Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 475/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.475/CA/2008-
Ședința publică din 11 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamanta,din,-, jud.B, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI - prin primar, din, jud.B, împotriva sentinței nr.191/CA din 12 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nici o parte a procesului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, că intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Instanța,având în vedere că, întâmpinarea nu a fost depusă la dosar în termenul legal o recalifică ca fiind note de ședință și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.191/CA din 12 mai 2008, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de reclamanta cu sediul în -, județul B împotriva Dispoziției nr. 696/2007 emisă de pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI prin PRIMAR, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În temeiul sesizării Primarului orașului și referatului nr. 4080 din 04.12.2006 întocmit de comisia de disciplină din cadrul Primăriei s-a emis Dispoziția nr. 696 din 08.06.2007 prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatoarei.
S-a reținut că, consilier în cadrul Primăriei a săvârșit unele fapte incompatibile cu calitatea sa de funcționar public, arătându-se care sunt acestea precum și faptul că fac obiectul unor cercetări penale în dosarul nr. 187/2006 al Poliției.
Sesizarea cu privire la faptele imputate a fost făcută de departamentul de contabilitate din cadrul primăriei care a întocmit raportul nr. 3789 din 14.11.2006 prin care s-au constatat o serie de probleme apărute privind plata unor asistenți personali încadrați la Primăria, care au beneficiat de salariu având depuse la dosar acte false.
Deși contestatoarea a susținut că nu se face vinovată de nici o abatere și că nu au fost descrise faptele ce constituie abateri disciplinare, din procesele-verbale nr. 4398, 4399, 4400, toate din data de 21.12.2006, rezultă contrariul, respectiv că petenta a recunoscut săvârșirea faptelor imputate și s-a angajat să achite diferențele și sumele de bani achitate necuvenit ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor sale de serviciu.
Pe de altă parte, înainte de a se lua măsura desfacerii contractului de muncă al contestatoarei, aceasta a fost convocată în fața comisiei de disciplină pentru a-și exprima poziția față de faptele imputate.
Acest aspect rezultă din Procesul-verbal nr. 4089 din 04.12.2006 semnat de contestatoare, în care s-a consemnat poziția acesteia în sensul că nu a avut nici un fel de obiecțiuni deși i s-au adus la cunoștință cele imputate și a fost citată în mai multe rânduri în fața comisiei.
Prin urmare susținerile acesteia în sensul că nu s-a efectuat cercetarea disciplinară, că nu au fost descrise faptele imputate, ori că apărările sale nu au fost analizate sau motivat înlăturate, s-au apreciat că sunt neîntemeiate fiind contrazise de înscrisurile depuse.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen, scutit de taxe de timbru, reclamanta, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, iar ca urmare a rejudecării, admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În motivare, recurenta a arătat că, hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, deoarece nu a avut în vedere aspectele expuse în cerere, nu a apreciat probele administrate și nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității emiterii deciziei de sancționare, aceasta nefiind în termenul prevăzut de art.268 alin.1 Codul muncii.
Recurenta a precizat și că decizia este lovită de nulitate absolută, fiind întocmită cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art.268 alin.2 lit."a,b,c"din Codul muncii, în sensul că în conținutul ei nu este descrisă în concret fapta ce i se impută reclamantului.
S-a învederat instanței, de asemenea că, decizia contestată a fost adoptată cu nesocotirea prevederilor art.267 alin.1 și 2 din Codul muncii, referitoare la cercetarea disciplinară prealabilă, precum și a dispozițiilor art.268 alin.2 lit."c" din Codul muncii, fapt ce atrage nulitatea absolută a acesteia.
S-a subliniat de către recurentă că în speță convocatoarele efectuate nu cuprind "obiectulîntrevederii" prevăzut de art.267 alin.2 Codul muncii și în același timp că nu s-au respectat dispozițiile art.25 alin.5 din HG nr.1210/2003, care prevăd obligativitatea comunicării sesizării cu funcționarul public a cărui faptă constituie obiectul acesteia, așa încât cercetarea disciplinară prealabilă efectuată este lovită de nulitate absolută.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 și următoarele, art.304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă.
Intimata Primăria Orașului, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat în esență că, la întocmirea dispoziției atacate s-au respectat toate prevederile de ordin formal cuprinse în Codul muncii, precum și în Legea nr.188/1997 și nr.HG1210/2003 și de asemenea că, efectuarea cercetării disciplinare prealabile, este conformă acestor acte normative.
În privința fondului cauzei, intimata a precizat că din înscrisurile depuse la dosar reiese în mod evident că, reclamanta recurentă se face vinovată de săvârșirea unor fapte grave care contravin conduitei unui funcționar public, astfel că sancțiunea aplicată este temeinică și legală.
În drept au fost invocate dispozițiile art.70 alin.2 lit."c și h", art.70 alin.3 lit."f", art.80 alin.1 din Legea nr.188/1997.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca nefondat, motiv pentru care îl va respinge în baza art.312 Cod procedură civilă.
În fapt, prin dispoziția nr.696 din 8 iunie 2007, pârâta intimată Primăria Orașului a reținut săvârșirea de către reclamantă, a abaterii disciplinare constând în încălcarea cu vinovăție a unor atribuții de serviciu, iar în conformitate cu dispozițiile art.264 alin.1 lit."f" din Codul muncii, ale art.70 alin.2 lit."c și h" din Legea nr.188/1997, ale art.63 alin.5 lit."e" și ale art.68 alin.1 din Legea nr.215/2001 a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantei, consilier din cadrul Primăriei Orașului, începând cu data de 8 iunie 2007.
Analizând decizia contestată, instanța de control apreciază, contrar susținerilor recurentei că, aceasta îndeplinește toate cerințele formale prevăzute de Codul muncii, Legea nr.188/1999 și HG nr.1210/2003.
Astfel, potrivit art.268 alin.2 lit."a,b,c" din Codul muncii, decizia de sancționare cuprinde în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute: descrierea faptei care constituie sancțiune disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Așa cum rezultă din decizia contestată, aceasta prevede clar că recurenta a încălcat cu vinovăție atribuțiile de serviciu, așa încât nu se poate reține că fapta nu a fost descrisă.
De asemenea, în decizie se arată dispozițiile din statut, încălcate. Chiar dacă, în conținutul acesteia s-a menționat din eroare, încălcarea art.70 alin.2 lit."c și h" din Legea nr.188/1999, în raport cu descrierea faptei și legea aplicabilă la momentul emiterii dispoziției, abaterea disciplinară săvârșită se încadrează în prevederile art.65 alin.2 lit."j" din Legea nr.188/1999.
Referitor la faptul că, decizia nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, se impune a se menționa că ea nu a formulat în concret o astfel de apărare, în cadrul acestei etape, acceptând fără obiecțiuni sesizarea care a stat la baza declanșării cercetării prealabile, așa cum reiese din referatul întocmit de Primăria Orașului, sub nr.4089/04.12.2006.
Reclamanta a formulat însă, la Primăria o contestație împotriva propunerii de sancționare formulată de comisia de disciplină, aceasta fiind soluționată prin răspunsul ce i-a fost comunicat celei dintâi, prin adresa nr.4254/13.12.206.
Decizia contestată nu va putea fi sancționată cu nulitatea absolută nici pe considerentul că, au fost nesocotite reglementările art.267 alin.1 și 2 din Codul muncii, deoarece așa cum reiese din înscrisul de la dosar, cu privire la reclamantă, s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, precum și comunicarea conform prevederilor legale în vederea desfășurării acestei cercetări disciplinare (a se vedea dosarul de cercetare prealabilă, atașat la dosarul de fond).
În privința HG nr.1210/2003, aceasta nu poate modifica Legea nr.53/2003, act normativ cu forță juridică superioară. Așadar, câtă vreme art.267 alin.2 din Legea nr.53/2003, nu prevede obligativitatea, ca la momentul convocării în scris a salariatului cercetat, acestuia să i se comunice și sesizarea formulată împotriva sa, apărările recurentei circumscrise acestui aspect, nu vor putea fi primite
Nu sunt pertinente nici susținerile recurentei legate de faptul, că în cuprinsul comunicării nu este prevăzut obiectul întrevederii, întrucât în acesta se face referire la sesizarea nr.3892 din 20 noiembrie 2006, sesizare ce a stat la baza sancționării sale.
Nici excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare invocată de către recurentă nu este întemeiată, având în vedere că, cercetarea prealabilă s-a prelungit datorită deselor absențe pe motive medicale ale reclamantei, care au dus la prelungirea acestei etape.
Răspunzând criticilor recurentei, care s-au dovedit a fi nefondate și cum hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea corectă a legii, recursul urmează a fi respins.
Instanța va lua act de faptul că intimata nu a justificat cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței nr.191 din 12 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 17.12.2008
- jud. fond. -
- dact. -2 ex.
- 17.12.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
