Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 430/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 430/CA
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
Judecător: I - -
Grefier:a
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții, -, și u în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) - recurs împotriva sentinței civile nr. 91/CA pronunțată de Tribunalul Vaslui la 23.03.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază obiectul litigiului, părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată și faptul că, prin serviciul registratură al instanței intimata a depus întâmpinare, cu duplicat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând că s-a solicitat judecata cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 91/ din 23.03.2009 Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamanții, -, și u în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei.
În motivarea sentinței reține instanța că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul aparatului propriu al pârâtei și prin cererea de ch emare în judecată au solicitat obligarea pârâtului, pentru perioadele de timp expres indicate, la plata sporului de dispozitiv de 25% din salariul de bază. reținut instanța că rin p. nr.OUG 63/2003 s-au comasat Ministerul Administrației Publice și Ministerul d e Interne, luând ființă Ministerul Administrației și Internelor, în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a cărui organizare și funcționare este reglementată de OUG nr. 30/2007.
Personalul MIRA se compune conform art.17 alin.1 din OUG nr.39/2007 și din funcționari publici.
Potrivit dispozițiilor art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Rezultă că de indemnizația de dispozitiv beneficiază doar personalul civil din cadrul instituțiilor prevăzute în art.1 din Legea nr.138/1999, respectiv MApN, MJ, MJ,prin ordinul MAI nr.496/2003 invocat de reclamanți neputându-se extinde sfera de aplicare a legii sus menționate.
Salarizarea reclamanților nu se face potrivit legii nr.138/1999 așa cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.
Nefăcând parte din categoria personalului militar și civil din instituțiile enumerate la art. 1 din Legea nr.138/1999, nici reclamanții, funcționari publici în administrația publică locală, nu sunt îndreptățiți să beneficieze de acest spor.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
În cursul anului 2003 au apărut modificări de structura la nivelul administrației centrale prin adoptarea Ordinului nr. 496 / 28.06.2003 prin care este reașezată salarizarea atât a funcționarilor publici cât și a personalului contractual ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Potrivit dispozițiilor art. 9, pct. 2 din acest ordin indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar aceste dispoziții au avut rolul tocmai de a uniformiza sistemul de acordarea a veniturilor salariale pentru tot personalul ce își desfășoară activitatea sub autoritatea și în coordonarea aceluiași minister.
Dacă inițial această indemnizație de dispozitiv se acordă numai personalului militar și civil din cadrul Ministerului d e Interne, odată cu adoptarea Ordinului nr. 496 / 2003 sfera de cuprindere se lărgește și astfel indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar textul din actul administrativ mai sus invocate nu face nici o deosebire între administrația publică centrală și cea locală.
, fostul, emite ordine care stabilesc obligații și în seama funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul administrației publice locale, respectiv de la nivelul Unității Administrativ Teritoriale a comunei, fapt ce justifică acordarea acestei indemnizații și pentru funcționarii publici din aparatul de specialitate al primarului;
Prefectul județului, președintele consiliului județean sau primarul, potrivit Legii nr. 215 / 2001 și a altor reglementari specifice, emit ordine sau dispoziții care vizează în principal serviciul de permanență pentru toți salariații din cadrul aparatului de specialitate și în aceste condiții s-a considerat că indemnizația de dispozitiv se justifică întrutotul motivat și de faptul că specificul activității presupune disponibilitatea totală a funcționarilor publici de a participa dincolo de durata normală a programului de lucru, la activități de administrație publică care au caracter extraordinar și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public.
De acordarea acestei indemnizații de dispozitiv, funcționarii publici și personalul contractual din toate prefecturile beneficiază încă din anul 2005, iar începând cu luna mai 2008 de acest drept legal beneficiază și salariații din cadrul Consiliului Județean În acest sens invocă sentința civila nr. 487 / 08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul civil nr- prin care a admis acțiunea acestor salariați și a obligat să le plătească acestora indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% calculată la salariul de bază al fiecărui salariat, retroactiv pe trei ani de la data promovării acțiunii și în continuare proporțional cu timpul de muncă efectiv lucrat, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației calculate de la data scadentei fiecărui spor și până la data efectuării plății.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii și pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturile bănești cuvenite.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Reclamanții au solicitat acordarea indemnizației de dispozitiv prev. de art. 13 din Legea 138/1999 coroborat cu prevederile pct. 9.2, pct. 31.1 din Ordinul 498/2003, în cuantum de 25% din salariul de bază, funcționari publici ce-și desfășoară activitatea în cadrul Unității administrativ teritoriale a com., aducând în sprijinul solicitării lor mai multe hotărâri judecătorești prin care s-au acordat aceste sporuri.
Potrivit art. 13 din Legea 138/1999 prin salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de venit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Prin OUG63/2003 s-au comasat Ministerul Administrației Publice și Ministerul d e Interne, luând ființă Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în prezent Ministerul Administrației și Internelor.
Din interpretarea dispozițiilor legale ce reglementează plata acestei indemnizații și având în vedere însăși rațiunea legiuitorului în momentul creării normei, rezultă că de aceasta beneficiază doar personalul civil din cadrul instituțiilor prevăzute la art. 1 din Legea 138/1999, iar extinderea sferei de aplicare și altor categorii de salariați civili nu poate fi justificată doar de comasarea instituită prin OUG63/2003.
Indemnizația de dispozitiv a fost acordată în considerarea specificului activității categoriilor de personal prevăzut la art. 1 din Legea 138/1999 în timp ce activitatea reclamanților din prezenta cauză, funcționari publici, în cadrul aparatului Primăriei nu se subscrie acestui specific.
Nu în ultimul rând se impune a fi subliniat că Ordinul 496/28.07.2003 emis de, prin care s-a modificat Ordinul 275/2002, are caracterul unei norme metodologice de aplicare a Legii 138/1999, este un act ce a fost comunicat doar instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, nefiind publicat în Monitorul Oficial al României.
Acesta este un act clarificat individual, vizează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice arătate mai sus.
Prin Ordinul 496/2003 s-a urmărit ca în rândul personalului ce beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, dar s-au avut în vedere acele categorii din cadrul unor servicii ale internelor din administrația publică, preluat în urma reorganizării, în scopul evitării unei discriminări între personalul rămas la interne și cel preluat de administrație.
Sistemul de salarizare aplicabil domeniului de activitate al reclamanților nu prevede acordarea sporului solicitat, iar extinderea sferei beneficiarilor ar echivala cu admiterea posibilității de acordare a unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioară legii.
Astfel precum s-a mai arătat, trebuie avut în vedere rațiunea legiuitorului la momentul emiterii actului ce prevede acordarea sporului în discuție, acesta încadrându-se între sporurile pentru misiune permanentă, în sensul că persoana se află în regim comandat, în permanență la dispoziția unității, cu obligativitatea de a anunța, pe bază de raport, când părăsește localitatea, motivația părăsirii localității, întrucât conform raportului de serviciu, este obligat să intervină ori de câte ori este nevoie, la orice oră din zi și din noapte.
Ca atare, este de arătat că, având în vedere regimul special evidențiat, condițiile specifice, acordarea sporului de dispozitiv doar unor categorii de personal nu contravin prevederilor Constituției și CEDO, nu evidențiază o discriminare între diferite categorii de personal ce desfășoară același tip de activitate, iar faptul că el ar fi acordat personalului civil din ale instituții, centrale, prin dispoziții interne, nu conduce la altă interpretare a dispozițiilor legale în materie.
De asemenea, faptul că în cadrul unor anumite instituții se acordă acest spor de 25%, în baza unor ordine/hotărâri emise de conducerea instituției, nu constituie nici izvor de drept pentru instanță și nici vreo obligație pozitivă pentru aceasta, în sensul acordării sporului solicitat, câtă vreme așa cum am argumentat, reclamanții nu au vocație la acest spor, nici din perspectiva categoriei de personal prevăzută de lege, nici din perspectiva sferei de activitate avută în vedere de textele legale menționate.
Critica adusă de către recurenți hotărârii instanței de fond privind neanalizarea "probelor din dosar" este nefundat, având în vedere că reclamanții și-au sprijinit cererea de ch emare în judecată exclusiv pe actele normative incidente în speță(și care nici nu au fost depuse la dosar în totalitatea lor, revenind instanței cercetarea acestora, astfel cum rezultă și din considerentele sentinței) și pe hotărâri de speță, care, așa cum am argumentat nu constituie nici temei de drept pentru admiterea cererii nici nu prezintă forță obligatorie pentru instanță, spre deosebire de actele normative pe care instanța și-a întemeiat hotărârea.
În consecință, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, pronunțată ca urmare a unei corecte interpretări și aprecieri a legii, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanții, -, și împotriva sentinței nr. 91/CA/23.03.2009 a Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - a
Red.
Tehnored.
02 ex.
29.07.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia
