Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.409
Ședința publică din 18.03.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice CSî mpotriva sentinței civile nr.898/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal și asistat de avocat, pentru pârâții intimați și DGFP C- se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâtul intimat Ministerul Administrației și Internelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, punctul de vedere al pârâtului intimat Ministerul Administrației și Internelor cu privire la competența materială în soluționarea cauzei a Tribunalului C-S -Secția contencios administrativ și fiscal.
Instanța pune în discuție excepția de necompetență materială a Curții de Apel în soluționarea cauzei și acordă cuvântul pe aceasta.
Reprezentantul reclamantului intimat, domnul avocat solicită admiterea excepției invocate.
Reprezentantul pârâtei intimate C-S, domnul consilier juridic consideră că este competentă în soluționarea cauzei Secția civilă din cadrul Tribunalului C-S, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului C-Secția civilă.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.898/25.06.2008 Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, împotriva aceluiași pârât, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.023.693 RON cu titlu de daune morale, cu o dobândă legală de 6% pe an începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului, a obligat pârâtul să restituie reclamantului 677 RON reprezentând cheltuieli de judecată achitate și nedatorate, 26.208 RON pentru zilele de arestare nelegală și 22.383 RON cu titlu de câștig nerealizat pe perioada detenției, a obligat pârâtul să restituie intervenientei suma de 27.039 RON confiscată pe nedrept de pe libretul seria 622-140-1429 al cărei titulară a fost intervenienta, cu o dobândă de 6% pe an începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la restituirea integrală a sumei și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 51 485 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
În 17 aprilie 1987, în vreme ce ocupa funcția de director al Întreprinderii și Tratament, reclamantul a fost arestat în baza mandatului 38/1987, emis de Procuratura județului C-S, a fost încarcerat în arestul Poliției C-S până la 28 noiembrie 1987, când a fost transferat la Penitenciarul Timișoara, unde a rămas până la 31 ianuarie 1988, fiind amnistiat prin Decretul 11/1988.
Prin sentința penală nr. 36/03.12.1987 a Tribunalului C-S, reclamantul a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, trafic de influență, instigare la delapidare, fiind obligat și la plata către C-S a sumei de 300.970 lei.
Prin decizia 991/26.05.1988, fostul Tribunal Suprem a casat această sentință, achitându-l pentru infracțiunea de abuz în serviciu și exonerându-l de la plata despăgubirilor. Au fost amnistiate celelalte infracțiuni pentru care fusese anterior condamnat.
Modul în care a decurs ancheta, audierea, amenințarea și șantajarea martorilor și a apărătorilor l-au convins pe reclamant că arestarea și procesul intentat au fost o înscenare.
Organele de securitate au început urmărirea lui sistematică încă din anul 1980- fila 92 dosar și, întrucât nu i-a fost dovedită activitatea dușmănoasă statului i s-a înscenat un proces penal.
Din documentele primite la 23 octombrie 2001 de la CNSAS reclamantul a aflat că i-au fost interceptate convorbirile și corespondența.
Prin adresa 29985/10.05.1994 i- comunicat reclamantului că în 1987 fost urmărit și cercetat de organele de securitate pentru relații neoficiale cu cetățeni străini, reprezentanți de firme străine și alți cetățeni străini.
În urma condamnării, reclamantul și-a pierdut funcția de director al După eliberarea din penitenciar nu a reușit o perioadă lungă de timp să își găsească un loc de muncă ce să corespundă pregătirii sale, fapt ce i-a adus prejudicii materiale și morale.
Totodată, traumatismele suferite ca urmare a arestării, a anchetării, a amenințărilor și tratamentului cu droguri l-au afectat în mod deosebit, astfel cum rezultă și din expertiza de specialitate- filele 55-56 dosar. Această expertiză adoptă concluziile Comisiei pentru cercetarea abuzurilor politice în psihiatrie efectuată de Spitalul Clinic G B în 30 iulie 1990 ( care concluzionează ca extrem de probabilă drogarea reclamantului pe perioada detenției- filele 69-70 dosar).
Din declarațiile martorilor coroborate cu înscrisurile de la dosar rezultă că urmărirea sa de către fosta securitate nu a încetat decât după căderea regimului comunist în decembrie 1989, deoarece există procese verbale de urmărire inclusiv în luna octombrie 1989- filele 40-41 dosar. Tot din declarațiile martorilor rezultă că nu doar viața proprie i-a fost afectată ci și cea a familiei sale, casa de locuit fiind în mai multe rânduri răscolită, iar familia amenințată pe parcursul acestor nouă ani.
Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 din cadrul Casei de Pensii a județului C-S a eliberat în favoarea reclamantului Decizia nr.68/19.03.2003- fila 24 dosar, prin care i se stabilește calitatea de beneficiar al Decretului-Lege nr.118/1990, iar Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției a eliberat DECIZIA nr.1489/2.08.2007- fila 23 dosar, prin care se recunoaște reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și se stabilește că a suferit măsuri administrative abuzive din motive politice.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare aplicării de către Tribunal a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei erorii judiciare.
În cauză, instanța a aplicat aceste criterii, urmare faptului că reclamantul a produs argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin arestarea nelegală, de natură a duce la evaluarea corectă a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul moral. Din toate dovezile de la dosar, Tribunalul a reținut, așadar, că, suferința morală a reclamantului provine din cei nouă ani de urmărire a sa de către structurile de securitate ale statului, condamnarea la pedeapsa închisorii de zece ani pentru fapte pe care nu le-a săvârșit, arestarea preventivă în perioada aprilie 1987- ianuarie 1988 (zece luni sau și mai exact 284 zile de detenție), boala TBC contactată în perioada detenției și care a necesitat spitalizare în perioada februarie- aprilie 1988 apoi încă trei luni de chimioprofilaxie- fila 48 dosar, amenințările și tratamentele la care a fost supusă întreaga familie.
Față de toate aceste considerente de fapt, și văzând și principiile răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Tribunalul a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului suma de 1.023.693 RON cu titlu de daune morale, cu o dobândă legală de 6% pe an începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
În ce privește despăgubirile materiale cerute de reclamant, Tribunalul a reținut că acesta a dovedit atât cu înscrisuri, cât și cu expertiza contabilă administrată în cauză, că i se cuvine restituirea sumei de 2200 reprezentând cheltuieli de judecată plătite nejustificat în cadrul procesului penal (deoarece reclamantul a dovedit că arestarea sa a fost o măsură abuzivă, așa cum a fost definită în art.3 din OUG nr.214/1999) cu chitanța -/15.06.1988, valoarea reactualizată fiind 677 RON, conform expertizei contabile - fila 135 dosar.
Apoi, suma de 300 de lei pentru fiecare zi de detenție pentru 284 de zile cât a stat încarcerat, reactualizată înseamnă, tot conform expertizei, suma de 26.208 RON și i se cuvine plata având în vedere cele reținute în starea de fapt (arestarea nejustificată).
Conform art. 998 Cod civil, ceea ce trebuie reparat nu este numai paguba produsă la data când a fost săvârșită fapta ilicită, ci și aceea care se prezintă ca o prelungire neîndoielnică și directă a prejudiciului inițial, iar în sensul art. 504 Cod procedură penală, prin pagubă urmează a se înțelege nu numai venitul de care a fost lipsit pe timpul deținerii, ci și orice cheltuială derivată din faptul deținerii și în legătură directă cu ea.
De aceea, în ce privește câștigul nerealizat de reclamant datorită detenției și imposibilității ulterioare de a mai ocupa funcția avută, de director al, expertul a calculat salariul reclamantului comparativ cu ultimele douăsprezece luni lucrate, rezultând suma de 22.383 RON, sumă ce i se cuvine reclamantului cu titlu de câștig nerealizat pe perioada detenției.
Relativ la cererea de intervenție în interes propriu formulată de soția reclamantului, solicitând obligarea Statului Român să îi restituie suma de 86.047 lei reactualizată la zi, sumă reprezentând libretul CEC confiscat soțului său, tot în perioada cercetării penale împotriva sa, libret CEC al cărui titular era, însă, intervenienta, Tribunalul a reținut că această cerere este îndreptățită, având în vedere că intervenienta a depus la dosarul cauzei înscrisurile din care rezultă starea de fapt pe care o susține- procesele verbale de sechestru și apoi de confiscare- filele 45, 47 dosar.
Văzând că respectiva confiscare s-a făcut fără drept deoarece intervenienta nu avea nici o calitate în dosarul penal în care a avut loc confiscarea, văzând și dispozițiile art. 504 și următoarele Cod procedură penală, Tribunalul a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 27.039 RON confiscată pe nedrept de pe libretul seria 622-140-1429 al cărei titulară a fost intervenienta, cu o dobândă de 6% pe an începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la restituirea integrală a sumei.
Potrivit art. 274 Cod procedură civil, cel ce cade în pretenții va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată, astfel că Tribunalul a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 51.485 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și contravaloarea celor două expertize efectuate în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, prin C-S, criticând-o pentru nelegalitate.
Din oficiu, instanța a pus în discuție competența materială de soluționare a prezentei cauze în primă instanță de către Tribunalul C-S, ca instanță de fond în contencios administrativ, în condițiile în care prin decizia de casare a Curții de APEL TIMIȘOARA cauza a fost trimisă spre rejudecare secției civile a aceluiași tribunal pentru petitele VI-VIII din acțiune.
Asupra acestei excepții Curtea reține următoarele:
Într-un prim ciclu procesual, prin decizia civilă nr.162/14 martie 2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- a fost casată sentința civilă nr.2215/17.09.2006 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.2812/C/2006, cu trimiterea cauzei spre rejudecare secției civile a respectivului tribunal, în ceea ce privește petitele VI-VIII din acțiune, pe care le-a disjuns de restul cererilor. În privința cererilor formulate de către reclamant, altele decât cele enunțate în petitele VI-VIII, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către domnul.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul C-S, sub nr-, fiind pronunțată sentința civilă nr.898/25.06.2008, hotărâre recurată în prezentul dosar, tribunalul soluționând cauza ca instanță de fond în contencios administrativ, în acest fel încălcând prevederile art.315 alin.1 Cod procedură civilă, dispoziții legale care consacră obligativitatea pentru judecătorii fondului a modului în care instanța de recurs a dezlegat problemele de drept, în speță prin decizia de casare statuându-se asupra competenței materiale a tribunalului ca instanță civilă în privința soluționării petitelor VI-VIII din acțiunea reclamantului.
Așa fiind, Curtea va admite excepția invocată din oficiu și potrivit art.304 pct.3 și art.312 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin C-S, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului C-S-Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite reclamantul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin C-S, împotriva sentinței civile nr.898/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului C-S-Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 18.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-22.04.2009
Tehored. -22-04.2009/2 ex.
Prima Instanță:Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
