Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 405/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.405
Ședința publică din 18.03.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.829/05.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul A reprezentat prin Primar, Consiliul Local al Municipiului A și Primarul Municipiului A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul personal și avocat în reprezentarea pârâtului intimat Municipiul A prin Primar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea Ministerului Internelor și Reformei Administrative anexa la ordinul nr.275/2002 astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr.496/28.07.2003.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul pârâtului intimat Municipiul A prin Primar, domnul solicită respingerea recursurilor pentru motivele invocate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată:
Prin sentința civilă nr.829/5.11.2008 Tribunalul Arada respins acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților Municipiul A, Consiliul Local al Municipiului A, Primarul Municipiului A, pentru plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația de dispozitiv și anularea actelor nr.24305/05.05.2008.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei A, făcând parte din aparatul propriu de specialitate al Primarului.
Urmare a reorganizării structurii Guvernului României la data de 28 iunie 2003 fost reglementată funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, iar ulterior Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr.496/28.07.2003, pentru modificarea și completarea nr.275/2002, stabilind la pct.9.2 că indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Din aceste prevederi, afirmă reclamanții, rezultă fără echivoc că beneficiar al "indemnizației de dispozitiv" este și personalul civil, alături de cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract care beneficiau anterior de respectiva indemnizație.
Reclamanții consideră că prin Ordinul nr.496/2003 s-a urmărit pe de o parte ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, astfel cum s-a stabilit anterior prin Legea nr.138/1999, să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar pe de altă parte, înlăturarea discrepanțelor în ce privește drepturile de natură salariale dintre personalul aflat în subordinea și/sau coordonarea ori îndrumarea, asigurându-se astfel egalitatea de natură salarială a personalului din cadrul aceleiași activități.
Mai arată reclamanții că dreptul la indemnizația de dispozitiv stabilită de art.13 din Legea nr.138/1999 a fost extins și la funcționarii publici din cadrul prin nr.496/28.07.2003, care la punctul 31.1 care definește noțiunea de personal civil cuprinsă în art.47 din Legea nr.138/1999, în sensul că prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din și ca urmare refuzul pârâților de le plăți acest drept salarial este neîntemeiat.
Pârâții prin întâmpinare au invocat lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului A și a Primarului Municipiului A, întrucât numai unitatea administrativă conform art.19 coroborat cu art.67 pct.1 din Legea nr.215/2001 este persoană juridică de drept public cu capacitate juridică deplină, iar primarul este cel ce reprezintă municipiul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție.
Pe fond au cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se aplică personalului militar și civil din cadrul, S și
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului A și va respinge acțiunea față de acesta în baza acestei excepții, întrucât consiliul local este conform art.23 din Legea nr.215/2001, autoritatea deliberativă a administrației publice locale, neavând în subordinea sa aparat de specialitate, raporturile salariale ale reclamanților fiind încheiat cu Primarul Municipiului A, făcând parte din aparatul de specialitate al acestuia.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului A, acesta fiind autoritate publică de execuției a administrației publice locale, iar conform art.74 (2), 77 din Legea nr.215/2001 are în subordine aparatul de specialitate al primarului.
Din actele dosarului instanța a reținut că potrivit art.31 (3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Pe lângă drepturile salariale prevăzute de legile de salarizare ale funcționarilor publici, funcționarii publici beneficiază conform art.40 din nr.OG92/2004 de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, lege care și aplică potrivit art.1 personalului militar și civil din Ministerul Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției stabilește la art.13, pentru cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract de muncă și salariați civili, dreptul la o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, în indemnizația de comandă și gradații, respectiv salariul de bază.
Funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publică și siguranța națională sunt prevăzute potrivit art.51 în anexa 6 legii.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1, beneficiază conform art.47 din Legea nr.138/1999 de drepturi salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de această lege.
Prin Ordinul nr.275/2002 au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.138/1999, care la pct.31 se interpretează art.47 din lege cu privire la personalul civil.
Ca urmare a înființării Ministerului Administrației și Internelor prin nr.OUG63/2003 aprobată prin Legea nr.63/2003 cu atribuții conform art.14 (1) lit.a în domeniul administrației publice și lit.b în domeniul ordinii și siguranței publice, personalul acestui minister se compune din personalul fostului Minister al Administrației Publice și al fostului Minister de Interne art.17 (1) din ordonanță.
Personalul Ministerului Administrației și Internelor se compune din funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate personal contractual, precum și militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract de muncă (art.16 din ordonanța de urgență).
Conform art.17 (3) din nr.OUG63/2003, personalul Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională.
Aceste modificări în structura personalului din cadrul au determinat și modificarea nr.275/2002.
Astfel, prin Ordinul nr.496/28.07.2003 pct.9.2, indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Ordinul nr.496/2003 a redefinit la pct.31.1 și noțiunea de personal civil în concordanță cu art.16 din nr.OUG63/2003, prin această noțiune înțelegându-se funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației Publice, stabilind că personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr.138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar.
Trebuie avut în vedere că Legea nr.138/1999 este o lege specială, care se aplică numai personalului militar, contractual și funcționarilor publici din instituțiile de apărare națională, siguranță națională sau structurile de ordine și siguranță publică din cadrul
Pentru a beneficia de indemnizația de dispozitiv prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999, reclamanții trebuia să facă parte din structurile de ordine și siguranță publică din cadrul subordinea ( în prezent).
Numai în această situație puteau beneficia conform art.40 din nr.OG92/2004, art.47 din Legea nr.138/1999, pct.9.2 și 31.1 din nr.496/2003 și art.17 (3) din nr.OUG63/2003 de indemnizația de dispozitiv.
Cum reclamanții au fost funcționari publici din structurile administrației publice, nu beneficiază de această indemnizație.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, refuzul pârâților de a plăti drepturile salariale fiind justificat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții - și, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare, recurenții arată că prin administrație publică se înțelege atât administrație centrală cât și cea locală, că prin nr.OUG 63/2003 s-a preluat în cadrul autorităților publice locale (în aparatul consiliilor locale și județene) o parte din personalul care exercită atribuții de evidență a populației, personal ce beneficia de sporul de dispozitiv. Recurenții au mai arătat că există autorități administrative locale care, în virtutea autonomiei locale, au acordat acest drept funcționarilor publici și angajaților, ținând cont de specificul activităților pe care administrația publică este chemată să le desfășoare. În privința noțiunii de dispozitiv, au mai arătat recurenții, aceasta presupune că angajații trebuie să fie pregătiți să intervină în orice moment, în orice zi a săptămânii, la solicitarea conducătorului instituției publice, pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgență. Neacordarea sporului de dispozitiv creează o stare de discriminare între salariații prefecturilor, consiliilor locale sau județene, care nu se justifică din punct de vedere legal, personalul din serviciile comunitare județene de evidență a persoanelor beneficiind de sporul de dispozitiv.
Recursul este neîntemeiat.
Temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia " cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea, conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai Ministerului Apărării.
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici. Or, situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu Ministerul Apărării, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art. 4 alin. 1 din Statutul funcționarilor publici, "seși se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
Or, administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor (respectiv a Ministerului Internelor și Reformei Administrative), iar primăria - ca și consiliul județean sau consiliul local - este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale.
În acest caz, refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerul Apărării Naționale, și Ministerul Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și al Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context se emite Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului (nr.496/2003) este ilegală.
În acest sens, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art. 31 stabilește, de asemenea, "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Date fiind aceste reglementări, este evident că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
Pentru aceste motive, nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal în afara celor menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al unor acte normative de forță juridică egală acesteia.
În fine, însăși interpretarea noțiunii de dispozitiv făcută de recurent conduce la concluzia că de indemnizație nu pot beneficia reclamanții care nu desfășoară o activitate care să aibă particularitățile la care se referă recurentul (fila 4 recurs) pentru că, prin excelență, activitatea de evidență a populației nu impune tipul de urgență care este presupusă de termenul "dispozitiv".
În consecință, Curtea constatând că recursul reclamanților este nefondat, îl va respinge ca atare, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile reclamanților și declarate împotriva sentinței civile nr.829/5.XI.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 18.03.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-24.04.2009
Tehored. 24-04.2009/2 ex.
Prima Instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
