Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 476/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.476/CA/2008-
Ședința publică din 11 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursurilor în contencios administrativ declarate de pârâțiiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O, str. -, nr.3. jud.- în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- și de cătreMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,cu sediul în B, sector 5, Bulevardul -, nr.14 în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, și,toți din O,-, jud.B, intimații pârâțiPARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR,cu sediul în O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.171/CA din 24 aprilie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiției - consilier juridic în baza delegației nr.1837 /2007 din 5 decembrie 2008, care se prezintă și pentru intimații pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR în baza delegației nr.2932/III.1 din 9 noiembrie 2008 și intimata reclamantă - personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, că intimata reclamantă a depus la dosar ca practică judiciară decizia civilă nr.599/2008 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr- și sentința nr.2041/CA/2007, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-,că intimatul reclamant a depus la dosar copia deciziei civile nr.477/21 februarie 2008 Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr-, că recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ . C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a depus la dosar note de ședință, precum și faptul că, cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta recurentului pârât și a intimaților pârâți depune la dosar note de ședință din partea recurentului pârât și a intimaților pârâți, pe care le comunică cu intimata reclamantă. La întrebarea instanței, arată că, poate să reprezinte în cauză atât pe recurentul pârât, cât și pe cei doi intimați pârâți, întrucât toți au aceeași poziție. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Intimata reclamantă arată că nu mai are alte cereri de formulat și că dorește soluționarea cauzei la termenul de azi.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentului pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ . C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și a intimaților pârâți solicită admiterea recursului declarat în cauză, casarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, fără cheltuieli de judecată. Învederează că, în data de 16 iulie 2008 intrat în vigoare Decizia nr.821 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale, decizie prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și alin.11, precum și dispozițiile art.27 din Ordonanța de Guvern nr.137/2000 - pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea - sunt neconstituționale. Ca atare, apreciază că, în cauză trebuie avute în vedere dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, este definitivă și obligatorie". Cu privire la recursul declarat în cauză de Ministerul Economiei și Finanțelor, solicită respingerea acestuia, apreciind că, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Intimata reclamantă solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.171/CA din 24 aprilie 2008, TRIBUNALUL BIHORa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliu ales în O, str. - - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casatie și Justitie, cu sediul în B-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, cu sediul în O,-, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O,-, având ca obiect refuz acordare drepturi, și în consecință:
A obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casatie și Justitie, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR să plătească reclamanților, despăgubiri reprezentând diferențe de drepturi salariale pentru perioada 01.11.2004 - 01.11.2007, calculate conform anexei nr.1 din OUG nr. 192/2002 așa cum a fost aprobată prin Legea nr.228/2003, anexei nr.1 OUG nr. 82/2004 așa cum a fost aprobată prin Legea nr.9/2005, anexei nr.1 OUG nr. 92/2004 așa cum a fost aprobată prin Legea nr.76/2005, anexei nr.1 OG nr. 2/2006 așa cum a fost aprobată prin Legea nr.417/2006 și anexei nr.1 OG nr. 6/2007 așa cum a fost aprobată prin Legea nr.232/2007, precum și la plata în continuare a drepturilor salariale egale cu ale funcționarilor publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Sumele nete cuvenite reclamanților, s-a dispus a fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței până la data efectuării plăților.
A obligat pe pârâți la refacerea dispozițiilor de încadrare a reclamanților în sensul stabilirii drepturilor salariale începând cu data de 01.11.2004 la nivelul celor aferente funcționarilor publici din departamentul economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Totodată, a obliga pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure și să vireze fondurile necesare plății sumelor cuvenite reclamanților și a respins cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constatat că această excepție este neîntemeiată și respins-o, reținând că, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtă și persoana din raportul juridic dedus judecății.
În speță, a apreciat că, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit art.28 lit.e și f din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentat de ordonatorii principali de credite, respectiv propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite".
Examinând actele și lucrările dosarului și normele legale aplicabile în cauză, instanța reținut următoarele:
Reclamanții, sunt funcționari publici, iar - personal contractual în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Reclamanții, sunt funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR.
Începând cu data de 1.11.2004 și până la data de 1.11.2007, deci în perioada vizată de acțiunea introductivă, reclamanții au fost salarizați conform anexei nr.3 la OUG 192/2002 aprobată prin Legea 228/2003; anexei 3 la OUG 82/2004, așa cum a fost aprobată prin Legea 9/2005; anexa nr.3 a OUG 92/2004 aprobată prin Legea 76/2005; anexa nr.3 a OG 2/2006 aprobată prin Legea 417/2006 și anexa nr.3 a OG 6/2007 aprobată prin Legea 232/2007.
În aceeași perioadă, funcționarii publici din departamentul economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție au realizat venituri salariale superioare în baza altor anexe la legislația specifică de salarizare a funcționarilor publici, respectiv a anexelor nr.1 la actele normative suscitate.
Gestiunea economico-financiară și administrativă a parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești este asigurată prin departamentele economico-financiare și administrative existente atât în structura parchetelor de pe lângă tribunale, curțile de apel, cât și de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, conduse de câte un manager economic.
Atribuțiile, competențele și activitatea acestor departamente economico-financiare și administrative din structura parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești, indiferent de gradul de jurisdicție al acestora, sunt identice, având același conținut, conform prevederilor art.125 al.3 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.
Pe de altă parte, condițiile de recrutare ale managerilor economici și ale funcționarilor publici din cadrul acestor departamente, cât și atribuțiile acestora, indiferent de nivelul parchetului din a cărei structură fac parte, sunt reglementate în mod unitar, identic prin dispozițiile art.126-128 din aceeași lege.
În acest context, tratamentul diferențiat de salarizare aplicat reclamanților, ca funcționari publici din departamentele economico-financiare și administrative din structura Parchetului de pe lângă Tribunalului Bihor și respectiv a Parchetului de pe lângă Curții de APEL ORADEA, față de omologii lor din departamentul similar din structura Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție constituie o faptă de discriminare nejustificată de vreo motivație sau criteriu obiectiv.
Acest tratament inechitabil și discriminatoriu contravine atât legislației interne - care, în art.6 al.2 din Codul muncii, consacră principiul potrivit căruia la muncă și pregătire profesională egală - este garantată o retribuție egală, cât și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice ratificat prin decretul 212/1974; art.4 pct.3 din Legea 74/1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene revizuite și at.1 alin.2 lit.c din Legea 103/2006 pentru ratificarea Protocolului nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acte normative cu caracter internațional, care au toate în vedere principul excluderii discriminării în exercitarea dreptului la muncă și asigurarea unei remunerații egale pentru muncă de valoare egală, fără nici o discriminare.
În condițiile în care în conformitate cu prevederile art.20 din Constituția României și ale art.46 din CEDO, reglementările internaționale susmenționate sunt pe deplin aplicabile în plan intern, obligarea instituțiilor publice angajatoare a respecta principiile legalității și nediscriminării, prin hotărâre judecătorească, nu reprezintă o modalitate de arogare a atributului legiferării ori de înfrângere a voinței legiuitorului prin încălcarea separației puterilor statului, cum susține pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de casație și Justiție.
Dimpotrivă, dată fiind importanța drepturilor invocate, instanța judecătorească, consideră a fi îndreptățită la aprecieri și respectiv la a judeca și dispune asupra lor în temeiul ansamblului reglementărilor interne și internaționale, recunoscute de Statul Român, și nu exclusiv în limitele anexelor ordonanțelor privind salarizarea funcționarilor publici în vigoare în perioada 2004-2007.
S-a apreciat că, este de subliniat este că la sesizarea Asociației funcționarilor publici "Justiția", care a reclamat tratamentul diferențiat în cadrul aceleiași categorii profesionale prin stabilirea salarizării pe anexe diferite, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.262 din 21.06.2007 (filele 12-21), a constatat că faptele prezentate în sesizare cu privire la salarizarea diferențiată a funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele de judecată reprezintă un tratament diferențiat și o discriminare în același timp.
În acest sens, un trebuie omis a fi avut în vedere că până la data de 15.12.2002, salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale parchetelor de pe lângă instanțele de judecată de orice grad se făcea în baza unei anexe unice nr.1 la OUG 24/2001 și OUG 33/2001, completate prin OUG 42/2001 și OUG 187/2001; și că doar de la acea dată, când a intrat în vigoare OUG 192/2002 - s-a recurs la un tratament diferențiat în materie de salarizare pe baza unor anexe diferite, nr.1 pentru cei de la Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și nr.3 pentru cei de la parchetele de pe lângă tribunale și curți de apel, nejustificat de vreun motiv ori criteriu obiectiv, în contextul legal actual unitar de organizare, competențe și activitate a departamentelor economico-financiare și administrative și de recrutare și atribuții a funcționarilor publici din cadrul acestora.
Existența unei situații discriminatorii, în sensul definit de art.2 al.1 din OUG 137/2000 actualizată, fiind dovedită, iar aceasta fiind de natură a produce prejudicii actuale efective, cât și viitoare, dar sigure, reclamanților - funcționari publici în departamentele economico-financiare și administrative din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Bihor și al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA printr-o salarizare inferioară față de omologii lor de la Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a apreciat că, se impune repararea lor potrivit prevederilor art.2 al.9 din ordonanță și înlăturarea celorlalte consecințe negative trecute, prezente și viitoare ale discriminării.
Prin urmare, acțiunea reclamanților s-a constatat a fi fondată, astfel că a fost admisă.
Cererea reclamanților, în contradictoriu și cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a constatat a fi justificată, de vreme ce reclamanții, având calitate de funcționari publici ce desfășoară activitatea în instituții publice finanțate din bugetul statului, iar acestui minister îi revin obligații specifice la întocmirea proiectului legii bugetului, privind rectificarea acestuia cu luarea în considerare a proiectelor de buget ale ordonatorilor de credite, printre care și ordonatorul primar de credite MINISTERUL PUBLIC.
Astfel, pentru opozabilitate, s-a apreciat justificată cererea de chemare în judecată și a acestui pârât, care a fost obligat a asigura și vira fondurile necesare plății sumelor cuvenite reclamanților cu titlu de diferențe de drepturi salariale.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casatie și Justitie, Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, având ca obiect refuz acordare drepturi, și în consecință, instanța de fond a obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casatie și Justitie, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR să plătească reclamanților, despăgubiri reprezentând diferențe de drepturi salariale pentru perioada 01.11.2004 - 01.11.2007, calculate conform anexei nr.1 din OUG nr. 192/2002 așa cum a fost aprobată prin Legea nr.228/2003, anexei nr.1 OUG nr. 82/2004 așa cum a fost aprobată prin Legea nr.9/2005, anexei nr.1 OUG nr. 92/2004 așa cum a fost aprobată prin Legea nr.76/2005, anexei nr.1 OG nr. 2/2006 așa cum a fost aprobată prin Legea nr.417/2006 și anexei nr.1 OG nr. 6/2007 așa cum a fost aprobată prin Legea nr.232/2007, precum și la plata în continuare a drepturilor salariale egale cu ale funcționarilor publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În considerarea reparării prejudiciului suferit de reclamanți, prin neacordarea acestor drepturi la data scadenței lor, și a prevederilor art.1084-1092 din Codul civil, sumele nete cuvenite s-a dispus a se actualiza cu rata inflației de la data scadenței până la data plăților efective.
Au fost obligați pârâții la refacerea dispozițiilor de încadrare a reclamanților în sensul stabilirii drepturilor salariale începând cu data de 01.11.2004 la nivelul celor aferente funcționarilor publici din departamentul economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure și să vireze fondurile necesare plății sumelor cuvenite reclamanților.
În ce privește cererea de chemare în garanție formulată în cauză, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, și a respins-o, având în vedere următoarele:
Potrivit art.60 Cod procedură civilă, "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubiri".
În speță, s-a reținut că, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu a făcut dovada existenței unui raport juridic între MINISTERUL PUBLIC și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, în baza căruia chematul în garanție să poată fi obligat la plata pretențiilor invocate.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutite de plata taxelor de timbru, au declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice B - în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
1. Prin recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B - în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, se solicită modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentă.
Recursul nu este motivat în drept, cu raportare la dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
În motivarea căii de atac, se invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocându-se dispozițiile art.28 lit.d și e din Legea nr.500/2002, potrivit cărora proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale prezentate de ordonatorii principali de credite, precum și a propunerilor de cheltuieli detaliate de aceeași ordonatori.
Se mai arată că, raportul juridic de muncă s-a născut între reclamanți și MINISTERUL PUBLIC, ce are atribuțiuni în salarizarea propriilor angajați, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să facă parte din acest raport juridic.
Pe cale de consecință, recurentul nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești ce se cuvin angajaților altor instituții și nici să includă în buget sumele necesare efectuări acestor plăți, chiar dacă el asigură virarea fondurilor în vederea efectuării plăților.
2. Prin recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, se solicită în temeiul prevederilor art.304 pct.3 și 9, precum și art.304/1 Cod procedură civilă, casarea sentinței atacate, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Oradea și pe fond respingerea ca inadmisibilă a acțiunii.
În cuprinsul motivelor de recurs se mai solicită, în temeiul dispozițiilor art.II alin.3 din nr.OUG75/2008, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În prima parte a motivelor de recurs se reiterează starea de fapt, respectiv cererea formulată de către reclamanții intimați, precum și soluția pronunțată în soluționarea ei.
O primă critică a hotărârii atacate este aceea că a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Se arată astfel că, potrivit art.27 alin.1 din nr.OUG137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere de acordare de despăgubiri, potrivit dreptului comun.
În atare situație, se apreciază că, TRIBUNALUL BIHOR trebuia să constate că nu este competent să judece prezenta cauză și să-și decline competența în favoarea Judecătoriei Oradea.
Se susține că, hotărârea cuprinde motive contradictorii câtă vreme, deși excepția de necompetență a instanței, invocată în temeiul nr.OUG137/2000 este respinsă, soluția pronunțată se întemeiază totuși pe acest act normativ.
Pe fondul cauzei, se susține că hotărârea este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
Se arată astfel că, acțiunea formulată încalcă dispozițiile nr.OG6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale ale funcționarilor publici.
Acest act normativ face o distincție între salarizarea funcționarilor publici din cadrul Aparatului Administrației Prezidențiale, Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, reglementată în Anexa 1 și salarizarea funcționarilor publici din cadrul aparatului propriu al prefecturilor și al instituțiilor subordonate autorităților sau instituțiilor publice centrale, reglementată în cadrul Anexei 3, din același act normativ.
Diferențierea este firească, deoarece activitatea la nivel central desfășurată de Parchetul de pe lângă, presupune și coordonarea activității tuturor parchetelor din subordine de pe lângă curți de apel, tribunale și judecătorii, pe când activitatea funcționarilor publici din cadrul parchetelor de pe lângă instanțe, presupune doar supravegherea operațiunilor activității unității respective și a celor din subordine.
În atare situație, susținerea reclamanților că această diferențiere are un caracter discriminatoriu este.
Cu raportare la dispozițiile art.154 alin.3 din Codul muncii, se susține că, nici unul din criteriile de discriminare prevăzute de acest text de lege nu se regăsesc în cauză.
Pe de altă parte, în interpretarea dispozițiilor art.16 din Constituția României, Curtea Constituțională a statuat că, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în funcție de natura deosebită a raporturilor reglementate.
Este criticat și aspectul potrivit căruia, instanța a dispus plata drepturilor bănești actualizată cu rata inflației, în condițiile în care prin legea bugetului de stat pe 2006, nu sunt cuprinse capitole distincte pentru plata diferențelor de drepturi salariale.
Întrucât MINISTERUL PUBLIC este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor, astfel că obligarea recurentului la plata sumelor acordate, reprezintă stabilirea în sarcina pârâtului recurent a unei obligații imposibile.
În fine, este criticat și aspectul potrivit căruia, instanța a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, în condițiile în care a admis cererea introductivă.
Obligația de garanție dintre recurentul pârât și chematul în garanție există în temeiul dispozițiilor art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004, potrivit cărora activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 10 decembrie 2008, de către recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, se invocă decizia nr.821 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate, invocată de Ministerul Justiției, cu privire la art.2 alin.1 și 11 și art.27 din nr.OG137/2000.
Curtea Constituțională a reținut că, aceste dispoziții lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Argumentele invocate și cele arătate în decizia Curții Constituționale, conduc la concluzia că textele de lege a căror neconstituționalitate s-a constatat au transformat instanțele de judecată în autoritate legiuitoare prin eludarea Constituției.
Pe aceste considerente se solicită respingerea acțiunii formulate ca inadmisibilă.
Prin notele de ședință depuse pentru termenul din 11 decembrie 2008, de către același recurent, este susținută aceeași poziție, mai sus arătată.
Prin notele de ședință depuse la termenul din 11 decembrie 2008 de către intimații Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, sunt invocate dispozițiile ale deciziilor nr.818 - 821/2008 ale Curții Constituționale, vizând neconstituționalitatea art.1 și 27 din nr.OG137/2000, solicitându-se în consecință respingerea acțiunii.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel reține următoarele:
1. Recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B - în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor motivat doar pe excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, va fi respins ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității dintre pârât și persoana din raportul juridic dedus judecății, așa cum corect a reținut instanța de fond. Potrivit art.28 lit."e și f" din Legea nr.500/2002 proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe de altă parte, potrivit art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În atare situație, în baza textelor mai sus arătate, chiar dacă raportul juridic de muncă privește în mod direct pe reclamanți și MINISTERUL PUBLIC, recurenta B, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a respins excepția pe care aceasta a invocat-o și în fața ei.
2. Recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, va fi apreciat ca fondat pentru următoarele considerente:
Soluția de admitere a cererii formulate de către funcționarii publici, angajați ai Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR și ai Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, privind acordarea unor drepturi salariale egale cu cei ai funcționarilor publici din cadrul Parchetului de pe lângă, s-a fundamentat pe reținerea unei situații discriminatorii, în sensul definit de art.2 alin.1 din nr.OUG137/2000. Cum însă, potrivit deciziilor nr.818 - 821 /2000 pronunțate de Curtea Constituțională la data de 3 iulie 2008, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OUG nr.137/2000 "în măsura în care din aceste texte de lege se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu norme cuprinse în alte acte normative", se va reține că la momentul judecării recursului, temeiul juridic pe care s-a întemeiat hotărârea, precum și acțiunea, nu mai subzistă.
Criticile formulate sub acest aspect, invocate de către recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă, vor fi reținute ca fondate și pentru aceste considerente va fi admis recursul său.
În ce privește celelalte critici, curtea de apel reține următoarele:
Potrivit art.II alin.3 din OUG nr.75/2008, este competentă de a soluționa recursul privitor la hotărârile pronunțate cu privire la cererile vizând drepturile salariale ale magistraților și ale personalului auxiliar, nu și cele privitoare la funcționarii publici din cadrul parchetelor și instanțelor judecătorești. Astfel că, competența de soluționare a prezentului recurs revine curții de apel și nu,așa cum susținut recurentul.
În condițiile în care, reclamanții intimați au calitatea de funcționari publici, raportul lor de muncă este reglementat de Legea nr.188/1999, privind Statutul Funcționarilor Publici. Potrivit acestui act normativ, cererile privind raportul de serviciu al funcționarului public, este de competența instanței de contencios administrativ și nu a instanței de drept comun, așa cum susține recurentul atunci când solicită prin motivele de recurs casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare către Judecătoria Oradea.
În ce privește critica vizând respingerea cererii sale de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, se va reține aspectul potrivit căruia chematul în garanție avea deja calitatea de pârât în dosar tocmai în ideea de a asigura fondurile necesare în cazul în care acțiunea ar fi fost admisă, astfel că, chemarea lui în garanție pentru aceleași motive, era superfluă.
Motivele invocate pe fondul cauzei de către această recurentă, în condițiile apariției deciziilor Curții Constituționale sus menționate, ce au dus la respingerea acțiunii, nu vor mai putea fi analizate în acest context.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și art.312 alin.3 Cod procedură civilă, acest recurs va fi admis ca fondat, iar sentința va fi modificată potrivit dispozitivului prezentei.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
ADMITE ca fondat recursul declarat deMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B,împotriva sentinței nr.171/CA din 24 aprilie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR - O, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, și, toți cu domiciliul ales în O,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, având ca obiect refuz acordare drepturi salariale pe perioada 1.11.2004 - 1.11.2007, precum și pe viitor.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond. -
- dact. -2 ex.
- 18.12.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
