Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 423/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 13.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.423
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.04.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T și chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.148/05.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat și pârâtul - intimat MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza pentru dezbateri.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.148/05.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii formulate pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Obligă pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T și Ministerul Administrației și Internelor, să calculeze și să plătească drepturile bănești cuvenite și neachitate reclamantului pentru anul 2005, respectiv, sporul de fidelitate în procent de 20% din salariul de bază, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plații efective.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice formulată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și în consecință:
Obligă Ministerul Finanțelor Publice să procedeze la virarea către ordonatorul principal de credite Ministerul Administrației și Internelor a sumelor bănești necesare achitării acestor drepturi, care vor fi redistribuite către ordonatorul secundar de credite Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T în vederea achitării acestora către reclamant.
Ia act de faptul ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii, instanța de fond reține:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.7283/30/10.10.2007, scutită de taxa de timbru, reclamantul a chemat în judecată în procedura contenciosului-administrativ pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean al Politie de Frontieră T, pentru ca prin hotărâre judecătorească pârâții să fie obligații la plata sporului de fidelitate prevăzut de art.6 din nr.OG38/2003, privind salarizarea polițiștilor, pentru anul 2005, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plații efective.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul arată că este funcționar public cu statut special - polițist de frontieră - iar în conformitate cu prevederile art.6 din nr.OG38/2003, aprobată prin Legea nr.353/2003, este îndreptățit la plata sporului de fidelitate, suspendat însă pentru anul 2005, în baza art.2 al.1 din nr.OUG118/2004.
Totodată se precizează că dispozițiile art.2 al.1 din nr.OUG118/2004, nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia, a considera altfel, s-ar contravenii art.53 din Constituția României și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului si Libertăților Fundamentale.
Pârâtul F T, a formulat și depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului invocând de asemenea dispozițiile art.2 al.1 din nr.OUG118/2004, art.64 al.1 din Legea nr.24/2000, în plus și dispozițiile art.57 din nr.OG38/2003, care stipulează că abordarea drepturilor prevăzute de aceasta ordonanța, inclusiv deci și a sporului de fidelitate, se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual prin legea bugetului, în speță, Legea nr.511/2004, cu obligația pentru ordonatorii principali să se încadreze în cheltuielile de personal.
Pârâtul a depus la dosar adeverința privind perioada în care reclamantul a fost angajat în instituția
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Economiei și Finanțelor prin T, s-a opus la admiterea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a, întrucât nu are calitate de ordonator principal de credite, atribuțiile privind salarizarea sau acordarea altor sume fiind exclusiv în sarcina instituțiilor în care își desfășoară activitatea reclamantul. Pârâtul a învederat ca acțiunea reclamantului este inadmisibilă întrucât nu a respectat procedura prealabilă a plângerii pe cale administrativă.
Pârâtul a solicitat totodată și respingerea cererii de chemare în garanție formulată de către
Tribunalul a unit excepțiile invocate de către pârâți prin întâmpinările formulate cu fondul cauzei, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a, instanța nu contestă faptul că neavând calitatea de ordonator principal de credite, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant și ca atare dispoziția de plată instituită ca efect al admiterii acțiunii față de pârâții, nu-l vizează direct, dar aceasta calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul și a sumelor pretinse, aspect ce justifică necesitatea ca prezenta hotărâre să-i fie opozabilă și Ca atare este cel care coordonează acțiunile ce sunt de responsabilitatea Guvernului cu privire la pregătirea legilor de rectificare a bugetului la propunerea ordonatorilor principali de credite. Prin urmare instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor Publice.
Instanța respinge excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile întrucât prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 reprezintă dreptul comun în materie care nu se aplică în situația specială a reclamantului, căruia i se aplică dispozițiile corespunzătoare statutului de funcționar public.
Reclamantul, conform susținerilor acestuia și scriptelor depuse la dosarul cauzei, are calitatea de angajat și își desfășoară activitatea profesională ca și funcționar public cu statut special - polițist de frontieră - în conformitate cu art.1 din Legea nr.360/2002, privind statutul polițistului, la pârâtul T, începând cu data de 15.04.2004, pe perioada nedeterminată.
Conform art.1 al.1 din Legea nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special și ca atare îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din Legea nr.215/2006 de modificare a Legii nr.188/1999, ce atrag astfel competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la sporul de fidelitate, fiind o componentă a drepturilor salariale și se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Art.6 din nr.OG38/2003, prevede că, pentru activitatea desfășurata în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne.
Conform Legii nr.188/1999, republicată, raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei - credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișă cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în nr.OG38/2003, republicată.
Este adevărat, că dispozițiile art.6 din nr.OG38/2003, republicată, au fost suspendate prin nr.OUG118/2004, aprobată și completată prin Legea nr.28/2005, însă, suspendarea a operat pe perioada 01.01 - 31.12.2005, și nu a fost prelungită nici prin legea bugetului de stat pe anul 2006 și nici printr-un act normativ ulterior, astfel încât începând cu anul 2006, reclamanților le-a fost achitat sporul de fidelitate la care erau îndreptățiți, pentru perioada lucrată în anul 2006.
Așadar, nu se poate considera că dreptul stabilit prin art.6 din nr.OG38/2003, republicată, nu există câtă vreme dispozițiile legale cel consacră, sunt în vigoare și în prezent și nu au fost declarate neconstituționale.
Dispozițiile art.6 din nr.OG38/2003, republicată, prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost în funcție pe toată perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare, neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existenta lui.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la sporul de fidelitate, nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că "dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării a acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Art.20 din Constituția României, prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu declarația universala a drepturilor omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
În același timp, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar la art.25 din această normă internațională, se statuează în mod expres, faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru muncă egală.
În plan intern, art.5 din, interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, iar la art.1 al.1 din nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe baza de naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială ori apartenență la o categorie defavorizatoare, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Așa fiind, instanța apreciază că, suspendarea aplicării dispozițiilor art.6 din nr.OG38/2003 nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul nr.OUG118/2004, a fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea sporului de fidelitate, sens în care s-a pronunțat prin decizia XXIII/12.12.2005 și Ja R omâniei, motiv pentru care în temeiul art.6 din nr.OG38/2003, art.164, raportat la art.1, art.8, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea a fost admisă conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar sumele vor fi actualizate cu rata de inflație în raport de dispozițiile art.1094 și art.1088 civil, impunându-se repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamanți.
Totodată, instanța admite și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, întrucât în raport de dispozițiile art.4 al.2, art.28, art.35 și art.19 lit. b), din Legea nr.500/2002, fără asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești de către - între acesta și cei doi pârâți existând raporturi juridice izvorâte de lege - nu se poate face plata drepturilor bănești acordate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute art.60 - 63 Cod procedură civilă.
Soluția suscitată este recurată, în termenul legal, de către pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin
Recurentul pârât solicită, în principal, admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii date de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii, pentru motivele invocate în fața primei instanțe, iar în subsidiar, admiterea în parte a acțiunii în sensul modificării procentului privind cuantumul sporului de fidelitate, reținut de instanța de fond, la care Taf ost obligat să-i plătească reclamantului, pe motiv că, reclamantul a dobândit calitatea de polițist doar la data de 15.04.2004 conform Dispoziției Șefului Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T nr. S/-/2004.
Având în vedere data încadrării și vechimea reclamantului intimat în structuri militare și ale poliției, acesta trebuia să beneficieze pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 de un spor de fidelitate în cuantum de 13 % din salariu, conform nr.132/2004, motiv pentru care T nu poate fi obligat la plata unui spor de fidelitate în cuantum de 20 % deoarece reclamantul nu îndeplinea condiția de vechime în muncă.
Prin recursul său, ministerul chemat în garanție solicită modificarea sentinței în parte în care dispune admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și cererea reclamantului față de Ministerul Economiei și Finanțelor; - să se constate pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și inadmisibilitatea, în soluționarea prezentei spețe;
- Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea nr.500/2002, modificată, privind finanțele publice, potrivit art.16 - 30.
Potrivit art.18 alin.2 lit. b) și art.28 lit. e) din Legea nr.500/2002, modificată privind finanțele publice, prevede că: - 2) Guvernul asigură: -
B) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, în cadrul limită prevăzut de prezenta lege".
În conformitate cu art.28 "elaborarea bugetelor, proiectelor legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, pe bază: -
E) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; -".
Ministerul Internelor și Reformei Administrative este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel încât pentru sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal, în ceea ce privește angajații Ministerului Administrației și Internelor, nu poate fi obligat la plată un alt coordonator de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin urmare, consideră că atribuții privind salarizarea sau acordarea de alte sume o au instituțiile în cadrul cărora funcționează ca angajat reclamantul.
Curtea, analizând recursurile de față, constată că sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, în aplicarea prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă și în baza considerentelor următoare:
Instanța de fond a motivat judicios respingerea excepției de inadmisibilitate sau prematuritate a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile statuată prin art.7 din Legea nr.554/2004 și art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, motivare ce conține interpretarea corectă a acestor norme legale, din moment ce obiectul acțiunii constă în plata unor drepturi salariale neacordate și nu în anularea unui act administrativ. De altfel, competența instanței de contencios, în astfel de cauze, a fost stabilită prin Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în art.911(actualmente art.109), reglementare cu caracter special care nu face trimitere expresă la condițiile și termenele din Legea nr.554/2004 așa cum dispune art.106 din aceeași lege, când reglementează asupra atacării actului prin care încetează raportul de serviciu al funcționarului public.
Dar, chiar în situația aplicării condițiilor și termenelor prevăzute de legea contenciosului administrativ, se impune a se reține că procedura prealabilă este posibilă numai atunci când este vorba de manifestarea expresă de voință într-un caz concret, nu și de refuz nejustificat sau de tăcere a autorității administrative, cum s-a exprimat jurisprudența și doctrina în materie.
Motivația recurentului în justificarea admisibilității excepției lipsei sale de calitate procesuală ca pârât sau chemat în garanție nu poate fi primită față de obligația stabilită de instanță în sarcina sa, aceea a alocării fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești acordate în speță, care nu se identifică cu obligația instituită în sarcina pârâților ca ordonatori principal și secundar de credite.
Temeiul juridic îl găsim în actul normativ indicat de recurent, Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, care conferă Ministrului Finanțelor un rol major în procesul bugetar, în sensul că proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de Guvern, prin Ministerul Finanțelor (art.28 din lege); Ministerul Finanțelor Publice propune, atunci când intervine schimbarea cadrului macro - economic, modificarea limitelor de cheltuieli bugetare (art.33); Ministrul Finanțelor își exprimă acordul, pe baza justificărilor corespunzătoare, să fie efectuate virări de credite între capitolele clasificațiilor bugetare, deși în principiu, acestea nu pot fi efectuate (art.47); La propunerea ordonatorilor principali de credite, Ministrul Finanțelor aprobă repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor aprobate în buget (art.48); Tot Ministrul Finanțelor monitorizează execuția bugetară, sens în care, solicită ordonatorilor principali de credite, în cursul anului, rapoarte periodice privind gradul de utilizare a fondurilor publice (art.55).
Toate aceste competențe date în favoarea ministerului în cauză îi conferă calitatea procesuală, independent de raporturile de muncă existente între intimații pârâții și reclamant, punând la adăpost și contribuind la executarea obligațiilor, în conformitate cu reglementările legilor bugetare care urmează să ia în considerare aceste obligații în procesul de elaborare și aprobare a bugetului.
Sub aceste aspecte, a rolului implicit al recurentului în alocațiile bugetare a fost găsită fondată chemarea sa în garanție, potrivit dispozițiilor art.60 și urm. din Codul d e procedură civilă, și în consecință, și acest motiv de recurs va fi înlăturat.
În ce privește recursul promovat de pârât, Curtea reține că tribunalul a dat o soluționare corectă fondului cauzei, constatând că drepturile pretinse de reclamantul intimat au fost în cuantumul legal stabilite, art.6 din nr.OG38/2003, pe care s-a întemeiat cererea, făcând trimitere la condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, și că, suspendarea dispusă prin legile bugetare anuale, din rațiuni economice, nu echivalează cu înlăturarea dreptului, care a devenit actual la încetarea suspendării. Au fost citate reglementări incidente cu valoare de principiu, prevederi constituționale și de dreptul muncii, inclusiv norme comunitare precum și jurisprudență în soluționarea unor cereri de același gen.
Așa fiind, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - prin T, împotriva sentinței civile nr.148/5.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 3.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/24.04.08
TEHNORED:/29.04.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
