr.OUG118/2004, așa cum s-a arătat mai sus.
Referitor la motivele de recurs prin care se critică sentința instanței de fond deoarece au fost acordate și dobânzile legale până la plata efectivă a sumelor solicitate, curtea reține că sunt neîntemeiate și nefondate.
Prima instanță în mod corect a obligat pârâta la plata dobânzilor legale aferente debitului principal la data plății efective a acestuia, deoarece, dobânzile sunt daune interese moratorii și reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani.
Creditorul nu este obligat să facă dovada că prin întârziere la executare i s-a cauzat un prejudiciu în cazul obligației de a da o sumă de bani, întrucât lipsa de folosință a sumei provoacă creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzilor legale datorate pe perioada întârzierii la executare.
Deci, dobânzile sunt datorate din momentul scadenței fiecărei sume lunare și până la plata efectivă a acesteia.
sumei cu rata inflației reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit, în vreme ce dobânda legală reprezintă beneficiul nerealizat. Actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, în vreme ce dobânda este prețul lipsei de folosință.
Ca atare, actualizarea este o formă de intervenție legală asupra creanței care se produce de drept iar dobânzile, ca daune interese moratorii, reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani. Astfel, în mod corect prima instanță a dispus în baza art.1082 - 1084 Cod civil actualizarea sumelor reprezentând prima de concediu cu rata inflației și de asemenea corect a dispus acordarea și a dobânzilor legale calculate până la plata efectivă a sumelor.
Față de aceste considerente, Curtea va admite în parte recursurile pârâților, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va acorda sporul de fidelitate numai pentru anul 2005, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile formulate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr.41/CA/15.01.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Inspectoratul de Poliție al Județului B să plătească reclamanților, G, G, A, și intervenientul Rocas sporul de fidelitate aferent numai anului 2005, sumă care va fi actualizată în raport cu rata inflației și dobânda legală până la data plății. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, pentru - -, - - - - -- aflată în concediu de odihnă, semnează, Vicepreședinte
Grefier,
Red.: / 09.06.2008 Tehnored.: / 16.06.2008 / - 2 ex - Judecător fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
