Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 411/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.411
Ședința publică din data de 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții:, -, G, -, -, G, ȘI, în calitate de funcționari publici, toți cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul D, din Târgoviște, B-dul -, nr. 172-173, județul D, împotriva sentinței nr. 1271 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâți: MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3,-, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ, cu sediul în B, sector 3,--19 și OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ, cu sediul în Târgoviște, B-dul -, nr. 172-173, județul
Cererea de recurs fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți, a, G, scu, G, și, toți reprezentați de avocat din Baroul d e Avocați D, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 11 dosar, lipsă fiind intimați pârâți Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale, Agenția Națională de Consultanță Agricolă B și Oficiul Județean de Consultanță Agricolă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosar s-a depus prin intermediul serviciului registraturii întâmpinări de intimați pârâți Agenția Națională de Consultanță Agricolă și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Avocat pentru recurenții reclamanți, solicită instanței a-i incuviința a efectua o adăugire la motivele de recurs, ultimul paragraf în sensul de a se menționa
, fără a cuantifica ".
In continuare, menționează faptul că intimații pârâți Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B și Agenția Națională de Consultanță Agricolă B, nu se mai impune a fi cuprinși ăn citativ și citați în cauză, deoarece recurenții reclamanți au renunțat să se judece în contradictoriu cu aceștia.
De asemenea, solicită rectificarea citativului întrucât intimatul reclamant aflat la poziția 12 se numește
Curtea, dispune rectificarea citativului în sensul că recurentul reclamant aflat la poziția 12 se numește
La cererea instanței, avocat având cuvântul pentru recurenții reclamanți declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarația recurenților reclamanți prin apărător că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului recurenților reclamanți, a, G, scu, G, și, dezvoltă oral motivele aflate în scris la dosar, susținând în esență că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică prin aceea că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, considerând eronat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare fac parte din componenta salariului de bază, reținând eronat că acestea nu se acordă distinct de salariu de bază, ci fac parte intrinsecă din acesta.
Arată că dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, prevăd că funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.sub acest aspect susține că salariul de bază cu cele 2 sporuri și cu sporul de vechime în muncă se totalizează și formează salariul lunar sau remunerația unui funcționar public.
Precizează că în perioada 2004-2006 aceste drepturi au fost suspendate printr-o serie de acte normative succesive, iar începând cu anul 2007 acestea au reintrat în vigoare întrucât dispozițiile privitoare la suspendarea lor și-au încetat efectele.
Mai mult susține faptul că angajatorul nu a achitat benevol sporurile ducând la o îngrădire a drepturilor recurenților.
Invocă art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale ".
Astfel consideră că drepturile reclamanților la sporurile salariale sunt un drept de creanță și, prin urmare reprezintă un bun în sensul articolului mai sus menționat, considerând că neacordarea suplimentelor salariale duce la o pierdere patrimonială pentru reclamanți, existând o violare a art. 1 din Protocolul adițional 1 al CEDO.
In continuare susține că instanța de fond în motivarea hotărârii consideră că admiterea acțiunii ar avea drept consecință acordarea unor drepturi bănești nereglementate de legea funcționarilor publici, motiv pentru care apreciază că această situație nu este de natură a împiedica admiterea acțiunii și acordarea sporurilor solicitate,deoarece cuantumul sporurilor se calculează în concret în cadrul fiecărei instituții în funcție de anumite criterii.
In consecință menționează că reclamanții nu au solicitat instanței să se pronunțe asupra cuantumului acestor sporuri, ci doar să dispună recunoașterea drepturilor și obligarea acordării acestora deoarece angajatorul nu și-a exercitat voluntar obligația de a plăti.
Solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii, în sensul de a obliga pârâtul Oficiul Judfețean de Consultanță Agricolă D la plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 1.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești. Nu solicită cuantificarea sumelor.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 5350/120/15.10.2008,reclamanții, G, scu, G, și, reprezentați de reclamantul, în calitate de funcționari publici în cadrul D, au chemat în judecată pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția Națională de Consultanță Agricolă și Oficiul Județean de Consultanță Agricolă D,solicitând obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțări hotărârii, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul D și conform art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, sunt îndreptățiți la plata unui salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechimea în muncă; c) suplimentul postului și d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Se menționează că prevederile legale referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate până la data de 31.12.2006, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, măsură apreciată ca neconstituțională în raport de prevederile art. 41 și 53 din Constituția României și art. 38, 39 din Codul muncii, aceasta reprezentând o restrângere a unui drept recunoscut de lege.
Reclamanții au susținut că, potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007, nemaifiind prevăzută suspendarea acordării acestor drepturi și ca atare, se consideră îndreptățiți să primească aceste drepturi bănești de la data de 01.01.2004 până în prezent și în continuare.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 31alin. (1) lit. c și d art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată și art. 38,39 din Legea nr. 53/2003.
Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare,în temeiul art. 115 civ. prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 3 alin. 1 Cod procedură civilă, deoarece pârâtul este o autoritate publică centrală, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, întrucât reclamanții sunt angajații D, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a arătat că funcționarii publici au un statut legal și nu contractual, iar drepturile lor salariale, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare, drepturi care nu sunt prevăzute de dispozițiile OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006 și OG nr. 6/2007.
Pârâta Agenția Națională de Consultanță Agricolă a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru perioada 2004 - 3 februarie 2005, întrucât reclamanții se aflau în subordinea Consiliului Județean D, excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamanți, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 109 alin. 2 din Codul d e procedură civilă și excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 2004 - septembrie 2005 potrivit Decretului nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, întrucât prevederile Legii nr. 188/1999 privind acordarea suplimentului postului și suplimentului gradului, modificat din anul 2006 în suplimentul treptei de salarizare, au fost suspendate în perioada 2004-2006 prin OUG nr. 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin OG nr. 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, iar prevederile art. 31 alin. 1 lit. c și d, potrivit art. XIII din Legea nr. 215/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici au intrat în vigoare la 01.01.2007, însă nu au fost emise prevederi legale, instrucțiuni sau norme metodologice de aplicare a art. 31, în sensul de a se preciza cuantumul suplimentului postului și suplimentul corespunzator treptei de salarizare în vederea aplicării.
Pârâta D nu a formulat întâmpinare.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinările formulate de pârâții și
La termenul de judecată din 15 decembrie 2008,reclamanțiireprezentați conform mandatului de reprezentare aflat la fila 9 din dosarul cauzei, de către reclamantul, au învederat instanței că renunță la judecata în contradictoriu cu pârâții: și, și înțeleg să se judece numai în contradictoriu cu pârâtul
Prin sentința nr. 1271/15.12.2008 Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea formulată de reclamanți, G, scu, G, și, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă D, și a luat act că reclamanții au renunțat să se judece în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională de Consultanță Agricolă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar salarizarea funcționarilor publici, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, se face în conformitate cu prevederile legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
S-a constatat că salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată în perioada 2004-2007 prin acte normative cu caracter special, respectiv OUG nr. 24/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, OG nr. 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin OG nr. 9/2008, fiind menționat expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, precum și în raport de nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
Din interpretarea actelor normative menționate, Tribunalul Dâmbovițaa constatat că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală, reprezentată de Legea nr. 188/1999.
Prima instanță a concluzionat că legiuitorul, prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, nu a intenționat crearea unor sporuri/prime ce se acordă distinct de salariul de bază, ci acestea reprezintă componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale, nici în norma generală și nici în norma specială nefiind cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul a acestor suplimente.
S-a conchis că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de (.) gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare, iar potrivit art. 33 din OG nr. 6/2007 avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare, prin urmare majorarea salariului se poate obține prin avansarea într-o treaptă de salarizare superioară și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
S-a apreciat de către tribunal, că prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În aceste condiții, s-a considerat că admiterea acțiunii reclamanților ar avea ca urmare obligarea pârâtei la plata unor drepturi bănești care nu sunt reglementate de legea salarizării funcționarilor publici, ceea ce ar constitui în mod evident o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești și o încălcare a separației puterilor în stat, în acest sens pronuntându-se și Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 03.07.2008, acțiunea reclamanților fiind respinsa ca neintemeiată.
Impotriva acestei sentința au declarat recurs reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prev. art. 31 al. 1 din legea 188/1999 privind Statutul Functionarilor Publici, neretinând existenta unor drepturi stabilite precis de lege.
S-a susținut că prima instanță a considerat că suplimentul postului prev. de art. 31 al. 1 lit. c, și suplimentul corespunzator treptei de salrizate reglementat de art. 31 al1 lit. d din Legea 188/1999 fac parte din componenta salariului de bază, concluzionând în mod eronat că acestea nu se acorda disctinct de salariul de bază, ci fac parte din acesta, în realitate salariul lunar sau remunerația unui functionat public fiind formata din 4 componente, printre care salariul de baza, la care se adaugă sporul pentru vechime în munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, reclamantii in calitate de functionari publici, fiind îndreptățiți să primească, ultimele 2 sporuri, a căror plata a fost suspendată în perioada 2004- 2006, de acte normative succesive, efectele suspendării încetând la termenele prevăzute în cuprinsul lor.
S-a mai arătat că drepturile cetățenilor sunt garantate de art. 41 și 53 din Constituția României, iar restrângerea acestora nu poate fi dispunsă decât în cazuri speciale, pentru motive expres enumerate în Constituție, apărarea securității nationale, a ordinii, sănătății, sau moralei publice, a drepturilor și libertatilor cetățenești, etc. acestea neexistând în cazul drepturilor solicitate de intimații reclamanți.
Au învederat recurentii că dreptul la suplimentul postului si la suplimentul corespunzator treptei de salarizare sunt, în mod cert, drepturi recunoscute de lege, iar suspendarea plății acestora nu înseamna desfiintarea lor, in acest sens fiind și prevederile art. 64 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, într-un stat de drept fiind obligatorie respectarea dispozițiilor legale.
S-a mai mentionat că drepturile legale ale reclamantilor la sporurile salariale reprezintă un drept de creanță și prin urmare "bun" în sensul art. 1 din protocolul Aditional nr. 1 la CEDO.
S-a învederat că, drepturile bănești cerute de recurenți sunt reglementate de art. 31 al. 1 din Legea 188/1999, fiind eronată concluzia instanței că acestea nu ar fi reglementate de legea funcționarilor publici, nespecificarea cuantumului acestora, neîmpiedicând admiterea acțiunii, deoarece legiuitorul a lăsat flexibilitate în calcularea sporurilor, de către instituția care le acordă, iar recurenții au solicitat numai recunoașterea drepturilor și obligarea angajatorului la acordarea acestora, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentintei în sensul admiterii acțiunii.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală. Or, este bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - "specialia generalibus derogant".
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de - gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare-. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcția publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
recurenților la textul Convenției Europene a Drepturilor Omului sunt nejustificate deoarece salariul constând în drepturile bănești cuvenite pentru munca depusă, cu titlu de remunerație, nu face parte din drepturile fundamentale ocrotite de Convenție, reglementarea acestui drept pentru Funcționaruu publici ținând de politica internă a fiecărui stat.
De altfel, în conformitate cu jurisprudența CEDO nu este considerat "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție recunoașterii unui drept, care mult timp (în speță niciodată, de la data reglementării lui) nu a fost susceptibil de o exercitare efectivă (CEDO - cererile 7655-7657/1976, Decizia din 4 octombrie 1977, DR. 12, p. 111 împotriva - cerere nr. 33071/1996, Decizia din 13 decembrie 200o CEDO - XII).
În aceste condiții, se constată nefondat motivul de recurs privind neacordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzator treptei de salarizare, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818/3.07.2008, 819/3.07.2008, 820/3.07.2008 și 821/3.07.2008 a reținut că, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței (OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare), prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme, sau
de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
S-a mai arătat că, în virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții:, -, G, -, -, G, ȘI, în calitate de funcționari publici, toți cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul D, din Târgoviște, B-dul -, nr. 172-173, județul D, împotriva sentinței nr. 1271 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâți: MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3,-, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ, cu sediul în B, sector 3,--19 și OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ, cu sediul în Târgoviște, B-dul -, nr. 172-173, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
GREFIER,
Red. DD/
2ex./16.03.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
