Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 462/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 462/2008
Ședința publică din data de 20 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2256/16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. și că la data de 11.02.2008 și la data de 12.02.2008 pârâta a depus întâmpinare, în 4 exemplare, însoțită de calcul al primei de vacanță pentru anul 2001, adresa nr. 904/06.02.2008 emisă de către Institutul Național de Statistică și copie stat de plată.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.256 din 16.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost admisă acțiunea reclamantului, împotriva pârâtei AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI S și a fost obligată aceasta să achite reclamantului suma de 623 lei reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2001, actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al S, având calitatea de funcționar public, în perioada 2001 - 2006, iar conform prev. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, are dreptul de a i se achita indemnizația de concediu.
Faptul că aplicarea acestui text a fost suspendată în perioada 2001 - 2006, nu are nici o relevanță asupra caracterului fondat al acțiunii reclamantului, întrucât dispozițiile de suspendare nu pot anihila prevederile legislative.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul, solicitând modificarea ei, în sensul obligării pârâtei la plata primei de concediu aferentă anului 2001, în sumă netă de 684 RON, care urmează a fi actualizată în funcție de indicele prețurilor de consum, la data efectivă a plății precum și acordarea dobânzii legale de la data introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a relevat că modul în care prima instanță a stabilit cuantumul drepturilor ce i se cuvin, nu este în conformitate cu prevederile legale, întrucât nu i-a fost acordată dobânda legală, deși aceasta a fost solicitată în vederea acoperii integrale a prejudiciului suferit prin neplata la termen a sumei ce face obiectul litigiului.
De asemenea, nu i-au fost acordate nici cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu, reclamantul detaliind în cuprinsul cererii de recurs și modul în care s-a realizat calculul sumei de 684 RON.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus admiterii recursului, relevând că modul în care a realizat calculul sumei de 623 lei respectă prevederile legale in vigoare.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Reclamantul a fost încadrat, ca funcționar public, la. S până în luna februarie 2001, când a fost eliberat din funcția publică.
Ulterior, în urma unui litigiu, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică ocupată anterior, astfel încât pârâta a apreciat în mod corect că sunt aplicabile prev. art. 23 alin. 3 din nr.OG 6/2007, întrucât acesta nu și-a putut efectua concediul de odihnă în cursul anului 2001, astfel încât beneficiază de prima de concediu în luna decembrie.
În aceste condiții, conform art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, relevant este salariul de bază din luna noiembrie 2001, care a fost în cuantum de 507 lei brut, în urma reținerilor rezultând o sumă netă de 357 lei.
Prin înscrisurile depuse la dosar ( 10, 12), pârâta a făcut dovada faptului că, în urma aplicării indicelui prețurilor de consum pentru luna decembrie 2001, raportat la luna noiembrie 2007, când s-a pronunțat sentința atacată, suma cuvenită reclamantului este de 623 lei.
Calculul prezentat de către reclamant nu poate fi luat în considerare întrucât el nu respectă datele cuprinse în site-ul oficial al Institutului Național de Statistică și care au fost verificate de către instanță.
Nu pot fi reținute nici afirmațiile referitoare la faptul că prima instanță nu a făcut aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, întrucât a menționat expres în dispozitiv faptul că suma ce se cuvine reclamantului este de 623 lei, ea urmând a fi actualizată cu indicele de inflație.
Astfel, din interpretarea coroborată a probațiunii administrate în cauză, rezultă faptul că reclamantului i-au fost acordate drepturile actualizate, la nivelul lunii noiembrie 2007, urmând ca actualizarea sumei să fie realizată și în continuare, până la plata efectivă.
Aceasta este singura interpretare logică a dispozitivului primei instanțe, fiind astfel acordată reclamantului o justă și integrală reparare a prejudiciului suferit, astfel încât nu poate fi obligată pârâta, cumulativ, și la plata dobânzii legale, calculată asupra aceleiași sume, în această modalitate ajungându-se la o dublă reparație.
Prin modul în care a procedat prima instanță, a creat o modalitate în care s-a ținut seama de fluctuația valorică în timp a sumei ce face obiectul litigiului, astfel încât reclamantul este îndreptățit la restituirea unei sume echivalente în termeni reali celei pe care ar fi trebuit să o încaseze în luna decembrie 2001, iar nu doar nominal.
În esență, în această modalitate, reclamantul este pus în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă ar fi încasat suma în litigiu în cursul lunii decembrie 2001, nejustificându-se, în consecință, și calcularea dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii, prejudiciul suferit fiind reparat integral prin actualizarea sumei cu rata inflației, până la data plății efective.
Nu sunt pertinente nici susținerile referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată de către prima instanță, întrucât din cuprinsul practicalei sentinței recurate rezultă că reclamantul nu a formulat, la momentul când i-a fost acordat cuvântul pe fond, o astfel de solicitare, neputându-se astfel invoca faptul că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra vreunuia dintre petitele formulate.
În consecință, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a hotărârii primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 2.256 din data de 16 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./14.03.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
