Obligare emitere act administrativ. Decizia 464/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 464/2008
Ședința publică din data de 20 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul și intervenienții, ȘI împotriva sentinței civile nr. 1434/2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C N, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru recurenți, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei și consilier juridic, pentru pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din proc. civ. La data de 19.02.2008 pârâta Primăria Municipiului CNa depus înscrisurile solicitate de către instanță la termenul anterior, respectiv: cererea nr. 44174/2006 înaintată de, proces verbal de constatare a stadiului lucrărilor din 21.06.2006, fotografii, răspunsul nr. 44174/02.06.2006, plicul returnat de la Oficiul Poștal, acordul unic nr. 452/30.03.2006 pe care a semnat pentru ridicarea documentației în data de 24.08.2006
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat, prezentând starea de fapt a cauzei deduse judecății. Arată, de asemenea, că situația recurenților este foarte prejudiciară cu atât mai mult cu cât prin Legea nr. 50/1991 legiuitorul a avut în vedere în cazul unor lucrări executate fără respectarea autorizației de construire fie intrarea în legalitate prin obținerea ulterioară a autorizației de construire pentru lucrări executate, fie prin desființarea acestor lucrări, această din ultimă ipoteză doar în cazul expres determinat a existenței unor încălcări grave ale documentațiilor de urbanism aprobate și a unor încălcări iremediabile.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea recursului ca nefondat.
La solicitarea instanței reprezentanta pârâtului arată că acțiunea având ca obiect obligarea beneficiarilor autorizației de construire la încadrarea lucrărilor executate în baza autorizației de construire nr. 1605/2005, acțiune înregistrată sub nr- la Judecătoria Cluj Na fost expediată prin poștă la data de 20.12.2006 și că ulterior datei de 21.08.2006, data la care a fost întocmit procesul verbal de contravenție, au fost începute procedurile interne pentru înaintarea acțiunii, cercetările premergătoare acțiunii fiind finalizate înainte de încheierea procesului verbal de contravenție. Reprezentanta pârâtului arată, de asemenea, că refuzul pârâtului de a elibera autorizația de construire este justificat, respectându-se dispozițiile art. 2 și ale art. 32 din Legea nr. 50/1991 iar excepția privind posibila intrare în legalitate reglementată de dispozițiile art. 56 din Ordinul nr. 1430/2005 se referă la modificări ce intervin în lucrările de execuție pentru o construcție edificată conform reglementărilor și documentațiilor de urbanism aprobate în zonă iar nu intenției recurenților de a ridica încă un etaj.
Reprezentantul recurenților arată că prin modificările aduse construcției
s-a modificat coeficientul de utilizare dar construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1434/08.06.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- s-a respins acțiunea reclamantului și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, -, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C-N, având ca obiect contencios administrativ.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut refuzul pârâtului de a elibera autorizația de construire pentru modificarea soluției constructive nu s-a dat cu exces de putere.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs reclamanții solicitând reformarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, admiterii cererii de intervenție, cu consecința obligării pârâtului la eliberarea autorizației de construire vizând autorizarea modificării regimului de înălțime a imobilului situat în C-N, str. - nr. 25 de la la conform avizului nr-.
În motivare recurenții au relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată.
Intimatul prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii recursului.
Deliberând asupra cererii de recurs Curtea reține următoarele:
Recurenții sunt beneficiarii autorizației de construire nr. 1605/06.09.2005 prin care a fost autorizată executarea lucrărilor de construire locuință colectivă, garaj colectiv și spații comerciale, cu regim de înălțime pe terenul situat în C-N, str. - nr. 25.
Terenul pe care a fost autorizată edificarea construcției se regăsește în unitatea teritorială de referință CA 1, potrivit Certificatului de Urbanism 5491/30.12.2005. Pentru această unitate teritorială de referință nu sunt impuse înălțimi maxime ale construcțiilor, fapt care rezultă din Planul Urbanistic General al municipiului C-N, precum și din certificatul de urbanism eliberat.
Pe parcursul executării construcției reclamantul a decis modificarea soluțiilor constructive în sensul edificării unei construcții cu un nivel de înălțime mai mult decât cel autorizat inițial, realizându-se în consecință și planurile modificate ale construcției de către proiectant.
S-a solicitat eliberarea autorizației de construire de modificare a regimului de înălțime la data de 22.03.2006.
În vederea emiterii noii autorizații, reclamantul a solicitat eliberarea acordului privitor la modificarea regimului de înălțime, acordului unic pentru modificarea soluției constructive, avizului pentru realizarea etajului 6 retras.
Urmare acestor demersuri au fost eliberate următoarele documente: Acordul nr. 155/28.02.2006 emis de Inspectoratul de Stat în Construcții pentru modificarea regimului de înălțime de la la cu privire la imobilul în litigiu; Acordul Unic nr. 452/30.03.2006 emis de Direcția de urbanism pentru lucrările "modificare soluție constructivă - imobil de locuințe colective și spatii comerciale" situate în C- str. - nr. 25; avizul nr. 29570/43/04.05.2006 al Comisiei Tehnice de amenajare a teritoriului și urbanismului prin care s-a avizat modificarea regimului de înălțime cu realizarea etajului 6 retras.
În temeiul acestor acte s-a adoptat Hotărârea nr. 361/23.05.2006 a Consiliului Local C prin care s-a aprobat avizul nr. 29570/43/04.05.2006 al Comisiei Tehnice de amenajare a teritoriului și urbanismului modificare regim de înălțime pentru imobilul în litigiu.
Reclamantul a redepus documentația în vederea obținerii autorizației de construire pentru modificarea soluției constructive, solicitând eliberarea autorizației prin cererea înregistrată sub nr. 44174/02.06.2006.
Prin adresa eliberată la 1 iulie 2006 autoritatea a informat titularul cererii că documentația depusă este în lucru.
Întrucât s-au obținut toate avizele și acordurile solicitate de autoritate prin adresa nr. 22555/43/27.03.2006, în cauză recurentul a început realizarea celui de-al 6-lea etaj, în considerarea faptului că emiterea autorizației era numai o chestiune de timp, câtă vreme toate avizele și acordurile solicitate fuseseră obținute de la autoritățile competente.
La data de 21 iunie 2006 s-a încheiat procesul-verbal de constatare a stadiului lucrărilor, în care s-a consemnat faptul că etajul al 6-lea era în curs de executare, cu toate că autorizația de construire pentru modificarea soluției constructive nu fusese încă emisă.
Pentru aceste considerente s-a dispus sancționarea contravențională a recurentului stabilindu-se un termen de 2 luni, în intervalul căruia urmau să fie îndeplinite formalitățile pentru intrarea în legalitate.
Prin hotărârea recurată instanța de fond a respins acțiunea formulată și cererea de intervenție.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că lucrările de construire la cel de al VI-lea etaj au început înainte de a se elibera autorizația de construire și că exista obligația ca numai după obținerea autorizației de construire modificatoare să se procedeze la executarea de lucrări de construire la cel de al VI-lea etaj. Mai reține instanța de fond că datorită faptului că legea prevede obligativitatea obținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire și pentru că această obligativitate nu a fost respectată s-a procedat abuziv la construirea etajului suplimentar. Instanța de fond a apreciat că refuzul de eliberare a autorizației de construire este întemeiat și legal și respingerea acțiunii se impune în caz contrar "ar însemna confirmarea ulterioară a unei stări de ilegalitate prin eliberarea autorizației de construire a lucrărilor deja executate și obligarea organului emitent la emiterea actului administrativ cu încălcarea prevederilor Legii 50/1991".
necesare pentru emiterea autorizației de construire modificatoare solicitate s-au îndeplinit, cu excepția operațiunii materiale constând în redactarea, semnarea și înregistrarea acestui act. Recurenții susțin că la acest moment s-au demarat lucrările la cel de-al 6-lea etaj, iar intimatul nu a produs proba contrară și nici nu a contestat această susținere.
Instanța de fond a respins acțiunea considerând că emiterea autorizației de construire după realizarea unor lucrări de construire nu este posibilă, întrucât această soluție ar reprezenta confirmarea ulterioară a unei stări de ilegalitate, fiind potrivnică prevederilor Legii nr. 50/1991.
Prevederile exprese ale art. 56 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 1430/2005, reglementează procedura de intrare în legalitate, ele regăsindu-se în secțiunea Ia C ap. IV din Norme și anume secțiunea privitoare la "Situații speciale în procesul de autorizare".
Prin alin. 2 al acestui articol se stabilește expres o obligație a autorității publice competente în emiterea autorizației de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor și documentațiilor de urbanism aprobate ("(2) În vederea realizării prevederilor alin. (1), potrivit Legii, autoritatea administrației publice competentă să emită autorizația de construire/desființare are obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementarilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menținerea, respectiv desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia."), analiză care constituie temeiul în funcție de care se decide menținerea sau desființarea construcțiilor realizate cu încălcarea autorizației de construire.
Tot din analiza acestui text de lege se desprinde concluzia că este posibilă menținerea construcțiilor realizate fără autorizația de construire sau cu încălcarea autorizației de construire și că această soluție este consacrată expres legislativ, reprezentând una dintre modalitățile alternative în care se poate intra în legalitate în aceste cazuri.
Această susținere este sprijinită și de dispozițiile exprese ale alin. 3, art. 56 din Norme care prevede "(3) In situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate."
În forma sa inițială (conform publicării din 07.08.1991) Legea nr. 50/1991 stabilea prin art. 28 că "Art. 28. - O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile constatate potrivit art. 27 se dispune oprirea executării lucrărilor sau desființarea construcțiilor nelegal realizate, pentru încadrarea în prevederile autorizației sau readucerea terenurilor la starea inițială, după caz."
Evident că până la modificarea legii, legiuitorul stabilea în mod expres, ca unică soluție, desființarea construcțiilor realizate nelegal, adică fără autorizație de construire sau cu nerespectarea acesteia, legiuitorul optând pentru un formalism strict care impunea o succesiune în timp, obligatorie, conform căreia eliberarea autorizației de construire trebuia să preceadă în mod obligatoriu realizarea lucrărilor, iar nerespectarea acestei succesiuni atrăgea prin sine însăși desființarea construcțiilor, o soluție curativă și mai apropiată de interesele economice generale nefiind prevăzută de către legiuitor.
Prin Legea nr. 125/1996 s-a modificat însă articolul 28 care în forma sa inițială prevedea ca unică soluție desființarea construcțiilor art. 1 pct. 9 din Legea 125/1996 prevăzând:
"Art. 28. - O data cu aplicarea amenzii, pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a) si b), se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, măsurile pentru încadrarea acestora în prevederile autorizației sau desființarea lucrărilor executate fără autorizație sau cu încălcarea acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În cazul în care organele care au aplicat amenda apreciază că lucrările executate fără autorizație sau cu încălcarea acesteia îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru eliberarea unei autorizații, acestea pot stabili, prin procesul-verbal de constatare a contravenției un termen în care contravenientul poate solicita și obține autorizația necesară sau, după caz, o nouă autorizație. În această situație, măsurile de desființare a construcțiilor vor fi dispuse numai după expirarea termenului stabilit.
Legiuitorul a sesizat și amendat soluția inițială consacrată legislativ stabilind expres posibilitatea menținerii construcțiilor cu emiterea unei autorizații de construire, în cazul în care lucrările executate deși nu sunt precedate de emiterea autorizației de construire totuși respectă și sunt conforme cerințelor legale pentru realizarea lor.
Curtea împărtășește interpretarea acestor norme în spiritul evocat de recurenți, fiind de acord că numai o astfel de soluție vine în concordanță cu scopul și finalitatea legii.
Autorizația de construire nu are alt scop decât de a asigura aplicarea măsurilor legale referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor și aceasta se emite în temeiul și cu respectarea documentațiilor de urbanism.
Apare deci consacrarea legislativă a unor soluții alternative de intrare în legalitate lucrărilor executate fără autorizația de construire sau cu nerespectarea acesteia, soluții ce corespund scopului și rațiunii legii, precum și unor rațiuni de ordin economic. Desigur că nu este nici în interesul public și nici în interesul privat de a se dispune în mod automat desființarea unor construcții dacă acestea nu încalcă documentațiile de urbanism și regulamentele aferente, emiterea autorizației de construire având ca scop preîntâmpinarea executării de construcții ce nu respectă aceste documentații.
Astfel, dezideratul esențial nu este acela de a exista un act administrativ anterior, ci cel ca orice construcție să fie realizată cu respectarea normelor legale privitoare la edificarea acesteia. Lipsa actului administrativ va putea fi suplinită prin existența sa ulterioară dacă și numai dacă normele legale și tehnice aplicabile în materia construcțiilor nu sunt încălcate iremediabil.
Ulterior Legii nr. 125/1996, soluția alternativă de intrare în legalitate a fost prevăzută în diferitele forme ale legii, suferind modificări și renumerotări însă prevăzând același lucru și anume, posibilitatea emiterii ulterioare a autorizației de construire ca modalitate de intrare în legalitate, în cazul respectării documentațiilor de urbanism. În forma sa actuală textul de lege se prezintă astfel:
"Art. 28. - (1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea masurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
(2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii si cultelor.
(3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară" fiind deci menținută expres posibilitatea emiterii ulterioare lucrărilor a autorizației de construire.
Curtea apreciază că intrarea în legalitate prin efectuarea demersurilor necesare și supunerea spre verificare a îndeplinirii condițiilor urbanistice a lucrărilor efectuate cu nerespectarea autorizației de construire eliberate, cu finalitatea solicitării autorizației de construire modificatoare este regula și cerința principală avută în vedere de către legiuitor, iar refuzul eliberării autorizației de construire modificatoare poate fi justificat numai din prisma nerespectării cerințelor urbanistice de către lucrările efectuate. Măsura desființării de construcții realizate fără autorizație de construire sau ale unor părți ale construcțiilor realizate cu nerespectarea autorizației de construire, trebuie privită ca o măsură de excepție ce trebuie luată doar în cazul în care o soluție alternativă nu există, iar menținerea acesteia încalcă interese superioare ale comunității, interesul general sau cel public (ca urmare a încălcării documentațiilor de urbanism).
Autorizația de construire nu are alt rol decât cel declarat expres în chiar art. 2 Legea nr. 50/1991 de a asigura aplicarea măsurilor legale referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. Aceasta se emite cu observarea și respectarea conformității urbanistice a imobilelor a căror edificare se urmărește.
Ca atare simpla lipsă a autorizației de construire sau abaterile, nerespectarea deplină a acesteia, nu atrage de la sine justificarea adoptării unei decizii extreme de desființare totală sau parțială a construcției ci trebuie analizat de la caz la caz și în funcție de împrejurările concrete dacă construcția, așa cum este aceasta edificată, respectă cerințele în materie de urbanism și siguranță a construcțiilor, iar atunci când aceasta respectă aceste cerințe, fiind legală amplasarea, proiectarea și funcționarea, fiind respectate și celelalte cerințele urbanistice, este necesar ca această construcție să fie menținută în starea în care aceasta a fost edificată iar intrarea în legalitate se realizează prin concretizarea demersurilor ce trebuie realizate spre emiterea autorizației de construire sau a autorizației de construire modificatoare.
Dispozițiile art. 33 Legea nr. 50/1991 care arată că prin excepție, atunci și numai atunci, când construcția este edificată fără autorizație de construire pe domeniul public sau privat al statului, autoritatea publică poate lua chiar ea decizia desființării construcției.
Se desprinde deci o dublă concluzie, pe de o parte că chiar și în aceste cazuri grave, demolarea este doar o opțiune "vor putea fi desființate pe cale administrativă." iar pe de altă parte, că interesul public este cel ce dictează desființarea sau menținerea construcției. În cazul domeniului public sau privat al statului interesul public fiind prezumat și ca atare dându-se posibilitatea chiar autorității publice de decizie de desființare, fără intervenția instanței de judecată.
a contrarioatunci când terenul nu aparține statului, lezarea unui interes public nu este prezumată și trebuie probată, doar în cazul probării lezării unui astfel de interes fiind pusă în discuție luarea măsurii desființării construcției
Dispozițiile exprese ale art. 28 Legea nr. 50/1991 alin. 2 prevăd că "decizia menținerii sau desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente sau după caz de către instanță".
Art. 32 din Legea nr. 50/1991 prevede necesitatea obținerii unei hotărâri judecătorești în scopul desființării de construcții sau părți de construcții în cazurile avute în vedere. Observând și principiul potrivit căruia decizia de desființare sau menținere a unei construcții va fi luată de instanța de judecată fără ca aceasta să fie ținută în activitatea sa de existența sau inexistența unui act administrativ, având în vedere și principiul separațiilor puterilor în stat, putem concluziona că nu întâmplător legiuitorul a prevăzut desființarea doar în virtutea unei hotărâri judecătorești, această prevedere excluzând adoptarea unei decizii de desființare a unei construcții numai prin verificarea existenței unui act administrativ, adică strict dependent de voința exprimată a autorităților administrative.
Procesul-verbal încheiat conține dispoziția de intrare în legalitate ceea ce conduce la concluzia că s-a apreciat de către autoritatea publică că există posibilitatea reală de eliberare a autorizației de construire modificatoare, nefiind încălcate prevederile documentațiilor de urbanism și regulamentelor aferente prin procesul-verbal s-a reținut o contravenție doar în persoana recurentului și s-au aplicat sancțiuni și s-au dispus măsuri complementare doar în sarcina acestuia, răspunderea contravențională fiind personală, beneficiari ai autorizației de construire fiind toți recurenții.
Autorizația de Construire, potrivit art. 2 din Legea nr. 50/1991 se emite în temeiul și cu respectarea documentațiilor de urbanism, iar respectarea acestor documentații este probată prin emiterea Hotărârii nr. 361/23.05.2006 a Consiliului Local C prin care s-a aprobat avizul nr. 29570/43/04.05.2006 al Comisiei Tehnice de amenajare a teritoriului și urbanismului - modificare regim de înălțime imobil de locuințe la cu privire la imobilul în cauză. Față de această hotărâre apare caracterul de exces de putere și de refuz nejustificat al neeliberării în termen a autorizației de construire modificatoare.
Sunt probate și respectarea cerințelor de rezistență și a celorlalte cerințe tehnice, prin Acordul nr. 155/28.02.2006, emis de Inspectoratul de Stat în Construcții, pentru modificarea regimului de înălțime de la la cu privire la imobilul în cauză și Acordul Unic nr. 452/30.03.2006 emis de Direcția de urbanism pentru lucrările "modificare soluție constructivă - imobil de locuințe colective și spații comerciale" situate în C-N, str. - nr. 25.
Certificatul de Urbanism eliberat relevă cerințele urbanistice aplicabile unității teritoriale de referință din care face parte imobilul în sensul că este admis un regim de înălțime nelimitat și ca atare edificarea unui etaj suplimentar nu aduce atingere nici din acest punct de vedere documentațiilor de urbanism.
S-a probat la dosar prin depunerea copiei Proiectului de Autorizare Construcție, că acesta a fost întocmit și a fost depus în scopul obținerii autorizației de construire.
Toate etapele și operațiunile administrative premergătoare și care stau la baza emiterii autorizației de construire au fost parcurse și realizate, concretizate și probate prin emiterea Acordului Unic, avizul eliberat de Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și Urbanism din cadrul autorității publice, cu excepția chiar a redactării, semnării, înregistrării și eliberării autorizației de construire.
Cu toate acestea, s-au demarat procedurile judiciare pentru obținerea unei hotărâri judecătorești care să autorizeze efectuarea lucrărilor pe considerentul că în speță nu a fost eliberat actul administrativ solicitat.
Autoritatea nu a justificat în mod obiectiv considerentele pentru care a optat pentru soluția desființării acestor lucrări, deși anterior aprobase toate documentele referitoare la modificarea soluției constructive.
Nu s-a justificat în ce măsură lucrările efectuate nu respectă cerințele urbanistice referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
Toate operațiunile materiale tehnice și toate avizele necesare pentru rezolvarea cererii de autorizare a modificării soluției constructive au fost îndeplinite.
Deși existau toate premisele legale pentru emiterea autorizației de modificare a soluției constructive această operațiune nu a fost finalizată din culpa autorității care a comunicat recurentului că cererea sa urmează să fie soluționată, iar mai apoi a refuzat eliberarea autorizației pe considerentul că în intervalul termenului de 2 luni de la data aplicării sancțiunii contravenționale, nu au fost finalizate operațiunile de intrare în legalitate, deși acesta a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau privitoare la depunerea tuturor documentelor solicitate de autoritatea administrativă.
Fără nici o explicație rezonabilă, autoritatea susține că a restituit unei alte persoane decât titularul cererii, la data de 24.08.2006, întreaga documentație pe care recurentul a depus-o alături de cererea înregistrată sub nr. 4417/43/02.06.2006.
Această restituire nu s-a făcut către titularul cererii, nu se poate verifica autenticitatea acestei restituiri și nici nu este, de altfel, opozabilă petentului, care era pe deplin îndreptățit să aștepte o rezolvare într-un termen rezonabil a cererii sale.
Curtea consideră că recurenții sunt îndreptățiți să obțină recunoașterea dreptului pretins în prezenta procedură.
Autoritatea se prevalează de propria sa culpă, nejustificând rezonabil de ce în intervalul 2 iunie 2006 - 24 august 2006 nu a soluționat în nici un fel cererea înregistrată sub nr-.
Atâta timp cât după încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 311/21.08.2006 a acordat un termen de 60 de zile pentru realizarea demersurilor în vederea intrării în legalitate și câtă vreme prin premise îndatoririle ce reveneau recurenților au fost îndeplinite, întrucât avizele și acordurile necesare erau obținute deja de la autoritățile competente, însoțind cererea nr- care se afla în lucru, conform adresei nr. 44174/43/01.07.2006 emanând de la intimat, nu se poate imputa recurenților vreo culpă în nefinalizarea acestor demersuri.
Prin nesoluționarea cererii nr- autoritatea publică s-a manifestat cu exces de putere în sensul definit de art. 2 alin. 1 lit. m din Legea nr. 554/2004.
Alta era situația în care autoritatea nu lăsa deschisă calea intrării în legalitate și justifica dintr-un început necesitatea desființării construcțiilor realizate fără existența unei autorizații de modificare a soluției constructive în vederea asigurării aplicării măsurilor legale referitoare la proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor, pe considerentul faptului că acestea nu corespundeau dispozițiilor aplicabile în materie de urbanism.
Nu s-a dezvăluit nici o încălcare iremediabilă, dimpotrivă s-a dat timp recurenților să îndeplinească formalitățile pentru intrarea în legalitate și fără să se poată imputa vreo culpă derivând din pasivitatea acestora, autoritatea refuză ulterior eliberarea actului administrativ exercitând dreptul său de apreciere în contextul dat cu putere discreționară.
Dacă dreptul de apreciere ar fi fost justificat prin aceea că eliberarea autorizației pentru modificarea soluției constructive nu era posibilă, întrucât normele legale și tehnice aplicabile în materia construcțiilor ar fi fost astfel încălcate, refuzul nu putea fi calificat ca fiind dat cu exces de putere.
O astfel de apreciere nu a fost însă făcută de către autoritate. Nu s-a dezvăluit nici o schimbare a condițiilor avute în vedere la eliberarea avizelor și acordurilor cerute.
Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și de urbanism a avizat modificarea soluției constructive la 4 mai 2006, Consiliul Local al municipiului C-N a aprobat prin hotărârea nr. 361/23.05.2006 acest aviz, toate celelalte documente solicitate recurentului prin adresa nr- au fost depuse cu cererea nr. 44174/43/02.06.2006, iar această cerere pentru emiterea autorizației de construire pentru modificarea soluției constructive nu a fost soluționată timp de mai mult de 2 luni, interval după care autoritatea susține că a restituit aceste documente părților interesate, deși nu a justificat în mod obiectiv necesitatea restituirii.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312.pr.civ. raportat la art. 1, art. 2, art. 8, art. 10, art. 11 din Legea nr. 554/2004, Curtea va aprecia recursul exercitat de către recurenți drept fondat, motiv pentru care urmează să-l admită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul și intervenienții, și împotriva sentinței civile nr. 1434 din 08.06.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea, admite cererea de intervenție și în consecință obligă pârâtul la emiterea autorizațiilor de construire vizând autorizarea modificării regimului de înălțime a imobilelor situate în C-N- de la retras la conform avizului nr. 29570/43/04.05.2006 al Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și și nr. 361/2006 Acordul nr. 155/2006 emis de C, acordul unic nr. 452/30.03.2006 și a proiectului tehnic nr. 17/2005 întocmit de SC SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SS/dact.
3 ex.
Jud.primă instanță:
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
