Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 447/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 447/2009
Ședința publică din data de 02 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul declarat de recurenții-reclamanți, și recurenta împotriva sentinței civile nr. 853 din 30.09.2008.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N în contradictoriu cu intimații PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) - indemnizație dispozitiv.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 21 ianuarie 2009 s-a depus la dosarul cauzei precizare la recurs, din partea recurenților, transmisă pa fax (40) prin care solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii introductive.
În data de 21 ianuarie 2009 s-au depus la dosarul cauzei întâmpinări, din partea intimaților, transmise pe fax (41-45).
Curtea, observând că, numita a solicitat, alături de recurenții-reclamanți, împrocesarea în cauză având în vedere că și ea este funcționar public, respectiv inspector debutant în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei, însă verificând părțile de la prima instanță, Curtea, constă ca acesta nu este printre reclamanții care au sesizat instanța de fond și ca urmare cererea sa de a interveni direct în recurs apare ca inadmisibilă și ca atare nu poate fi luată în considerare.
Cu privire la recursul promovat de ceilalți recurenți-reclamanți, Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, și reținând poziția procesuală a părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 853/CA/2008 din data de 30 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița Na fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, împotriva pârâților CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI - și PRIMARUL COMUNEI -.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul nr. 496/28.07.2003.
Indemnizația de dispozitiv prevăzută la punctul 9.2 din Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevederi introduse de Ordinul nr. 696/28.07.2003 (conform cărora indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice) este întemeiată pe dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, (potrivit cărora cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază) precum și pe dispozițiile art. 17 alin. 3 din nr.OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările și completările ulterioare, în prezent abrogată, dar în vigoare la data emiterii ordinului (potrivit cărora personalul beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională).
Personalul civil din ce provine din fostul și care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizație de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, este o categorie de personal distinctă față de personalul celorlalte structuri ale administrației publice centrale și locale ce nu provin din structurile fostului
În concluzie, a constatat instanța de fond, personalului din cadrul aparatului propriu al autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, aceste dispoziții fiind aplicabile exclusiv angajaților ce au activat în fostul
De altfel, funcționarilor publici ce își desfășoară activitatea în cadrul autorităților publice le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 republicată, privind Statutul funcționarilor publici și a altor acte normative speciale.
Astfel, prin art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată (art. 29 în forma anterioară), se stabilește că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici beneficiază pe lângă salariu de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, alin. 2, prevăzându-se totodată că salarizarea funcționarilor publicii se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționari publici.
Pe de altă parte, prin nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, nu a fost prevăzută și indemnizația de dispozitiv solicitată de reclamanți, și această indemnizație nu a fost prevăzută nici printr-un act normativ anterior similar, respectiv nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
De asemenea, s-s mai menționat și faptul că în practica judiciară recentă s-a cristalizat în sensul neacordării indemnizației de dispozitiv funcționarilor publici din primării.
Pentru considerentele menționate, tribunalul a respins acțiunea introductivă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenții-reclamanți, și - solicitând anularea hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât încalcă principiul constituțional al egalității prev. în Cap. V din Constituția României.
Au mai reiterat reclamanți și faptul că deși Legea nr. 604/2003 cu modificările și completările ulterioare este în prezent abrogată, aceasta era însă în vigoare la data emiterii Ordinului nr. 696/2003, conform căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În sprijinul celor solicitate, reclamanții au invocat și dispozițiile nr.OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea, acte normative care impun egalitatea funcționarilor publici care prestează aceleași activități, neputând fi diferențiată ca importanță, fiind îndreptățiți la acordarea acelorași sporuri, iar prin acordarea sporului de dispozitiv se asigură egalitatea de tratament economic, salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
Prin întâmpinare, PRIMARUL COMUNEI a solicitat admiterea recursului formulat de reclamanți, apreciind că prin respingerea acțiunii acestora s-a încălcat principiul constituțional al egalității prev. de Constituția României ( 41).
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior, de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale organizată ca atare în cadrul orașului și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamanți ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamanți ca fiind nefundat, iar în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la dispozițiile legale enunțate anterior va respinge recursul declarat de către reclamanți și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și -, toți cu l procesual ales la sediul Primăriei Comunei, nr. 100, Jud. B-N, împotriva sentinței civile nr. 853 din 30 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
red.Gh.
dact./2 ex./11.02.2009.
jud.fond.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
