Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4471/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4471
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței numărul 2155 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) spor de dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal, și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2155 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei.
S-a reținut că reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu Primăria comunei, județul M până în anul 2007 când a fost pensionat și nu a primit indemnizația de dispozitiv solicitată prin acțiune.
Prin dispoziția nr.1318/05.07.2007 emisă de Primăria Comunei s-a aprobat acordarea indemnizației lunare de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază pentru funcționarii publici și personalul contractual din aparatul de specialitate al Primarului comunei începând cu luna iulie 2004, act ce nu își produce efectele, fiind dat cu încălcarea esențială a legii.
Legea 138/1999 în titulatură menționează că privește "salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".
Art. 13 din Legea 138/1999 precizează: "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție. respectiv din salariul de bază".
Dreptul acordat, potrivit art. 13 poartă denumirea de indemnizație de dispozitiv și că privește în principal persoanele care se pot afla "în dispozitiv" în context termen cu caracter militar, tot la militari referindu-se și titulatura legii.
Legiuitorul a dorit ca de acest drept să beneficieze însă și alte categorii de personal din structurile centrale ale acestor instituții menționate la art. 1 din lege, sens în care a dispus prin art. 47 din Legea 138/1999 că "Personalul civil din ministere și instituții centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
Art. 1 din Legea 138/1999 precizează. "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informație Externă, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției.
Nicio dispoziție nu putea face atunci referire la structurile administrației publice locale ci doar la ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea 138/1999.
Ca urmare a creării unei noi structuri respectiv Ministerul Administrației și Internelor după apariția Legii 138/1999 nu există niciun temei în a se considera că dispozițiile privind acordarea indemnizației de dispozitiv privesc și structurile administrației.
Ordinul MAI 496/2003 este dat într-adevăr pentru acordarea indemnizației de dispozitiv și pentru personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice însă doar în structurile centrale, fapt ce rezultă din următoarele dispoziții:
Art 9.2 din Ordinul MAI 496/2003: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Art 31.1 din Ordinul MAI 496/2003: "Prin personal civil în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor".
Ordinul MAI 496/2003 face referire expresă la art 47 din Legea 138/1999 care se referă așa cum s-a mai arătat doar la personalul civil din ministere și instituții centrale.
Ordinul MAI 496/2003 este redactat astfel:
". 3. Pct 31 se modifică și va avea următorul conținut.
3.1 Art 47 din lege
3.1.1 "Prin personal civil în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din ".
Aspectele de nelegalitate ale Ordinului 496/1999 în condițiile în care acesta definește într-o altă modalitate decât legea 138/1999 ce se înțelege prin personal civil și extinde sfera acestuia și la structurile administrației, nu fac obiectul analizei de față.
Considerând ca legală puterea ordinului de a adăuga la lege și a include o categorie de personal mai extinsă decât cea prevăzută de lege se poate observa cu claritate însă că și în acest caz ordinul se referă doar la structurile centrale ale administrației publice și nu la structurile locale ale administrației publice, cum este cazul în speță.
Acordarea indemnizației de dispozitiv fără cenzura legii tuturor persoanelor din administrația publică locală pe considerentul că acestea desfășoară același tip de activități ca și cel desfășurat de personalul în prezent detașat din fostele structuri centrale ale MI respectiv la serviciile publice comunitare din cadrul consiliilor locale rezultate prin reorganizarea compartimentelor de stare civilă poate în viitor să creeze situații în care și personalul detașat din fostele structuri MI să solicite drepturile specifice doar structurilor administrației publice locale (ex. ore suplimentare), realizându-se astfel un cumul de drepturi, respectiv ore suplimentare cu indemnizație de dispozitiv doar pe considerentul că desfășoară la același loc de muncă același tip de activitate ceea ce excede legii.
Argumentele legate de echitate cuprinse în motivarea deciziilor prin care se acordă indemnizația de dispozitiv tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația locală pot fi folosite în cadrul unei acțiuni privind sancționarea formelor de discriminare în procedura prevăzută de Legea 137/2000, însă, până în prezent nu există o astfel de decizie.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamantul a arătat în motivele de recurs formulate, că în mod nelegal nu s-a ținut cont de faptul că a solicitat contravaloare spor de dispozitiv numai pe trei ani conform Codului muncii.
Analizând cauza, în temeiul art.3041. Curtea reține, în ceea ce privește acordarea sporului de dispozitiv solicitat de către recurentul reclamant, următoarele considerente:
Indemnizația de dispozitiv reglementată de art. 13 din Legea nr. 138/1999, este instituită ca un spor salarial specific personalului militar (cadrelor militare în activitate, militarii asigurați pe bază de contract) și salariaților civili din instituțiile publice ale apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.
Ordinul MAI nr. 496, pct. 9.2 prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar prin personal civil, în sensul acestui ordin, (pct. 31.1) se intelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Curtea apreciază că indemnizația de dispozitiv este un spor specific doar cadrelor militare și personalului civil definit la pct. 31.1 din Ordinul nr. 496/2003 care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, astfel că salariaților din cadrul unei autorități a administrației publice locale nu le este aplicabil Ordinul nr. 496/2003 întrucât nu sunt angajați ai Ministerului Administratiei si Internelor.
Autoritățile și instituțiile administrației publice locale nu sunt subordonate Ministerului Administratiei si Internelor, întrucât așa cum rezultă din art. 3 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA, acest minister are doar atribuția de a îndruma și sprijini autoritățile publice locale și aparatul de specialitate al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în îndeplinirea atribuțiilor ce le sunt conferite prin lege.
Din analiza dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din OUG 30/2007, coroborate cu anexa 1 nr. 4161/2007, organele administrației publice locale nu fac parte din instituțiile sau structurile aflate în subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, iar existența în cadrul ministerului a unor direcții care coordonează relațiile cu aceste instituții nu determină un raport de subordonare, ci asigură realizarea atribuției de îndrumare prevăzută în sarcina Ministerului d e actele normative în vigoare.
De altfel, art. 1 din Legea nr. 215/2001 Republicată -legea administrației publice locale - dispune ca administrația publică în unitățile administrativ teritoriale funcționează printre altele în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, iar potrivit art. 4 din lege, autonomia locală este administrativă și financiară și se exercită în baza și în limitele prevăzute de lege.
Dispozițiile legale invocate în adoptarea Hotărârii nr. 26/2008, nu asimilează situația salariaților din cadrul Primăriei cu cea a personalului civil din instituțiile publice ale apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale care-și desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale cadrelor militare și care beneficiată de sporul de dispozitiv.
Cum indemnizația de dispozitiv este un spor specific personalului militar, care nu se aplică instituțiilor cu caracter eminamente civil, în lipsa unui fundament juridic care să reglementeze acordarea sporului de dispozitiv în mod expres și angajaților unei autorități publice locale, Curtea apreciază că Hotărârea nr.26/2008 este nelegală.
Deși jurisprudența Curții de APEL CRAIOVA în această materie a fost contrară soluției adoptate în prezenta cauză, necesitatea schimbării acesteia s-a impus atât prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. 2din Legea nr. 304/2004 cât și a jurisprudenței CEDO, care în hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza Beian împotriva României statuat "că divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței".
Față de cele arătate anterior, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, instanța va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței numărul 2155 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.DV
CB/2 ex./20.11.2009
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Robert Emanoil Condurat, Laura
