Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal -

DOSAR Nr.-

DECIZIA NR.4/CA/2008-

Ședința publică din 10 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena

- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela

- - - judecător

- - - grefier

&&&&&&&&&

Pe rol fiind judecarea recursurilor în contencios administrativ declarate de pârâțiiMINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE,cu sediul în B, sector 5,- șiAGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI,cu sediul în B, sector 6,- în contradictoriu cu intimații reclamanți,,,,,,,,,,,, M, -, -, C, toți din O,-/A, jud.B și cu intimata AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în O,-/A, jud.B împotriva sentinței nr.366/CA din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul reclamant - personal, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, precum și faptul că, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:

Intimatul reclamant arată că nu mai are alte probleme prealabile.

Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.

Intimatul reclamant solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Apreciază hotărârea tribunalului ca fiind legală și temeinică, atât în ceea ce privește soluționarea excepției, cât și cu privire la fondul cauzei.

CURTEA D APEL

deliberând:

Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, constată următoarele:

Prin sentința nr.366 din 27 septembrie 2007, Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei calității procesuale active și excepția de prescripție a dreptului la acțiune, invocate de pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI GOSPODĂRII APELOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI.

A admis acțiunea reclamanților, HG, M, -, -, și C toți cu domiciliul ales în O, nr. 3. în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B cu sediul în O, str.B-dul - nr.3. AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI cu sediul în B,-, sector 6 și MINISTERUL MEDIULUI ȘI GOSPODĂRII APELOR cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:

A obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de concediu aferente anilor 2003, 2004, 2005 și 2006 în sume egale cu salariul de bază avut de fiecare dintre reclamanți în luna anterioară plecării în concediu în anii 2003, 2004, 2005 și 2006.

Sumele nete cuvenite reclamanților, s-a dispus a fi actualizate cu rata inflației până la data efectuării plății.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale active, s-a respins ca nefondată, cu motivarea că, reclamanții au făcut dovada calității de funcționari publici cu copia carnetelor de muncă depuse la dosar ( f 63) și lista cuprinzând primele de concediu pe anii 2003 - 2006 ( f 68) întocmită de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului

Excepția lipsei calității procesuale pasive s-a respins de asemenea ca nefondată, întrucât pârâtului Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, ordonator principal de credite și pârâtei Agenția pentru Protecția Mediului B ordonator de credite de inferior le revenea obligația să inițieze măsuri de includere a sumelor necesare plății primelor de concediu în buget, pentru ca astfel pârâta Agenția pentru Protecția Mediului B să plătească reclamanților primele de concediu cuvenite.

Excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru primele de concediu aferente anilor 2003 - 2006 s-a respins, ca nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.34 al.(2) din Legea nr.188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.

Aceste prevederi legale au devenit inaplicabile în perioada martie 2001 - 31.12.2006 prin procedura suspendării instituită inițial prin prevederile art.3 al.(1) din OUG 33/2001 și menținută apoi prin art.12 al (4) din L 743/2001, art.10 al.(3) din L 631/2002, art.9 al.7 din L 507/2003, art.8 al(7) din Legea nr.511/2004 și art.5 al (1) din Legea nr. 379/2005.

Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează însă înlăturarea lui, atâta timp cât nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența pentru anii 2001- 2006.

Dreptul la acțiune pentru calculul și plata primelor de concediu aferente anilor 2001 - 2006 s-a născut la data de 1.01.2007, când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare a prevederilor art.34 al.(2) din Legea nr.188/1999.

Rezultă deci a se considera că dispozițiile OUG 33/2001 precum și cele ale legilor anuale ale bugetului de stat adoptate în perioada 2001 - 2005 au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale sus menționate, a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată prin acte normative temporare, adoptate datorită unor condiții financiare deosebite.

Cum acțiunea reclamanților a fost introdusă în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune privind plata drepturilor salariale neacordate, s-a apreciat că, excepția de prescripție invocată de pârâți este nefondată.

Cât privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că:

Reclamanții, funcționari publici, au avut raporturi de serviciu cu pârâta Agenția pentru Protecția Mediului B în perioadele menționate în " Lista cuprinzând primele de vacanță pe anii 2003 - 2004" ( f.6-8).

Ca urmare, pârâților le revine obligația să plătească fiecăruia dintre reclamanți drepturile bănești reprezentând primele de concediu pretinse prin acțiune, în sume egale cu salariul de bază avut de fiecare dintre reclamanți în luna anterioară plecării în concediu în anii 2003,2004, 2005 și 2006.

În consecință, în baza dispozițiilor art.34 al (2) și art.91/1 din Legea nr.188/1999 și ale art.18 al.(1) din Legea nr.554/2004, s-a admis acțiunea reclamanților, dispunându-se pârâților să le plătească drepturile salariale reprezentând primele de concediu de odihnă pentru anii 2003, 2004, 2005 și 2006, egale cu salariul de bază al fiecăruia dintre reclamanți din luna anterioară plecării în concediul în anii 2003, 2004, 2005 și 2006.

Pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat reclamanților prin neacordarea primelor de concediu s-a dispus pârâților ca sumele nete datorate să le actualizeze cu rata inflației de la data efectuării plății.

Împotriva acestei sentințe, în termen și scutite de plata taxelor de timbru au declarat recurs AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE.

1. Prin recursul său, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, solicită modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii. În subsidiar, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare.

În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.3, 5 și 9 Cod procedură civilă.

Primul motiv de recurs vizează încălcarea competenței instanței de judecată, arătându-se că recurenta fiind o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei ar fi revenit curții de apel și nu tribunalului, motiv pentru care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare de către instanța competentă a cauzei.

Al doilea motiv de recurs vizează, încălcarea formelor de procedură de către prima instanță, în sensul că nu a observat faptul că cererea reclamanților nu este timbrată, deoarece în opinia sa, potrivit prevederilor Legii nr.146/1997, art.3 lit.m, acțiunea formulată trebuia să fie timbrată, netimbrarea ei antrenând dispozițiile art.108 Cod procedură civilă, respectiv nulitatea sentinței atacate.

C de-al treilea motiv de recurs vizează fondul cauzei, cu privire la nelegalitatea hotărârii pronunțate, precum și greșita aplicare a legii de către prima instanță.

Susține recurenta că o dispoziție legală suspendată, nu face parte din ordinea de drept, astfel că acordarea de către instanță a unui drept ce se referă la o dispoziție suspendată, nu are nici un temei legal și înfrânge voința legiuitorului.

În sprijinul argumentului sunt invocate prevederile Deciziei nr.XXIII din 12.12.2005 a Secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii, promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la primele de concediu.

Se mai susține că, în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune câtă vreme potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile de soluționare a unui conflict de muncă se formulează în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Același termen de 3 ani de prescripție este prevăzut și de Decretul nr.167/1958.

Suspendarea succesivă a primelor de vacanță nu întrerupe cursul prescripției, această împrejurarea nefiind prevăzută printre cauzele limitativ prevăzute de art.13 din sus menționatul decret.

Cum acțiunea a fost introdusă în 2007, aceasta nu a respectat termenul de 3 ani de prescripție ce s-a împlinit în 2006, astfel că, față de aspectele invocate, instanța a făcut o greșită aplicare a legii.

2. Prin recursul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, se solicită modificarea în totalitate a sentinței, în principal cu respingerea ca prescrisă a acțiunii pentru anul 2003, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9 și 304/1 Cod procedură civilă.

O primă critică adusă hotărârii instanței de fond este respingerea excepției de netimbrare a acțiunii.

Sunt invocate în acest sens dispozițiile art.3 lit.m din Legea nr.146/1997, neexistând nici o prevedere legală care să excepteze funcționarii publici de la plata taxei judiciare de timbru. Apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.15 lit.a din aceeași lege, care vizează litigiile de muncă.

Cea de-a doua critică se referă la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului, arătându-se că nu are calitatea de subiect pasiv al dreptului dedus judecății. Raporturile de serviciu ale reclamanților intimați s-au încheiat cu Agenția pentru Protecția Mediului B, iar aceste raporturi sunt generatoare de drepturi și obligații pentru ambele părți.

Invocă practică judiciară în acest sens, hotărâri ale A și

În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, apreciază că și aceasta a fost în mod greșit respinsă de către prima instanță, câtă vreme legile anuale ale bugetului de stat au suspendat și nu întrerupt aplicarea dispoziției privitoare la acordarea primei de vacanță. Fiind în prezența unei suspendări și nu a unei întreruperi, prescripția își continuă cursul, în calcul fiind luat și timpul scurs înainte de suspendare. Reclamanții au stat într-o stare de pasivitate, ei trebuind ca începând cu data de 1 ianuarie a anului următor să formuleze o cerere pentru acordarea primei de vacanță din anul anterior.

Sunt invocate și dispozițiile art.13 din Decretul nr.167/1958, arătându-se că în speță nu sunt incidente nici una dintre cele trei cauze de suspendare, astfel că cererea privind acordarea primei de vacanță pentru anul 2003 este prescrisă.

Pe fondul cauzei, se susține și de către acest recurent faptul că, o dispoziție legală suspendată nu face parte din ordinea de drept.

În continuare, recurentul formulează critici la adresa susținerilor făcute de reclamanți prin acțiunea lor și nu la adresa hotărârii atacate, concluzionând că susținerea acestora vizând suspendarea drepturilor privind primele de vacanță este neconstituțională, contravine jurisprudenței Curții Constituționale, care a respins excepțiile de neconstituționalitate ale actelor de suspendare ale acestor drepturi.

Intimații deși legal citați nu au formulat întâmpinare în cauză, doar numitul, prezent fiind cu ocazia judecării recursurilor, a pus concluzii de respingere a acestora ca nefondate.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate în cele două recursuri, cei doi recurenți invocând motive identice, curtea de apel constată că aceasta este legală și temeinică, recursurile fiind nefondate.

În ceea ce privește necompetența tribunalului, motiv de recurs invocat de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, în sensul că, calitatea sa de parte pârâtă ar antrena competența curții de apel, se va reține că, acest motiv este nefondat câtă vreme în speță competența este atrasă de dispozițiile art.91/1 din Legea nr.188/1999, raportat la art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004. Cauza dedusă judecății izvorăște din raportul de muncă pe care reclamanții îl au cu Agenția pentru Protecția Mediului B, cei doi recurenți fiind introduși în cauză în calitatea lor de ordonatori principali și secundari de credite.

C de-al doilea motiv de recurs, invocat de ambii recurenți, este cel privind netimbrarea acțiunii de către reclamanții intimați.

Se va reține aspectul potrivit căruia în cauză sunt incidente dispozițiile art.15 lit.a din Legea nr.146/1997, potrivit cărora sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile referitoare la orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă.

În speță, drepturile solicitate, respectiv prima de vacanță, decurg fără putință de tăgadă din raportul de muncă al reclamanților, încheiat cu Agenția pentru Protecția Mediului B, astfel că acțiunea lor este scutită de plata taxelor de timbru.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, nici această critică adusă hotărârii instanței de fond nu va putea fi reținută, câtă vreme așa cum arătam acesta este ordonatorul principal de credite ce are obligația să inițieze măsuri de solicitare a sumelor necesare plății primelor de concediu, de la bugetul de stat.

În ceea ce privește criticile formulate de ambii recurenți, vizând prescripția dreptului la acțiune, instanța apreciază că și acestea sunt nefondate, ele dovedind o greșită interpretare a prevederilor legale incidente în speță.

Nu se poate susține că o dispoziție legală suspendată nu există, ea există, în speță, dreptul acordat există, doar aplicarea lui a fost amânată pe perioada suspendării, astfel că doar în momentul în care a încetat suspendarea s-a născut dreptul la acțiune al reclamanților și nu așa cum susțin recurenții că acest drept s-ar fi născut la 1 ianuarie al anului următor perioadei în care dreptul a fost suspendat. De altfel, chiar Decizia nr.XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de recurenta Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, concluzionează că, pe perioada suspendării drepturilor acestea există, dar nu se acordă și că suspendarea întrerupe cursul prescripției dreptului la acțiune. Mai mult, drepturile odată născute nu pot fi desființate decât prin abrogarea actului normativ ce le-a acordat, situație care nu se regăsește în prezenta speță.

Nu se pune în discuție constituționalitatea sau neconstituționalitatea dreptului la plata primei de vacanță câtă vreme acesta este expres prevăzut de dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 și câtă vreme Curtea Constituțională nu a fost sesizată cu o astfel de cerere.

Așa cum s-a arătat, e vorba de aplicarea unei dispoziții legale în respectarea dreptului constituțional al fiecărei persoane, potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege.

În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul prevederilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de recurenteleAGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE,împotriva sentinței nr.366 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 10 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. dec. -

- jud. fond. - Gh. - Sidic

- dact. - - 2 ex.

- 18.01.2008

Președinte:Rițiu Roxana
Judecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4/2008. Curtea de Apel Oradea