Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4790/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4790
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.1148 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2 Cod proc. civ. după care,
Curtea a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.1148 din 16 martie 2009, Tribunalul Mehedinția respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române.
A respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administrației și Internelor), Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor că inadmisibilitatea unei cereri poate interveni numai atunci când dreptul nu este recunoscut de lege sau dacă condițiile de admisibilitate ale căii procedurale exercitate nu sunt îndeplinite în raport de reglementarea legală. Drepturile bănești solicitate de reclamant sunt recunoscute de lege, fiind prevăzute în acte normative,iar incidența acestor acte normative în privința reclamantului (funcționar public cu statut special-polițist) este o chestiune de fond ce poate fi analizată de instanța de judecată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române instanța a reținut că Inspectoratul General al Poliției Române are calitatea de ordonator secundar de credite care repartizează credite bugetare ordonatorului terțiar, respectiv IPJ M cu care reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu în perioada pentru care se solicită plata drepturilor bănești, iar conform art.1 din OG nr.22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pe fond s-a reținut că, în anul 2007, reclamanta a fost funcționar public cu statut special - polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M,calitate ce nu a fost contestată de pârâți prin întâmpinări.
Acesta a susținut că a fost discriminat în raport cu demnitarii, cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu judecătorii Curții Constituționale, cu Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi, dar și cu funcționarii publici ai Ministerului Internelor și Reformei Administrative sau cu personalul contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M întrucât prin actele normative care au reglementat creșterile salariale pentru anul 2007 acestora li s-au majorat salariile începând cu 01.01.2007, fiind excluși însă de la aceste majorări numai polițiștii.
Astfel, în anul 2007, conform art.1 din nr.OG10/2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit nr.OUG24/2000 aprobată prin Legea nr.383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.323/2006, avute la data de 31.12.2006, s-au majorat în trei etape, astfel: cu 5% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
OG nr.16/2007 reglementează creșterile salariale acordate în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr.495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate.
Prin nr.OG27/2007, s-au reglementat creșterile salariale ce se acordă în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi salarizați potrivit nr.OUG160/2000.
În actele normative anterior menționate se prevăd, expres și limitativ, beneficiarii majorărilor salariale și actele normative în temeiul cărora sunt salarizați funcționarii publici care beneficiază de creșteri salariale.
Polițiștii sunt funcționari publici cu statut special a căror salarizare este reglementată de OG nr.38/2003
În actele normative prin care se reglementează creșterile salariale pentru anul 2007 nu sunt prevăzuți polițiștii ca beneficiari ai majorărilor salariale acordate pentru anul 2007 și nu este menționat nici actul normativ de salarizare a acestora, respectiv nr.OG38/2003.
Pentru polițiști s-au prevăzut creșteri salariale începând cu data de 01.01.2007 prin Legea nr.491/2006 privind aprobarea OG nr.57/2006 pentru modificarea OG nr.38/2003,ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.
Instanța a apreciat că reglementarea modalității de salarizare a diferitelor categorii de personal din instituțiile publice constituie opțiunea legiuitorului, neputând fi extrapolată și la alte categorii socio-profesionale, dacă legea nu prevede în mod neechivoc acest lucru.
În consecință, voința legiuitorului fiind aceea de a acorda majorările salariale numai anumitor categorii de persoane, stabilite în mod expres, printre care nu se încadrează și polițiștii, se apreciază că aceștia nu sunt îndreptățiți la acordarea majorărilor salariale respective.
Instanța a apreciat că neacordarea de către legiuitor a majorărilor salariale și polițiștilor nu contravine principiului egalității în drepturi consacrat de art.16 alin.1 din Constituție și nici nu instituie privilegii sau discriminări, întrucât se aplică în mod egal tuturor categoriile de persoane aflate în aceeași situație.
De altfel, principiul egalității de tratament nu exclude, ci dimpotrivă presupune soluții diferite pentru situații juridice diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă, legată de aplicarea garanției instituită de art.14 din Convenție, a subliniat că o diferență de tratament are natură discriminatorie, doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
De asemenea, Curtea a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere, pentru a determina dacă, și în ce măsură, diferențele dintre situații analoage sunt de natură să justifice un tratament diferit, iar autoritățile naționale competente rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim, existând așadar, o marjă de apreciere a statelor, în materie.
Or, în cauză, nu se poate vorbi de un tratament preferențial sau de existența discriminării în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât nu ne aflăm "în situații analoage sau comparabile", astfel cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenție la care România este parte și a ratificat-o la data de 20.05.1994, și art.1 din Protocolul nr.12 al Convenției (ratificat prin Legea nr.103/25.04.2006), "exercitarea oricărui drept trebuie asigurată fără nici o discriminarea bazată pe, în special pe sex, pe rasă, pe culoare, religie, limbă opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere naștere sau orice altă situație. Nimeni nu va fi discriminat de nici o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful nr.1 "
În dreptul intern, discriminarea este definită de art.2 din nr.OG137/2000, unde se arată că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare,apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege".
De altfel, prin deciziile Curții Constituționale nr.818/2008, nr.819/2008,nr.820/2008,nr.821/2008 și nr.1325/2008 s-a statuat că dispozițiile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Prin urmare, având în vedere cele menționate anterior, precum și deciziile Curții Constituționale, s-a consideră că acțiunea este neîntemeiată și va fi respinsă, întrucât instanța nu are competența de a obliga pârâții să acorde reclamantului drepturi salariale prevăzute de legiuitor exclusiv în beneficiul altor categorii de salariați decât cea din care face parte reclamantul.
Împotriva sentinței Tribunalului Mehedinți a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a arătat că prin soluția pronunțată instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, apreciind că deși actele normative incidente în cauză recunosc pretinsele majorări salariale funcționarilor publici, totuși polițiștii ar fi exceptați de la aceste majorări, deoarece acte normative în temeiul cărora sunt salarizați funcționarii publici prevăd în mod limitativ care sunt beneficiarii majorărilor salariale.
S-a arătat că potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.360/2002 polițistul este funcționar public cu statut special, iar potrivit art.28 alin.1 lit. b din aceeași lege polițistul are dreptul la ajutoare și alte drepturi bănești ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. În același act normativ se prevede la art.78 că dispozițiile acestei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului..
Recurenta reclamantă a mai susținut că devreme ce prin Legea nr.232/2007 pentru aprobarea nr.OG6/2007 se prevăd aceste majorări salariale este evident că de acestea trebuie să beneficieze și polițiștii, o aplicare a legii în sens contrar ducând la o discriminare care contravine dispozițiilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din Protocolul 12 al Convenției.
Intimații Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Administrației și Internelor au formulat întâmpinare solicitând, în esență, respingerea recursului deoarece reclamantei- funcționar public cu caracter special(polițist) nu îi sunt aplicabile dispozițiile legale invocate prin cererea de chemare în judecată, singurul act normativ aplicabil fiind OG nr.38/2003.
Recursul este nefondat, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Reclamanta este funcționar public cu statut special - polițist în cadrul
Prin acțiunea introdusă, reclamanta a solicitat acordarea majorărilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport de luna septembrie 2007.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/06.07.2007.
Dispoziții legale invocate nu se aplică acestei categorii de funcționari care beneficiază de un cadru normativ special în ceea ce privește salarizarea - OG 38/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2007 pentru modificarea OG 38/2003 s-au reglementat și creșteri salariale în ceea ce îi privește pe polițiști, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judecătorul nu poate acorda polițiștilor alte drepturi decât cele prevăzute de lege pentru categoria căreia îi aparțin.
De altfel, prin Decizia nr.821/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere că în baza art. 147 alin. 4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotărârea nr.262/2007, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, autoritate care conform deciziei nr.997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Așadar, în materia salarizării polițiștilor - funcționari publici cu statut special se aplică prevederile OG 38/2003.
Se mai reține și că începând cu data de 01.01.2007, polițiștii au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor, conform Legii nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2006 privind modificarea OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Această modalitate a creșterilor salariale acordate polițiștilor evidențiază și mai pregnant inaplicabilitatea nr.OG 10 din 31 ianuarie 2007, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică angajaților MAI.
Având în vedere motivele arătate în prezenta hotărâre, Curtea constată că, recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.1148 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud. -
Tehn. 2ex/25 2009
Jud. fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Robert Emanoil Condurat, Gabriela
