Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 410/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 410
Ședința publică din data de 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 1252 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în com., județ D, cod poștal -.
Cererea de recurs fiind scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D, intimata reclam,antă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, scutit de plata taxei de timbru, motivat, recurenta pârâtă D, solicitând judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin.(2) pr.civ.
Curtea, față de împrejurarea că recurenta pârâtă DGFP Das olicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, la 24.11.2008, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, solicitând suspendarea executării actului administrativ fiscal, respectiv decizia de impunere nr.131/07.07.2008 emisă de aceasta.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia de impunere nr.131/07.07.2008 a fost obligată să plătească suma de 21.174 lei în urma unui control efectuat, datorie care nu există deoarece arată reclamanta, operațiunile economice verificate dintre ea și - SRL sunt operațiuni reale înregistrate în contabilitățile celor două societăți și că nu au fost luate în considerare facturile emise care atestă operațiunile economice efectuate și că urmare acestui debit i-a fost pus sechestru pe auto cu nr.-, măsură care a generat dificultăți în desfășurarea activității.
Prin sentința nr. 1252/09.12.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - Târgoviște și în consecință a suspendat executarea deciziei nr. 131/07.07.2008 până la pronunțarea instanței de fond și s-a stabilit cauțiunea în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanta de fond a reținut că prin decizia de impunere nr.131/07.07.2008 emisă de pârâtă, i-a fost imputată reclamantei suma de 21.174 lei, împotriva acestei decizii de impunere reclamanta a depus contestație, și a formulat o cerere de suspendare a executării acesteia, având în vedere că s-a trecut la sechestrarea autovehiculului reclamantei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.
Se reține prin sentință că, în ceea ce privește prima condiție aceasta a fost îndeplinită și dovedită de către reclamantă, iar cea de-a doua condiție, aceea a cazului bine justificat și această condiție este îndeplinită având în vedere caracterul accesoriu și provizoriu al cererii de suspendare, astfel că a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării deciziei până la pronunțarea de către instanța de fond stabilind plata unei cauțiuni de 5%,respectiv de 1000 lei, ce a fost achitată conform dovezii depusă la dosar.
Impotriva sentinței, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - Târgoviște, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, aratând în esență că în mod greșit a dispus suspendarea executării deciziei nr. 131/7.07.2008, până la pronunțarea instanței de fond, deoarece intimata reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții prevăzute de disp. art. 14 al. 1 din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ, motivele invocate de către intimată cu privire la cazul bine justificat, antamează fondul cauzei și nicidecum nu aduce argumente care să justifice soluția pronunțată, iar cu privire la iminența producerii pagubei, împrejurarea că s-a instituit sechestrul asupra autoturismului intimatei, nu presupune neapărat producerea unei pagube iminente.
Mai arată recurenta că, executarea unei decizii de impunere nu constituie un motiv de suspendare a executării actului administrativ, potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ, considerente pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea cererii formulată de către intimată.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Potrivit disp. art. 14 din Legea 554/2004, două sunt condițiile pentru care se poate dispune de către instanță suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond și anume, cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
In ce privește prima condiție, cea a cazului bine justificat, intimata reclamantă a făcut dovada că împotriva actului administrativ fiscal, respectiv a deciziei de impunere nr. 131/7.07.2008, a formulat contestație înregistrată sub nr. 25997/12.08.2008, prin care intimata a arătat că există o îndoială puternică cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, existând facturi înregistrate în contabilitatea sa și a celeilalte societăți, fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție cu privire la paguba iminentă, deoarece urmare contestației formulate s-a aplicat sechestru pe autoturismul societății intimate, deoarece aceasta nu-l mai poate folosi pentru desfășurarea în continuare a activității.
Fiind îndeplinite cele două condiții esențiale ale art. 14 al. 1 din Legea 554/2004, în temeiul cărora prima instanță a dispus suspendarea executării actului administrativ contestat, până la pronunțarea de către instanța de fond, criticile aduse sentinței de recurentă sunt nefondate și pe cale de consecință, recursul declarat de aceasta se privește ca nefondat și în temeiul disp. art. 312 al. 1 civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 1252 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în com., județ D, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Grefier,
Red. EC/DD
2 ex/12.03.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
