Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4361/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4361
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxxx
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 2786 BIS din 05 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat pentru contestatorul și consilier juridic pentru intimatul ITM
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților asupra contestației în anulare.
Avocat pentru contestator solicită admiterea contestației, anularea deciziei 2786/2009 a Curtea de APEL CRAIOVA și rejudecând recursul acesta să fie respins. Instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială în sensul prevăzut de art.318 alin.1 reținând greșit faptul că decizia a fost comunicată în condițiile în care aceasta nu s-a efectuat în condițiile prevăzute de lege, nu i s-a adus la cunoștință faptul că a fost retrogradat, nu s-a făcut referire la modificarea funcției.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul ITM D solicită respingerea contestației în anulare pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă.
CURTEA
Asupra contestației în anulare constată următoarele:
Prin decizia nr. 2786 BIS din 05 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței numărul 1729 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a fost modificată sentința, în sensul că a fost respinsă acțiunea.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele:
La data de 25.04.2008 reclamantul chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reîncadrarea sa în funcția publică de execuție de expert clasa I grad profesional superior treapta I de salarizare și plata drepturilor salariale cuvenite conform acestei funcții pe ultimii 3 ani.
În motivare a arătat că prin decizia nr.93/14.07.2003, emisă de a fost încadrat în funcția de expert superior avându-se în vedere prevederilor Legii 161/2003, ale Ordinului 218/2003 emis de președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, pentru aprobarea instrucțiunilor privind reîncadrarea funcționarilor publici, precum și ale OUG192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcționarilor publici, aprobată prin Legea 228/2003.
Prin intermediul deciziei contestate nr.112/29.120.2004-decizie ce nu i-a fost niciodată comunicată reclamantului s-a dispus modificarea funcțiilor publice și a salariilor de bază conform unei liste anexată la această decizie invocându-se ca temei juridic prevederile OUG nr.82/2004.
Reclamantul a mai arătat că a luat la cunoștință despre conținutul acestei decizii și a anexei la această decizie la data de 17.04.2008, data la care a formulat cerere de eliberare a unor copii de pe deciziile contestate ce nu i-au fost niciodată comunicate.
Din anexa la decizia nr.112/29.10.2004 se poate observa că a fost modificată funcția în care era încadrat și anume acea de expert superior cu funcția de expert categoria A clasa III gradul I, adică o funcție inferioară celei în care fusese numit prin decizia 93/14.07.2003.
Prin sentința nr. 1729 din 15.09.2008, Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ si Fiscal a respins excepția prescripției si a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 112/2004 si a dispus reîncadrarea reclamantului in funcția publica de execuție de expert clasa I grad profesional superior treapta I de salarizare precum si plata drepturilor salariale cuvenite conform acestei funcții pe ultimii trei ani.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut ca prin Decizia nr. 93/14.07.2003 emisă de Inspectorul al D, reclamantul, funcționar public în cadrul instituției intimate a fost reîncadrat în funcția de expert grad profesional superior, cu salariul de bază lunar brut de 4.077.000 lei.
Ulterior, la data de 29.10.2004 s-a emis o nouă Decizie nr. 112/29.10.2004 de către Șeful T, prin care s-a dispus ca începând cu 01.11.2004 se modifică funcțiile publice și se majorează salariul de bază pentru funcționarii publici conform anexei.
Intimata nu a făcut dovada comunicării în mod individual a Deciziei și anexei la Decizia contestată.
Potrivit anexei la Decizia contestației, reclamantului deși a beneficiat de o mărire a salariului, în realitate a avut loc o retrogradare din funcția publică de expert superior în funcția publică de expert simplu.
Cu toate acestea, deși dovada de comunicare a modificărilor operată prin Decizia nr. 112/29.10.2002, (fila9) rezultă că instanța a comunicat în mod greșit că reclamantul își păstrează funcția de expert superior.
Prin urmare, acesta din urmă nu a avut cunoștință despre retrogradarea din funcție decisă de către intimat, astfel ca excepția prescripției invocata prin întâmpinare va fi respinsa.
Nici excepția neîndeplinirii procedurii prealabile nu este întemeiata, având in vedere dispozițiile Lg.188/1999 care dau posibilitatea funcționarului nemulțumit de decizia comisiei de a face plângere direct la instanța de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei tribunalul a constatat ca acțiunea este întemeiata.
La data de 13 decembrie 2004 prin Decizia nr. 128 emisă de Inspectorul șef al D s-a decis că începând cu data de 01.01.2005 se modifică funcțiile publice și se majorează salariile de bază pentru funcționarii publici conform anexei.
Potrivit anexei la Decizia contestației, reclamantului deși a beneficiat de o mărire a salariului, în realitate a avut loc o retrogradare din funcția publică de expert superior în funcția publică de expert simplu.
Această mărire de salariu a operat în raport de ultima funcție publică în care fusese retrogradat conform Deciziei contestate și necomunicate și nu în raport de funcția de expert superior, producându-se în consecință un prejudiciu patrimonial reclamantului.
Pe de altă parte, modificările funcției publice nu au avut loc printr-un act comunicat în mod indubitabil reclamantului cu respectarea condițiilor de formă prevăzut de art. 78 din 188/1999 care statuează că: " 1) Transferul, ca modalitate de modificare a raportului de serviciu, poate avea loc între autoritățile sau instituțiile publice după cum urmează: a) în interesul serviciului; b) la cererea funcționarului public. (2) Transferul se poate face într-o funcție publică pentru care sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fișa postului. (3) Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al funcționarului public transferat. În cazul transferului în interesul serviciului în altă localitate, funcționarul public transferat are dreptul la o indemnizație egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioară celei în care se transferă, la acoperirea tuturor cheltuielilor de transport și la un concediu plătit de 5 zile. Plata acestor drepturi se suportă de autoritatea sau instituția publică la care de face transferul, în termen de cel mult 15 zile de la data aprobării transferului. (4) Transferul în interesul serviciului se face într-o funcție publică echivalentă cu funcția publică deținută de funcționarul public. (5) Transferul la cerere se face într-o funcție publică echivalentă, în urma aprobării cererii de transfer a funcționarului public de către conducătorul autorității sau instituției publice la care se solicită transferul. "
Instanța a apreciat, așadar ca reîncadrarea, conform OUG 92/2004 trebuia făcuta in funcția echivalenta funcției de expert superior, respectiv cea de expert clasa I, gradul profesional superior, treapta I de salarizare, fapt ce nu a avut loc, urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs paratul D, criticând-o pentru nelegalitate in temeiul art. 304 pct. 9.civ.
Cod PenalIn dezvoltarea motivelor de recurs, paratul a criticat, sub un prim aspect soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune, in condițiile in care reclamantul a luat cunoștința de modificarea funcției si a drepturilor salariale la data de 01.11.2004, așa cum rezulta si din adresa nr. 50446/02.09.2008, care a fost înaintata tribunalului, precum si din comunicarea nr.1/10.01.2005, iar acțiunea a fost înregistrata la instanța de fond la data de 24 aprilie 2008.
Tot, astfel, tribunalul a soluționat in mod greșit si excepția neîndeplinirii procedurii prealabile întrucât in cauza nu este vorba de o decizie a unei comisii, iar pe de alta parte, instanța de fond nu menționează care sunt dispozițiile legale care înlătura obligativitatea îndeplinirii acestei proceduri.
Pe fondul cauzei, recurentul a apreciat ca încadrarea reclamantului pe funcția de expert categoria A clasa a III-a gradul Iaf ost efectuata in mod corect, cu respectarea nomenclatorului de funcții, care nu cuprinde funcția de expert superior.
Prin întâmpinarea formulata la data de 14.04.2009, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacata prin prisma criticilor expuse in motivarea caii de atac, a actelor dosarului si a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază ca recursul este fondat, in speța fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, in conformitate cu care modificarea unei hotărâri se poate cere daca este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Litigiul de fata are ca obiect contestația formulata de reclamantul împotriva deciziei nr. 112/29.10.2004, prin care s-a dispus, începând cu data de 01.11.2004, modificarea funcțiilor publice si majorarea salariilor de baza pentru funcționarii publici.
Aceasta decizie a fost emisa cu caracter general pentru toți salariații instituției, pentru punerea in aplicare a dispozițiilor OG nr. 82/2004.
Pe baza acestei decizii, s-a comunicat fiecărui salariat, printr-o comunicare cu caracter individual, care sunt drepturile cu caracter salarial rezultate ca urmare a aplicării actului normativ menționat.
Cu adresa nr. 10/01.11.2004 (fila nr.9 dosar fond), Dac omunicat reclamantului drepturile salariale începând cu data de 01.11.2004, conform OUG nr. 82/2004, prin decizia D nr. 112/29.10.2004, acesta semnând de primire la aceeași data, anume 01.11.2004.
De altfel, acest aspect nu este contestat nici chiar de către reclamant, care a invocat insa in favoarea sa faptul ca a fost indus in eroare prin aceea ca la rubrica "funcția de execuție" este făcuta mențiunea "expert superior".
Chiar daca aceste susțineri sunt corecte, reclamantul nu se poate prevala de necunoașterea legii, din simpla lecturare a comunicării din data de 01.11.2004 putându-se observa faptul ca a operat o modificare a funcțiilor si salariilor prin OUG nr. 82/2004, in a cărei aplicare a fost emisa decizia nr. 112/29.10.2004.
Prin actul normativ menționat au avut loc modificări, atât a funcției reclamantului, din expert superior clasa I in expert categoria A clasa III-a gradul I, cat si a salariului de baza, de la 5.057.000 lei la 6.018.000 lei.
OUG nr. 82/2004 a fost publicata in Monitorul Oficial al României Partea I nr. 975/22.10.2004, publicație in care, la pagina 11 apare si Anexa nr. III in care sunt prevăzute modificările funcției si salariului.
Așadar, chiar daca decizia nr. 112/29.10.2004 nu i-a fost niciodată comunicata reclamantului, acesta a fost înștiințat totuși despre modificările survenite prin adresa nr. 10/01.11.2004.
In raport de aceasta data si dispozițiile art. 11 alin. 1 si 5 din Legea nr. 554/2004, Curtea constata ca in cauza a intervenit prescripția dreptului la acțiune al reclamantului, soluția pronunțata de tribunal sub acest aspect fiind greșita.
Pentru considerentele expuse in analiza excepției prescripției dreptului la acțiune, care face de prisos examinarea celorlalte motive, Curtea apreciază ca recursul formulat de paratul este fondat si, in temeiul art. 312 alin. 1 cu raportare la art. 304 pct.9 civ.Cod Penal, urmează a fi admis, va fi modificata sentința instanței de fond, in sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare intimatul reclamant în termen și motivat.
În motivarea contestației s-a arătat că respingerea recursului constituie o eroare a instanței de recurs, aducându-se subsecvent argumente privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de recurs derivând din interpretarea dată de instanța de recurs dispozițiilor legale incidente în speță sau din interpretarea probatoriului administrat în cauză, din care s-ar fi reținut o stare de fapt necorespunzătoare acestuia.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 317 alin. 2 - 321 cod procedură civilă.
În cauză a fost formulată întâmpinare, prin care se solicita respingerea contestației în anulare, și menținerea deciziei pronunțate de către instanța de recurs ca temeinică și legală.
Contestația în anulare formulată în cauză este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 317 alin. 1cod procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
De asemenea, potrivit art. 318 cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță deși în drept se invocă generic dispozițiile art. 317 - 321 cod procedură civilă prezenta contestație în anulare nu este argumentată decât în sensul existenței unei greșeli materiale săvârșite de instanța de recurs în soluționarea acestei căi de atac, neaducându-se nici un argument în sensul judecării cauzei în condițiile neîndeplinirii procedurii legale de citare cu părțile, soluționării cauzei de către o instanță necompetentă sau necercetării unui motiv de recurs, astfel încât contestația urmează a fi analizată sub aspectul temeiului invocat și susținut prin argumentarea cererii.
În sensul dispozițiilor art. 318 cod procedură civilă "greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Legea are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțate de o instanță de recurs este necesar ca eroarea materială gravă invocată de parte să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
Contestația în anulare prevăzută de art. 318 cod procedură civilă este o contestație specială, care urmărește îndreptarea neregularităților evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond.
În speță, prin prezenta contestație în anulare se aduc critici hotărârii instanței de recurs numai cu privire la greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, argumente ce nu pot fi analizate pe calea contestației în anulare ce nu constituie un mijloc de reformare a hotărârii pronunțate în recurs.
Legea nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că a fost stabilită greșit starea de fapt sau s-ar fi aplicat greșit legea.
Pentru aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 318 cod procedură civilă urmează a se respinge contestația în anulare formulată în cauză ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 2786 BIS din 05 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -/2ex.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Alina Răescu, Carmen Ilie
