Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 393/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 393
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Artene Doina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul,domiciliat în municipiul S,-,. 5,. A,. 13, județul S și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S în nume propriu și în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor B, cu sediul în municipiul S, str. - - nr. 7, județul S,împotriva sentinței nr. 3165 din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava -Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns recurentul, lipsă fiind pârâtele recurente intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Ministerul Economiei și Finanțelor
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, recurentul a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare, din care 1 exemplar pentru a fi comunicat.
Instanța constatând recursurile în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat pe larg în cererea de recurs, modificarea sentinței recurate și în rejudecare trimiterea cauzei la aceeași instanță în sensul acordării drepturilor primelor de vacanță pentru perioada 2001 - 2003, având în vedere și nr.OG 146/2007. Cu privire la recursul formulat de Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului S în nume propriu și în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor B solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 9 octombrie 2007 reclamantul în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 - actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Prin sentința nr. 3165 din 23 noiembrie 2007, Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis - în parte - acțiunea promovată de reclamant și în consecință, a dispus obligarea pârâților la plata drepturilor bănești solicitate, pentru perioada anilor 2004, 2005, 2006 - actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței până la data plății efective și a respins - ca fiind prescrisă - solicitarea reclamantului privind acordarea acestor drepturi pentru perioada anilor 2001, 2002, 2003.
În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, deși prin diverse acte normative s-a dispus suspendarea acordării acestor drepturi bănești, aceste din urmă drepturi nu au fost desființate, așa încât, pretențiile pecuniare ale reclamantului sunt pe deplin justificate.
Instanța a invocat principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel încât, a dispus ca sumele datorate să fie actualizate cu indicele de inflație calculat de la data exigibilității plății și până la plata efectivă.
Cu privire la acordarea drepturilor bănești pentru perioada anilor 2001 - 2003, instanța a reținut excepția prescripției dreptului la acțiune, fiind incidente dispozițiile art. 3 din Decretul 167/1958 și art. 283 din Legea 53/2003 privind Codul Muncii, sens în care a reținut că dreptul la acțiune a început să curgă de la data de 1 ianuarie 2004, iar reclamantul a introdus acțiunea la data de 9 octombrie 2007, deci cu depășirea termenului de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs:
- reclamantul - a arătat că nu este dată excepția prescripției dreptului la acțiune privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 2001 - 2003 întrucât exercițiul acestui drept a fost doar suspendat temporar (anual), că această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, care prin natura lui este un drept constituțional și se impune a fi acordat.
- Direcția Generală a Finanțelor Publice S - în nume propriu și în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor a arătat că jurisprudența constantă a Curții Constituționale statuat că drepturile bănești solicitate de reclamant nu au natura juridică de drepturi fundamentale în sensul prevederilor constituționale, că acestea sunt prin natura lor măsuri de protecție socială iar legiuitorul are posibilitatea de a suspenda - pe o anume perioadă - acordarea lor.
Curteava admite recursul promovat de reclamant și va respinge - ca nefondat - recursul promovat de pârâtă în nume propriu și în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor.
Din verificarea lucrărilor dosarului,Curteareține că reclamantul - recurent are calitatea de funcționar public și în considerarea acestei calități, art. 34 (2) din Legea nr. 188/1999 - republicată - stabilește că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Este real că prin diverse OUG s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, însă aceste măsuri temporare nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența lui pentru perioada de timp disputată.
O altfel de interpretare, ar contraveni atât dispozițiilor art. 53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În atare situație, în mod corect a procedat prima instanță dispunând obligarea pârâților recurenți la plata - actualizată - a primei de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2005- 2006, sub acest aspect nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Sentința recurată este nelegală sub aspectul reținerii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru revendicarea drepturilor bănești aferente anilor 2001 - 2003 - și aceasta, prin reiterarea argumentelor invocate mai sus, la care se adaugă și adoptarea OUG 146/2007 care a reglementat măsurile privind acordarea drepturilor bănești în litigiu și pentru perioada 2001 - 2003.
În condițiile în care - pentru perioada în discuție - solicitarea reclamantului a fost soluționată fără a se intra în cercetarea fondului dreptului dedus judecății,Curteaîn aplicarea art. 312 (5) Cod pr. civilă, va casa - parțial - sentința criticată și va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță care va analiza - pe fond - solicitarea reclamantului privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 2001 - 2003.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul,domiciliat în municipiul S,-,. 5,. A,. 13, județulîmpotriva sentinței nr. 3165 din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava -Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și în consecință:
Casează sentința recurată în parte, cu privire la pretențiile bănești aferente anilor 2001, 2002, 2003 și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
-2 ex./8.04.2008
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Daniela, Artene Doina
