Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 437/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 437
Ședința publică din 5 martie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, împotriva sentinței nr. 3504 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a lipsit pârâta recurentă, pârâtul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor B și reclamanta intimată -.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.8033/86 din 24.11.2008, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții S și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze în conformitatea cu Legea nr.142/1998, începând cu data de 01.01.2003 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății efective, precum și acordarea pe viitor a acestor tichete de masă.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit disp. art.l din Legea nr. 142/09.07.1998, "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar precum și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
În conformitate cu art. 5, alin.1 și urm. din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, "În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toții salariații și angajatorii".
Conform art. 41 alin 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția sociala a muncii, iar masurile de protecție privesc securitatea si igiena muncii, regimul de lucru al femeilor si tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihna plătit, prestarea muncii in condiții grele, precum si in alte situații specifice.
Așadar, în calitate de salariat, funcționar public la o instituție bugetara, datorită alocării veniturilor de către stat prin organele sale abilitate, avea si are in continuare dreptul să primească o alocație individuala de hrana, lunară, sub forma unor tichete de masa. Prin încasarea unor asemenea alocații de hrana, i se asigura o protecție privind securitatea muncii.
Faptul ca Legea 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masa, fără sa stabilească in sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat ca reclamanta în calitate de salariat nu are dreptul la asemenea tichete. La acordarea acestora trebuie sa se in primul rând seama de caracterul si natura lor, acestea fiind masuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii si a unor condiții optime la locul de munca.
Posibilitatea acordării tichetelor de masa funcție de voința angajatorului si anume includerea sau nu a acestor sume in bugetul de stat, este neîntemeiată si nejustificată. Astfel, pur si simplu este lăsată la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a salariatului si a muncii acestuia, care, fie niciodată nu va aloca sumele respective in favoarea salariaților, fie le va aloca după preferințe, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar.
Prin aplicarea discriminatorie a Legii nr. 142/1998, s-a încălcat în mod flagrant un drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor românii în fața legii.
Pârâta S, prin întâmpinare, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2003-2004, raportat la disp. art.3 din Decretul nr.167/1958.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că art.1 alin.1 din lege instituie posibilitatea.pot primi o alocație individuală de hrană, iar nu obligația angajatorilor de a acorda tichete de masă.
A mai arătat că, conform art.5 din HG nr.5/1999, pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
In cadrul instituțiilor publice, tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugete.
Potrivit legilor bugetare anuale, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu acest titlu.
Prin sentința 3504 din 18 decembrie 2008, Tribunalul Suceava a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.10.2003-23.11.2005, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâta S să plătească acesteia sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 începând cu data de 24.11.2005 și până la data de 18.12.2008, proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Totodată s-au respins cererile privind plata tichetelor de masă pentru perioada 01.10.2003-23.11.2005 - ca fiind prescrisă, cererea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă și capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă pentru viitor, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond reținut că aceasta este întemeiată, întrucât prezentul litigiu are ca obiect drepturile salariale ale reclamanților, iar secund pârâtul nu are legitimare procesuală pasivă, ci instituția în cadrul căreia reclamanții au avut calitatea de funcționari publici.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.10.2003-23.11.2005, s- reținut că potrivit art. 1 coroborat cu art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1998, dreptul la acțiune, având un caracter patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, de 3 ani, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cum creanța reclamantei a devenit exigibilă în fiecare lună în momentul efectuării plății, iar reclamanta a învestit instanța cu soluționarea prezentei acțiuni la 24.11.2008, se constată că a intervenit prescripția cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.10.2003-23.11.2005, deoarece acestea au fost solicitate după împlinirea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că reclamanta este salariat în cadrul S, iar potrivit art. 1 din Legii nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
De asemenea, dispozițiile art.1 și art.2 din Legea nr. 193/2006 prevăd că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe baza de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol pentru cheltuielile de reclamă și publicitate, precum și pentru cheltuieli sociale.
În baza art.41 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Așadar, atâta timp cât reclamanta are calitatea de salariat, funcționând în cadrul S, care reprezintă o instituție bugetară, făcând parte din sectorul bugetar, datorită alocării veniturilor de către stat prin organele abilitate, înseamnă că și reclamanta avea dreptul să primească o alocație individuală de hrană sub forma unor tichete de masă, deoarece, prin încasarea unor asemenea alocații i se asigură reclamantei o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de a-i oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.
Faptul că Legea nr.142/1998 și Legea nr. 193/2006 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului, nu însemnă în mod automat că reclamanta nu are dreptul la acordarea acestor tichete, în acordarea acestora se ține seama de caracterul și natura lor și anume ca măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă, având drept scop asigurarea hranei zilnice și compensarea unor cheltuieli suplimentare și nicidecum de caracterul facultativ al acestora.
De altfel, atâta timp cât tichetele de masă reprezintă măsuri de protecție socială înseamnă că pârâta angajatoare avea obligația să le acorde de drept, automat, chiar de la data intrării in vigoare a Legii nr. 142/1998, obligație pe care însă angajatoarea nu și-a respectat-o, astfel încât nu se poate pretinde ca reclamanta nu poate solicita aceste drepturi pe ultimii 3 ani, sume reactualizate.
Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie o restrângere a dreptului la protecția socială al reclamantei în raport cu alți salariați din sectorul bugetar.
Mai mult, prevederea acordării tichetelor în funcție de alocarea sau nu a unor sume de bani în buget în acest scop este disproporțională întrucât, este pur și simplu lăsată la aprecierea angajatorului care, fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaților, fie va aloca după preferințe, sume, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar ceea ce este inadmisibil.
Referitor la cererea privind acordarea tichetelor de masă pe viitor, instanța de fond respins-o întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP S care a arătat că art. 1 alin. 1 din lege instituie posibilitatea acordării acestor tichete de masă iar nu obligația angajatorilor de a le acorda; că, cadrul legal pentru acordarea tichetelor de masă în instituțiile publice este prevăzut atât de Legea 142/1998 cât și de HG nr. 5/1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a legii și ca atare că în cadrul instituțiilor publice, tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație; că potrivit legilor bugetare anuale, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Recursul urmează să fie admis pentru următoarele considerente:
Dreptul solicitat - tichete de masă - este reglementat prin Legea nr.142/1998 care în art. 1 prevede că " salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă".
În art. 1 al. 2 din același act normativ se arată că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar".
Din examinarea celor două texte legale rezultă că acordarea tichetelor de masă se poate face ( nu este o obligație ) doar în limita bugetelor existente.
Prin decizia nr.14 din 18 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda mai multor categorii de angajați prin care și funcționarilor publici.
Art. 2 din Hotărârea nr. 5/1999 - pentru aprobarea Normelor de aplicare a legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă se face prin clauze stabilite de comun acord - angajator - salariați - prin contractele colective de muncă.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada menționării în contractul colectiv de muncă a clauzelor privind aceste alocații și nici a existenței bugetului repartizat, având în vedere și decizia nr.14/2008, în baza art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va modifica în totalitate sentința civilă nr. 3504 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava și se va respinge, ca nefondată, acțiunea reclamantei pentru acordare alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, împotriva sentinței nr. 3504 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Modifică în parte sentința recurată și în rejudecare, respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.03.2009
jud.fond
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Ududec Elena, Nastasi Dorina
