Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 429/2008. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 429/

Ședința publică din 13 Mai 2008

Completul compus din:

- Președinte

- - Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI T, împotriva Sentinței civile nr. 269 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția Civilă, în dosarul nr-.

La apelul nominal răspunde reclamantul intimat Sindicatul Liber al Salariaților din Serviciile Publice ale Consiliului Local și Primăriei T prin avocat, cu delegație la dosar (11), lipsă fiind pârâtul - recurent Primarul Municipiului

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat în, motivat, în temeiul art.301, 303 Cod pr.-civilă, fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 2,oo lei prin chitanța aflată la fila 7 din dosar și timbru judiciar în valoare de 1500 lei ROL.

Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar și cererea pârâtului recurent Primarul Municipiului T de a se judeca și în lipsă, acordă cuvântul în fond.

Reprezentantul reclamantului - intimat Sindicatul Liber al Salariaților din Serviciile Publice ale Consiliului Local și Primăriei T solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse în cuprinsul concluziilor scrise pe care le depune la dosar. Solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA,

Asupra recursului de față,

Prin sentința civilă nr. 269/19 februarie 2008 a Tribunalului Harghitas -a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru perioada 01.08.2003 - 14.11.2004, invocată de pârât; a fost admisă în parte acțiunea reclamantului Sindicatul Liber din Serviciile Publice ale Consiliului Local și primăriei T, în contradictoriu cu Primarul municipiul T, fiind obligat să plătească fiecărui membru al sindicatului indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, cu începere de la 15.11.2004 și pentru viitor, cu excepția numitului, decedat la 22.01.2006, căruia indemnizația i-a fost acordată până la această dată.

De asemenea, a dispus ca sumele să fie actualizate în funcție de rata inflației, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.

Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 15.11.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata în favoarea fiecărui membru, a indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază al fiecărui reclamant, începând cu data de 01.08.2003, obligarea pârâtei la plata acestor sume actualizate în funcție de indicele de inflație, obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond reține că membrii sindicatului sunt foști sau actuali angajați a Primăriei municipiului T, în cadrul aparatului de specialitate.

Legea nr. 138/1999, la art. 13, își continuă raționamentul instanța de fond, prevede că cadrele militare în activitate, precum și militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, iar potrivit art. 1 din același act normativ se prevede că dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.

Prin Ordinul emis de Ministrul Administrației și Internelor cu nr. 496/28.07.2003, se arată în continuare în hotărârea atacată, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002 emis de același organ al administrației centrale, la pct. 9.2. s-a prevăzut că"Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice",ordin care îi vizează pe membrii sindicali, după cum consideră instanța de fond, întrucât este evident că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 Ministrul Administrației și Internelor a urmărit a urmărit ca indemnizația de dispozitiv, stabilită prin Legea nr. 138/1999, să se acorde și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, astfel înlăturându-se discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordonarea și/sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.

Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul Primarul municipiului T, solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună casarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința respingerii ca nefondată a acțiunii formulate de către reclamant, susținând că instanța a făcut o aplicare greșită a legii, potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, referitor la art. 13 din Legea nr. 138/1999, pct. 13.1 din Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului de Interne; și că potrivit pct. 9.2 din Ordinul Ministrului nr. 496/2003, art.13 din Legea nr. 138/1999, acel drept salarial poate fi acordat în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare.

Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în raport cu dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă ce reglementează principiul devolutiv al acestei căi de atac extraordinare, instanța de recurs reține următoarele:

În fapt, membrii sindicali aparțin de instituția Primăriei municipiului T, ceea ce înseamnă că întreaga activitate, organizarea și funcționare a acestei direcții, relativ la drepturile salariale, este reglementat prin acte normative în care sunt prevăzute drepturile, inclusiv cele salariale, și obligațiile specifice funcționarilor publici și a personalului contractual bugetar.

Cu alte cuvinte, este evident că un ordin al ministrului administrației și internelor, ce conduce o autoritate a administrației publice centrale, nu poate avea incidență în ce privește funcționarii publici și personalul contractual al unei instituții publice subordonată altei autorități publice.

Nici dispozițiile Legii nr. 138/1999 nu pot fi aplicate reclamanților-intimați, întrucât art. 1 din acest act normativ determină sfera salariaților cărora li se aplică dispozițiile acestei legi, printre ei nenumărându-se și funcționari publici ori personal contractul ce-și desfășoară activitatea la autorități ale administrației publice locale, în speță la consilii județene.

Or, chiar constituțional administrația publică centrală este prevăzută separat de autoritatea publică a administrației publice locale - administrația publică centrală este prevăzută la art. 116 - 119 din Constituție, iar administrația publică locală la art. 120 - 123 din Constituție.

Este de principiu că orice act administrativ, cum este și Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de ministrul administrației și internelor, nu se aplică decât sferei persoanelor față de care acest act are incidență și în raport cu care este să nască, modifice sau încheie raporturi juridice. În acest sens, Legea nr. 554/2004 definește la art. 2 lit. c actul administrativ ca fiind acel "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice".

Or, executarea legii care se referă Ordinul nr. 496/2003 este Legea nr. 138/1999, lege care nu se aplică funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice locale (aici se are în vedere și instituțiile publice subordonate administrației publice locale).

De altfel, art. 47 din Legea nr. 138/1999 prevede imperativ că "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege.",ceea ce conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere, prin dispozițiile Legii nr. 138/1999, ca sfera salariaților și a drepturilor salariale să fie doar în raport cu angajații din ministerele și instituțiile centrale, excluzând, astfel, administrația publică locală ca și instituțiile publice subordonate acesteia.

Apărarea reclamantului însă, nu poate fi primită, ea nefiind fondată.

În primul rând, așa cum s-a arătat mai sus, actul administrativ invocat de acesta, respectiv Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor nu poate fi aplicabilitate în legătură cu sporul de dispozitiv, reclamantul neavând nici un raport juridic de serviciu sau de muncă cu Ministerul Administrației și Internelor.

În al doilea rând, aici nu poate fi vorba de o discriminare directă (art. 2 alin. 1 din Ordonanța nr. 137/2000 rep.) sau indirectă (art. 2 alin. 3 din Ordonanța nr. 137/2000) pentru simplul motiv că nu este vorba de restrângerea, excluderea etc. membrilor sindicali ai reclamantului de la acordarea dreptului salarial în cauză tocmai pentru că dreptul în cauză nu este prevăzut de lege, așa cum cere expres art. 2 alin. 1 din Ordonanța nr. 137/2000. De altfel, nici celelalte criterii nu se regăsește în situația concretă în care se află reclamantul în raport cu dreptul salarial solicitat.

Pentru toate aceste rațiuni, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, instanța va admite ca fondat recursul formulat în cauză, va modifica integral hotărârea atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul Municipiului T, jud. H, prin Primar, formulat împotriva Sentinței civile nr. 269/19 februarie 2008, Tribunalului Harghita, Secția Civilă, dosar nr-, și în consecință:

Modifică integral hotărârea atacată în sensul respingerii în tot a acțiunii introductive de instanță formulată de reclamantul Sindicatul Liber al salariaților din Serviciile Publice al Consiliului Local și Primăriei T în reprezentarea intereselor membrilor de sindicat în contradictoriu cu Municipiul T, jud. H, prin Primar.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, din 13 Mai 2008.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

-

Judecător,

Grefier,

Red. N,

Dact. Sz.

21 mai 2008

2 exemplare

Jud.fond.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 429/2008. Curtea de Apel Tg Mures