Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 387/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 387/2008
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 2111 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată și s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă. La data de 30 ianuarie 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatului Inspectoratul de Poliție Județean S, prin care se solicită respingerea recursului.
La data de 6 februarie 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea constată că recursul este declarat în termenul legal.
Curtea apreciază că sunt suficiente probe la dosar pentru justa soluționare a cauzei și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.111 din 19.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost admisă acțiunea reclamanților, împotriva pârâților INSPECTORATUL DE POLIȚIE S, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și, pe cale de consecință, au fost obligați pârâții să achite reclamanților - 3.268 lei și - - 2.637 lei, sume brute, fără inflație reprezentând primele de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se vor actualiza cu rata inflației, până la data efectivă a plății.
Totodată, a fost admisă cerea de chemare în garanție formulată de pârâtul și obligat chematul în garanție să avanseze acestui pârât sumele necesare efectuării plății; obligată pârâta să actualizeze sumele mai sus indicate cu rata indicelui de inflație din momentul nașterii dreptului și în continuare, până la data plății; respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Inspectoratul de Poliție S și chematul în garanție.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamanții au calitatea de agenți de poliție și în calitate de funcționari sunt îndreptățiți la acordarea primelor de vacanță în raport cu prevederile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Mai reține instanța că prin Legea nr. 486/2006 privind aprobarea bugetului pe anul 2007 nu s-a mai menținut dispoziția suspensivă; că dreptul la prima prevăzută de norma arătată s-a revigorat retroactiv de la data când a intervenit prima suspendare, anterior anului 2002 (prin nr.OUG 33/2001).
Cât privește prescripția invocată în cursul demersului promovat, se reține de instanță că este neîntemeiată întrucât termenul începe să curgă doar din momentul încetării suspendării dreptului prev. de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și anume 1 ianuarie 2007, data începerii noului exercițiu financiar al bugetului de stat pe anul 2007.
În fine, referitor la actualizarea sumelor solicitate, reține instanța că aceasta are ca fundament răspunderea contractuală a angajatorului față de angajat, respectiv îndeplinirea exactă a obligației în conformitate cu disp. art. 1.073 Cod civil, text aplicabil și în raporturile ce vizează funcționarii publici.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin S solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
În susținere, recurentul arată că hotărârea este nelegală din perspectiva respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive, de vreme ce în cauză nu s-a relevat existența unor raporturi juridice cu intimatul-reclamant; ministerul nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă. În cadrul litigiilor de muncă, relevă recurentul, nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific, atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procesuale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a se justifica o astfel de cerere. Simplul fapt că ordonatorul de credite nu a corectat periodic drepturile reclamantei, arată recurentul, nu conferă acestuia nici o garanție legală din partea ministerului pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă. Pe de altă parte, arată recurentul, în contextul legii bugetare sumele prevăzute ca și cheltuieli se angajează și ordonanțează în limite maxime ce nu pot fi depășite; că orice modificare poate fi făcută numai prin legi de rectificare, cărora li se aplică aceleași proceduri ca legea inițială, proceduri ce presupun o precizare a surselor de acoperire; a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exercițiului bugetar. Pentru executarea obligației de plată stabilite prin titluri executorii, arată recurentul, obligația de a lua măsuri corespunzătoare în condițiile legii revine, în contextul nr.OG 22/2002, ordonatorului principal de credite. Ca atare, concluzionează recurentul, ordonator principal fiind Ministerul Internelor și Reformei Administrative, acesta poate fi singura parte obligată în raportul dedus judecății și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate.
Analizând argumentele aduse de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, în raport de actele dosarului, cu normele juridice pe care s-a fundamentat soluția atacată, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate:
În acest sens, se reține că activitatea intimatului-reclamant a fost finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general. Astfel, rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete. Prin urmare, raportat la abilitatea prevăzută de lege, pot figura în proces în condițiile disp. art. 60.pr.civ. iar din această perspectivă nu se poate reține că în mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile legale și că în mod greșit ar fi reținut calitatea procesuală. Procedura menționată nefiind interzisă în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor.
Desigur, se susține că în condițiile legii bugetare, cheltuielile se angajează în anumite limite care nu pot fi depășite și ca atare din perspectiva legii bugetare nu pot fi acordate, că orice modificare trebuie justificată și cerută de ordonatorul de credite. Atare susțineri, nu pot fi primite întrucât cuprinderea unor sume în buget nu poate fi imputată intimatului-reclamant, entitatea recurentă având și ea obligația statuării cu privire la bugetul de stat, inclusiv sub aspectul aprobării și virării de sume. Pe de altă parte, instituția rectificării bugetare este funcțională și impune implicarea celor neprevăzute, respectiv a cuprinderi și a unor sume stabilite ca drepturi prin dispoziții legale aplicabile funcționarilor.
În plus, faptul că, în condițiile legii și ale nr.OG 22/2002, ordonatorul de credite este obligat să ia măsuri, nu poate duce la exonerarea obligației recurentului de a lua el însuși măsuri de a include, respectiv a adopta, proiectul legii bugetare sau de rectificare, în concordanță cu sumele ce urmează a fi primite de intimați în baza unor eventuale hotărâri judecătorești pentru a se evita astfel și neîndeplinirea obligației de a aproba virarea și efectuarea doar a cheltuielilor cu destinație precisă.
Nici susținerile recurentului vizând inadmisibilitatea nu pot fi reținute, deoarece se omite a se avea în vedere că prin demersul inițiat s-a invocat, în realitate refuzul, autorității recurente de a vira sumele necesare, în condițiile în care o atare atribuție revine chematului în garanție. Chiar dacă nu s-a urmat o eventuală procedură de solicitare formală, nu se poate respinge cererea ca inadmisibilă întrucât ar însemna a îndepărta pe intimații-reclamanți de la justiție, ceea ce considerăm că nu este scopul ordonanței evocate în susținerea pretențiilor prin demersul inițiat.
Prin urmare, constatându-se că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2.111 din 19 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./12.03.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
