Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 431/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 431/CA
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
Judecător: I - -
Grefier: -ta
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră I în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) - recurs împotriva sentinței civile nr.257/CA/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru recurent, constatându-se lipsa intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază obiectul litigiului, părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care este la primul termen de judecată.
Prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare cu duplicat pentru comunicare.
Se comunică duplicatul întâmpinării reprezentantului recurentului, acesta precizând că a luat cunoștință conținutul acesteia și nu solicită acordarea unui nou termen în acest sens.
Consilier juridic, pentru recurent, depune cerere de scutire de la plata taxelor judiciare, precizând că, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 și a dispozițiilor art. 62 alin.2 din Legea nr. 500/2002, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Interpelat fiind consilier juridic în calitate de reprezentant al recurentului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră I, solicitându-i-se precizări la cererea depusă, prin care pretinde că este scutită instituția pe care o reprezintă de plata taxei de timbru acesta invocă art. 17 din Legea nr. 146/1997 și a dispozițiilor art. 62 alin.2 din Legea nr. 500/2002.
În aceste condiții, instanța constată că cererea nu este de scutire de la plata taxelor judiciare, ci se invocă lipsa obligației de plată a taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Consilier juridic pentru recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța, constatând încheiate dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 257/ca din 20.03.2009, Tribunalul Iașia admis în parte cererea formulată de reclamantul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră I, cu sediul în I,--5, jud. I în contradictoriu cu pârâtul,cu domiciliul în I,-,. 558,. 2,. 8,. 22, jud.
A obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 4.400 lei, reprezentând plată nedatorată.
A respins cererea reclamantului de actualizare a sumei de restituit în funcție de rata inflației.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că prin decizia civilă nr. 824/ 2.06.2003 a Tribunalului Iași, Ministerul d e Interne și au fost obligați la plata către a sumei de 28.238.660 lei ROL, reprezentând impozit reținut, dar nedatorat, ca urmare a admiterii recursului acestuia împotriva sentinței civile nr. 23707 bis din 2.12.2002 a Judecătoriei Iași.
În baza acestei hotărâri judecătorești, Iap rocedat la plata sumei menționate anterior, actualizată în raport cu indicele de inflație, pârâtul recunoscând că a primit suma de 4400 lei, fapt dovedit și de înscrisurile depuse la dosar.
Ulterior, prin Decizia nr. 3028/15.04.2005, în urma admiterii recursului în anulare, a casat decizia civilă nr. 824/203 a Tribunalului Iași, respingând recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 23707bis/ 2002 Judecătoriei Iași.
La data investirii instanței de judecată cu cererea de față, raporturile de serviciu dintre părți erau încetate.
Având în vedere că titlul în baza căruia reclamantul a achitat pârâtului suma de 4400 lei, a fost desființat irevocabil, plata efectuată apare ca una nedatorată,impunându-se restituirea de către pârât a sumei respective conform prev. art. 992 Cod civil.
De altfel, pârâtul și-a recunoscut această obligație, exprimându-și acordul în aoe xecuta.
În ceea ce privește cererea reclamantului de actualizare a sumei de restituit în funcție de rata inflației, instanța apreciază că aceasta este nefondată întrucât, la momentul plății, pârâtul a fost de bună credință, el având un titlu executoriu în baza căruia s-a făcut plata.
Potrivit dispozițiilor Codului civil, el poate fi obligat, în această situație, la restituirea numai în limitele îmbogățirii sale.
Astfel, potrivit art. 994 Cod civil, pârâtul este ținut să restituie lucrul, respectiv suma de bani în cauza de față, păstrând însă fructele ca orice posesor de bună-credință.
În termen legal hotărârea astfel pronunțată a fost recurată de către reclamantul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră I, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că instanța de fond în mod greșit nu a admis capătul de cerere privind actualizarea sumei datorate de pârât.
Arată recurentul că nu sunt incidente dispozițiile art. 994 Cod civil, motivat de faptul că nu s-a solicitat penalizarea pârâtului, ci doar restituirea sumei la valoarea datei de la care se datorează, respectiv aprilie 2005, prin adăugarea indicelui de inflație.
Având în vedere că de la pronunțarea hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție și până în prezent pârâtul s-a folosit de bani primiți necuvenit, se impune, în temeiul art. 404 ind. 1 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, restituirea sumei cu valoarea echivalentă la momentul efectuării plății, reactualizată cu indicele de inflație.
În consecință, având în vedere că și în alte situații similare instanța a acordat plata nedatorată actualizată cu indicele de inflație, solicită admiterea recursului și obligarea pârâtului la restituirea sumei nedatorate actualizate, în funcție de rata inflației, începând cu luna aprilie 2005 și până la data efectuării plății.
Pârâtul legal citat, a depus întâmpinare prin care a răspuns, criticilor recurentei solicitând respingerea recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat și în raport de dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia Tribunalului Iași nr. 842/2.06.2003, desființată ulterior prin decizia nr. 3028/15.04.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 28.238.660 lei reprezentând impozit reținut dar nedatorat.
Recurenta Inspectoratul Județean de Poliție de Frontieră Iap lătit pârâtului, în baza titlului executoriu susmenționat, prin Statele nominale de plată din 14.08.2003 și 24.09.2003, sumele de 28.238.660 lei vechi reprezentând impozit reținut dar nedatorat, 14.761.464 lei vechi reprezentând indicele de inflație aplicat la suma solicitată de 1.000.000 lei vechi cu titlu de cheltuieli de judecată.
Ulterior, prun decizia 3028/15.04.2005, pronunțată în dosarul nr. 3049/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 824/02.06.2003 a Tribunalului Iași, pe care a casat-o și a respins recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2370 bis din 02.12.2002 a Judecătoriei Iași, menținând soluția acesteia.
Astfel, prin sentința recurată pârâtul intimat a fost obligat la restituirea sumei reprezentând plata nedatorată, pe care acesta a recunoscut-o, fiind de acord cu executarea acestei obligații.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de actualizare a sumei de restituit în funcție de rata inflației, în mod corect instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată.
Dispozițiile art. 994 cod civil sunt extrem de clare în această privință, astfel "când cel ce a primit plata a fostde rea credință, este dator a restitui atât capitalul, cât și interesele (dobânzile) sau fructele din ziua plății." Rezultă așadar că debitorul de bună credință, care s-a crezut îndreptățit la primirea bunului/plății respective, nu datorează creditorului său decâtcapitalul, în speță suma de bani plătită, iar nu și dobânzi.
Nu se poate reține în cauză, astfel cum încercat să acrediteze recurentul, culpa, respectiv reaua credință a pârâtului motivat de împrejurarea că a procedat la punerea în executare a hotărârii instanței de recurs, fără să aștepte hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție privind recursul în anulare.
Or, pârâtul nu avea această obligație câtă vreme, pe de altă parte, hotărârea instanței de recurs erairevocabilă, producând efectele ce decurg din aceasta, inclusiv cel privind executarea silită iar, pe de altă parte, recursul în anulare - cale extraordinară de atac desființată de altfel, datorită consecințelor pe care le producea asupra efectelor hotărârilor judecătorești) -nu era suspensiv de executare, suspendarea executării hotărârii atacate putând fi cerută de partea interesată, respectiv recurentul, cerere ce nu a fost formulată.
Mai mult, reaua credință a recurentului rezultă și din starea de pasivitate pe care a adaptat-o de la pronunțarea deciziei în recursul în anulare, respectiv din anul 2005 și până în anul 2008 (la limita împlinirii termenului de prescripție!) când a introdus prezenta cerere.
În consecință, pentru considerentele expuse, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, Curtea urmează ca, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă să respingă, ca nefondat, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de Inspectorul Județean al Poliției de Frontieră I împotriva sentinței civile nr. 257/ca din 20.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - I -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
31.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia
