Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 425/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.425
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.04.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI T și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, împotriva sentinței civile nr.154/06.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - intimat, lipsă, avocat, pentru pârâții - recurenți se prezintă consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantele părților depun la dosar împuternicire avocațială și, respectiv delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâților - recurenți solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
Reprezentanta reclamantului - intimat pune concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.154 din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumelor de bani reprezentând prima de concediu aferentă perioadei martie 2003 - martie 2006 actualizată în raport cu rata inflației la plata efectivă.
Au fost obligați pârâții la înscrierea acestor drepturi în cartea de muncă a reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de funcționar public fiind angajat la pârâta Primăria Municipiului T pe perioada 19.03.2006 - 31.03.2006, când raporturile au încetat prin acordul părților în baza Dispoziției nr.631/13.03.2006 a Primarului Municipiului
În calitatea sa de funcționar public reclamantul a beneficiat de prevederilor art. 34 al.2 din Legea nr.188/1999 în forma actuala care prevăd drepturile funcționarilor publici la plata unei prime egale cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu, separat de indemnizația de concediu.
Instanța a reținut că într-adevăr prin dispozițiile succesive aplicarea prevăzută de art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 a fost suspendată pe perioada 2001-2006 prin dispozițiile cuprinse în legile bugetare anuale.
Cu toate acestea nu se poate considera că dreptul stabilit prin art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 nu există câtă vreme dispozițiile legale ce-l consacra sunt în vigoare și în prezent și nu au fost declarate neconstituționale. Dispozițiile art. 34 al.2 din Legea nr.188/1999 prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost în funcție pe toata perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existenta până la introducerea acțiunii.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept care implica aplicarea legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent de eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care au fost prevăzute pentru a nu fi astfel în ipostaza de titulari ai unor drepturi lipsite de orice valoare sau finalitate.
De altfel, însăși legiuitorul a recunoscut dreptul funcționarilor publici la plata primelor de concediu prin apariția nr.OUG146/2007. Aparitia acestui act normativ nu este de natură însă a atrage respingerea acțiunii reclamantului ca fiind prematur introdusă întrucât aceasta acțiune a fost introdusă la data de 13.12.2007 anterior intrării în vigoare a nr.OUG146/2007 care a fost publicată în O din 20.12.2007 iar potrivit art.11 al.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă ordonanțele de urgență intra în vigoare la data publicării în cu excepția cazurilor în care este prevăzută în cuprinsul lor o data ulterioară. De altfel și în cuprinsul art. 2 al.3 din nr.OUG146/2007 se prevede posibilitatea pronunțării unor hotărâri judecătorești de stabilire a acestor drepturi salariale după intrarea în vigoarea a acestei ordonanțe, situația vizând cazul acțiunilor introduse înainte de apariția acestui act normativ cum este în speță și acțiunea reclamantului.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept văzând și prevederile art.91 din Legea nr.215/2006, art.8 și urm. din Legea nr.554/2004 instanța a admis cererea reclamantului în sensul obligării pârâților la plata sumelor reprezentând prima de concediu aferentă perioadei martie 2003 - martie 2006 actualizată în raport cu rata inflației la data plații efective pentru a se asigura astfel repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant pentru neaplicarea unei dispoziții legale și ținând astfel cont și de dispozițiile cuprinse în art. 5 alin 1 din nr.OUG146/2007 și a dispus totodată înscrierea în cartea de munca a reclamantului a acestor drepturi salariale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T și au solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se susține că prima instanță a respins cu prea mare ușurință excepția de prematuritate a formulării prezentei acțiuni, în condițiile în care la data de 19 decembrie 2007 intrat în vigoare nr.OUG146 pentru aprobarea plății primelor de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006, urmând ca personalul abilitat din sectorul bugetar să facă plata acestor drepturi, către persoanele care nu le-au primit. Recurenții mai arată că a făcut aplicarea prevederilor actelor normative care au suspendat aplicarea dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statul funcționarilor publici, în mod succesiv, până la data de 31 decembrie 2005.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin. 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții la plata primelor de concediu aferente perioadei martie 2003 - martie 2006, actualizate cu rata inflației.
Prima instanță a avut în vedere că reclamantul având calitatea de funcționar public beneficiază de dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit cărora funcționarii publici au dreptul la plata unei prime egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Susținerile recurenților că reclamantul nu poate beneficia de aceste prime de concediu, deoarece, prin legile bugetului de stat anuale, acest drept a fost suspendat succesiv, nu pot fi primite, din moment ce, acordarea primelor de concediu a fost doar suspendată temporar și nu înlăturată, urmând ca la expirarea perioadei de suspendare să se efectueze plata acestora. Or, prin apariția nr.OUG146/2007, s-a recunoscut dreptul funcționarilor publici de a primi primele de concediu, dar întrucât până în prezent pârâții nu și-au respectat această obligație legală, în mod corect prima instanță a admis acțiunea și i-a obligat la plata primelor de concediu datorate reclamantului.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de recurenți sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevederilor art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursul pârâților ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, împotriva sentinței civile nr.154 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
aflată în
semnează vicepreședinte
GREFIER,
- -
RED:/09.05.08
TEHNORED:/09.05.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
