Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 449/2009
Ședința publică din data de 02 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat reclamantul SINDICATUL împotriva sentinței civile nr. 1816 din 10.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata COMUNA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic pentru Sindicatul, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta recurentului arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, pentru motivele depuse pe larg în scris. În susținere se arată că prin sentința atacată se determină crearea unor situații discriminatorii între salariații Primăriei, în sensul că, deși atât personalul contractual cât și funcționarii publici beneficiază de aceleași condiții de muncă, Legea nr. 130/1996 nu distinge între personalul contractual și funcționarii publici în ceea ce privește încheierea contractului colectiv de muncă, în schimb, conform sentinței civile nr. 1459/2008 din 08.09.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, personalul contractual este îndreptățit să primească drepturile în contractul colectiv de muncă,pe când prin sentința atacată, funcționarii publici nu beneficiază, încălcându-se astfel prevederile art. 241 alin.1 lit. a din Codul muncii. De asemenea sentința atacată aduce atingere și principiului prevăzut la art.1 alin.2 din OG nr. 137/2000, în sensul că, deși Legea nr. 130/1996 a contractelor de muncă nu distinge între personalul contractual și funcționarii publici în ceea ce privește încheierea contractului colectiv de muncă, prin hotărârile date de instanța de judecată se constată un tratament diferențiat datorită naturii categoriei profesionale.
La solicitarea instanței de a preciza care este opinia Curții Constituționale cu privire la discriminare, reprezentanta recurentului arată că nu o cunoaște și nu poate să o susțină în fața instanței de judecată.
CURTEA
deliberând, reține că
Prin sentința civilă nr. 1816 pronunțată la data de 20 octombrie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Cluj s-a respins cererea formulată de reclamantul Sindicatul C în contradictoriu cu pârâta Comuna.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, între Consiliul Local al com. și salariații Consiliului Local al com., reprezentați de Sindicatul a intervenit contractul colectiv de muncă nr. 516/1/07.11.2005, înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Cluj sub nr. 318/29.11.2005, a cărui aplicare a fost prelungită până la data de 29.11.2007 iar potrivit art. 15 pct. 5 lit. c, 29 pct. 11, 13, 14 din contract, salariații Consiliului Local al com. beneficiază de spor de fidelitate și de loialitate față de instituție, pentru salariații nesancționați, ajutor de sărbători (C și Paște) care va fi echivalent cu un salariu mediu brut pe economie, pentru fiecare în parte; în cazul nașterii unui copil de un ajutor prenatal și pentru creșterea copilului, egal cu trei salarii medii brute pe economie; pentru ținută decentă, pentru fiecare salariat se vor aloca fonduri în echivalentul unui salariu mediu brut pe economie, pentru fiecare trimestru, acordarea acestor drepturi urmând a se face în cursul primei luni a fiecărui trimestru. Deși acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Cluj, această instituție a formulat mai multe observații pe marginea contractului colectiv de muncă menționat mai sus, apreciind ca fiind nule unele dintre clauzele stipulate, inclusiv cele pe care reclamanții își întemeiază pretențiile.
Tribunalul a constatat că acesta cuprinde clauze referitoare la drepturile salariale ale membrilor Sindicatului (respectiv spor de fidelitate, ajutor de sărbători (Paște și C), ajutor prenatal și pentru creșterea copilului, indemnizație ținută), membrii care sunt funcționari publici și ale căror drepturi salariale sunt stabilite prin lege specială. Or, se observă că reclamanții solicită acordarea acestor drepturi în baza unor dispoziții din contractul colectiv de muncă lovită de nulitate absolută, în condițiile în care legea specială nu prevede posibilitatea acordării acestora. În aceste condiții, văzând și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 130/1996 potrivit cărora Direcțiile județene de muncă au obligația de a verifica legalitatea clauzelor cuprinse în contractele colective de muncă, tribunalul a constatat că drepturile solicitate de reclamanți nu au un fundament legal. Totodată, contrar celor susținute de reclamanți, tribunalul a constatat că drepturile solicitate nu fac parte dintre cele permise de lege a fi negociate, respectiv pentru îmbunătățirea condițiilor de la locul de muncă, ci reprezintă adevărate drepturi salariale, negociate de părți cu încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
S-a reținut că nu are relevanță în cauză faptul că aceste clauze nu au fost constatate nule de o instanță de judecată, în condițiile în care, în cadrul unei acțiuni care are ca obiect acordarea unor drepturi stabilite prin contracte colective de muncă, instanța are nu doar posibilitatea, ci și obligația de a analiza dacă acestea erau permise de lege pentru a fi negociate, în esență dacă clauzele din contractul colectiv de muncă sunt sau nu legale.
În ceea ce privește poziția procesuală a Consilului Local al com., tribunalul a constatat că aceasta nu este de natură să atragă admiterea acțiunii formulate, consiliile locale neavând competența de a atribui funcționarilor publici din cadrul lor alte drepturi salariale în afara celor stabilite prin legea specială de salarizare.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus, tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată, motiv pentru care a respins-
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SINDICATUL "" solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat, în esență, că, instanța de fond a constatat nelegal că acordarea drepturilor survine în urma unor dispoziții din contractul colectiv de muncă lovite de nulitate absolută, ignorând împrejurarea că prevederile contractului colectiv de muncă, dacă nu sunt contrare legii, deci nu aduc atingere ordinii publice, nu sunt lovite de nulitate absolută.
Drepturile stabilite prin contractul colectiv de muncă, dacă nu contravin normelor legale, nu pot fi nule de drept pentru faptul că nu sunt nominalizate într-un act normativ.
Dacă aceste clauze contractuale nu sunt prevăzute în legea specială nu înseamnă că sunt interzise, iar dacă nu sunt interzise nu pot fi nule de drept, iar dacă nu sunt nule de drept nu pot fi cenzurate de instanță dacă nu a fost investită în acest sens.
Se susține, totodată, că Legea nr. 130/1996 prevede expres la art. 12 că nu se pot negocia "clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale", deciper a contrariose pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Contractul colectiv de muncă s-a încheiat în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, iar pârâta este obligată să execute prevederile acestui contract colectiv de muncă, în baza prevederilor art. 41 alin 5 din Constituție, în conformitate cu care dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor colective de muncă sunt garantate.
Conform art. 12 alin 1 din Legea nr. 130/1996 la care face referire instanța de fond, reglementează faptul că, prin contractele colective de muncă, la nivelul instituțiilor publice, nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturi a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin lege.
Aceste drepturi nu pot fi modificate prin negociere la nivelul instituției publice, însă în baza principiului autonomiei locale și conform legislației finanțelor publice locale, consiliile locale pot susține cuprinderea și aprobarea de fonduri bănești destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, în temeiul art. 1 raportat la art. 6 alin 1, art 39 alin 1 lit i și art. 40 alin 2 lit c din Codul muncii.
De asemenea, hotărârea atacată prin efectele pe care le produce, aduce atingere principiului prevăzut la art. 1 alin 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare datorită alterării dreptului prevăzut la lit. a, în sensul că, deși, Legea nr. 130/1996 a contractelor de muncă nu distinge între personalul contractual și funcționarii publici în ceea ce privește încheierea contractului colectiv de muncă, prin hotărârile date de instanța de judecată se constată un tratament diferențiat datorită naturii categoriei profesionale.
Analizând recursul declarat de către reclamantul SINDICATUL prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 130/1996,contractul colectiv de muncăeste convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și orice alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, iar potrivit art. 8, clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege.
Conform art. 12 din Legea nr. 130/1996 și art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, contractele colective de muncă se încheie și pentru personalul încadrat în instituțiile publice. Aceste acte normative statuează că, prin contractele colective încheiate la nivelul instituțiilor publice nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite de lege. Este vorba de acele categorii de drepturi salariale care sunt enumerate expres și al căror cuantum este determinat de lege, drepturi bănești ce nu pot fi modificate prin negociere la nivelul instituției publice.
Din cuprinsul contractului colectiv de muncă încheiat între părți rezultă fără echivoc că acesta cuprinde clauze care exced prevederilor art.8 și 12 din Legea nr.130/1996. Astfel, se poate observa că această convenție se referă la sporul de fidelitate, ajutor de sărbători (Paște și C), ajutor prenatal și pentru creșterea copilului, indemnizație ținută care constituie, însă, un drept salarial care nu poate fi negociat la nivelul instituției publice întrucât acesta este determinat prin lege astfel că orice clauză contrară este nelegală, iar sumele achitate pe acest temei se impun a fi restituite.
Întrucât în speță instanța a fost investită cu cercetarea legalității și temeiniciei refuzului autorității de a plăti sumele solicitate de reclamanți instanța de fond a procedat în mod corect la analizarea pe cale incidentală a legalității clauzelor contractului colectiv încheiat. Astfel, în mod corect s-a apreciat că prevederile art.15 pct.5 lit. c, 29 pct. 11, 13, 14 din contractul colectiv de muncă sunt nelegale întrucât reclamanții solicită acordarea acestor drepturi în baza unor dispoziții din contractul colectiv de muncă lovită de nulitate absolută, în condițiile în care legea specială nu prevede posibilitatea acordării acestora.
În aceste condiții, analizarea lor prin prisma dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 130/1996 potrivit cărora direcțiile județene de muncă au obligația de a verifica legalitatea clauzelor cuprinse în contractele colective de muncă, în mod corect tribunalul a constatat că drepturile solicitate de reclamanți nu au un fundament legal, iar drepturile solicitate nu fac parte dintre cele permise de lege a fi negociate, respectiv pentru îmbunătățirea condițiilor de la locul de muncă, ci reprezintă adevărate drepturi salariale, negociate de părți cu încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Nu în ultimul rând se poate observa că nu are relevanță în cauză faptul că aceste clauze nu au fost constatate nule de o instanță de judecată, în condițiile în care, în cadrul unei acțiuni care are ca obiect acordarea unor drepturi stabilite prin contracte colective de muncă, instanța are nu doar posibilitatea, ci și obligația de a analiza dacă acestea erau permise de lege pentru a fi negociate, în esență dacă clauzele din contractul colectiv de muncă sunt sau nu legale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamantul SINDICATUL ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SINDICATUL C împotriva sentinței civile nr. 1816 din 10.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
2 ex./11.02.2009
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
