Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 48/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 48
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3242 din data de 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI M, având ca obiect anulare decizie de sancționare.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă recurentul personal și consilier juridic - în reprezentarea intereselor intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că la data 07.01.2008 intimata a înregistrat la dosar întâmpinare, prin care solicită în principal să se constate nulitatea cererii de recurs nefiind indicate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor iar în subsidiar respingerea recursului, menținerea în tot a sentinței recurate, respectiv respingerea ca tardivă a acțiunii contestatorului. Un exemplar din întâmpinare se comunică cu recurentul.
Recurentul depune la dosar dovada achitării taxei de timbru pentru fond în valoare de 4 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei precum și taxa de timbru pentru recurs, respectiv taxa judiciară de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Părțile prezente declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Recurentul arată că răspunsul dat de intimată a durat 8 luni de zile pentru a-i încălca dreptul la justiție. Susține oral recursul formulat și solicită admiterea recursului și respingerea excepției prescripției.
Reprezentanta intimatei solicită în principal să se constate nulitatea recursului nefiind indicate motivele de nelegalitate și dezvoltarea acestora având în vedere că recurentul învederează în cererea de recurs apărări de fond, iar în subsidiar solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca tardivă, pentru că recurentul nu a putut invoca un motiv pentru că nu a înregistrat acțiunea în termenul legal. La solicitarea instanței de a preciza dacă există răspuns la procedura prealabilă, reprezentanta intimatei arată că practic nu i s-a dat un răspuns ci i s-a comunicat o decizie.
În replică recurentul arată că nu există dovadă că a văzut copia de pe răspunsul dat.
Curtea în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3342 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a respins ca și tardiv formulată acțiunea reclamantului pentru anularea deciziei nr.53/13.07.2006 emisă de intimata Agenția Națională pentru Protecția Mediului
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că acțiunea reclamantului a fost tardiv formulată întrucât în conformitate cu prevederile art.11 lit.b din Legea nr.554/2004, modificată cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
Termenul legal de soluționare a plângerii prealabile este de 30 de zile de la înregistrarea cererii, iar termenul pentru a formula acțiunea în contencios curge de la expirarea celor 30 de zile pentru formularea răspunsului la plângerea prealabilă, în opinia instanței întârzierea în formularea răspunsului nu are relevanță pentru momentul din care începe să curgă termenul pentru introducerea acțiunii.
În speță, plângerea prealabilă împotriva Deciziei nr.53/13.09.2006 a fost formulată la aceeași dată, ca atare, în data de 13.09.2006 expira pentru intimată perioada în care trebuia să răspundă la plângerea prealabilă formulată de contestator, însă acesta a răspuns abia la data de 27.06.2007. Începând cu data de 13.10.2006 curge termenul de 6 luni în care contestatorul trebuia să se adreseze instanței, acesta expira la 13.04.2007, iar întrucât contestatorul a introdus acțiunea la data de 24.08.2007, aceasta a fost respinsă ca și tardiv introdusă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe cu motivarea că în mod greșit s-a respins acțiunea ca și tardivă.
În accepțiunea recurentului termenul de 6 luni pentru introducerea acțiunii în contencios curge de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă - 27.06.2007, și nu de la data când expira termenul pentru formularea răspunsului, în opinia sa neavând nici o culpă că intimata a înțeles să răspundă la plângerea sa abia la data de 27.06.2007, în lipsa acestei comunicări fiind în imposibilitate de a înainta acțiune în contencios.
Recursul este fondat.
Potrivit prevederilor art.11(1) lit.a din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, așa cum a fost modificată prin Legea nr.262/2007 "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă".
Ipoteza avută în vedere de către prima instanță este cea prevăzută la lit.c, respectiv curgerea termenului de la "data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii" dar această ipoteză vizează situația în care nu există nici un răspuns la plângerea prealabilă, ori, în speță intimata a formulat răspuns la data de 27.06.2007 (13), este real cu mult timp după expirarea celor 30 de zile prevăzute de art.2 alin.(1) lit.g dinLegea nr.554/2004 813.10.2006), înăuntrul termenului de 1 an de la emiterea actului administrativ atacat.
Din coroborarea alin.(1) cu alin.(7) al art.7 din Legea nr.554/2004 rezultă că termenul de 30 de zile pentru soluționarea plângerii prealabile este un termen de recomandare pentru autoritatea publică, iar soluția de la alin.(1) lit.(a) al art.11 vizează situația în care există un act administrativ împotriva căruia reclamantul dorește să facă o acțiune în justiție, evident răspuns considerat nesatisfăcător de acesta, iar data primirii acestui răspuns la plângerea prealabilă marchează momentul de la care începe să curgă termenul de 6 luni de sesizare a instanței, evident în termenul de decădere de 1 an de la data emiterii actului administrativ.
A nu da relevanță răspunsului peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.2 lit.g din Legea nr.554/2004 în considerarea faptului că sesizarea tribunalului în care trebuia rezolvată reclamația înseamnă a da eficiență neîndeplinirii obligației organului administrativ de soluționare în termen de 30 de zile a plângerii prealabile, reclamantul neavând evident nici o culpă în acest sens și a pune în imposibilitatea cenzurării de către instanța de contencios a oricărui act administrativ emis după acest termen, din moment ce acțiunea reclamantului urmează a se aprecia ca fiind tardiv formulată.
Pentru aceste considerente raportat la prevederile art.312 (1) și (5), Curtea urmează a admite recursul, a casa sentința civilă nr.3242 din 3 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cu majoritate de voturi recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3242 din 3 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex.716.01.2008
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, consider că sentința instanței de fond este legală, astfel că soluția asupra recursului trebuia să fie de respingere a acestuia.
În susținerea acestei opinii, invoc următoarele argumente de fapt și de drept:
Recurentul a fost sancționat prin Decizia nr. 53/13.09.2006, iar data comunicării deciziei, respectiv 13.09.2006, nu este contestată de părți. Fiind un act administrativ individual, anterior sesizării instanței trebuie parcursă procedura prealabilă prevăzută de art.7 alineat 1 din Legea nr.554/2004 în termen de 30 de zile de la comunicarea actului.
Din actul depus în copie la fila 15 din dosarul de fond rezultă că la data de 13.10.2006, recurentul ar fi îndeplinit această formalitate, deși copia actului nu cuprinde dovada înregistrării la autoritatea emitentă a actului, respectiv la Agenția pentru Protecția Mediului
Din conținutul actului nr. 6431/27.06.2007 ( fila 13 ) rezultă că membri comisiei de disciplină au analizat contestația și au respins-o, menționând hotărârea anterioară. Se menționează expres că " nu s-au găsit documente prin care să se dovedească că s-a transmis decizia comisiei de disciplină din data de 1.11.2006 privind contestația depusă de domnul - conducătorului instituției" și reclamantului, conform prevederilor legale.
În plus, actul menționat dă explicații cu privire la lipsa oricărui document care să se constituie în răspuns la plângerea prealabilă, fără să analizeze plângerea prealabilă din 13.10.2006, astfel că nu poate fi reținut că acesta constituie răspuns la plângerea prealabilă. Nu are valoare de răspuns la plângerea prealabilă nici actul nr. -/30.11.2006 deoarece nu provine de la Agenția pentru Protecția Mediului M, emitentul actului contestat, ci de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Din cele precizate anterior rezultă că nu există și nu s-a comunicat răspuns la plângerea prealabilă, așa cum s-a susținut de altfel și în ședința publică din data de 11.01.2008, astfel că termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 11 alineat 1 din Legea nr.554/2004 nu poate fi calculat în condițiile alineatului 1 litera
Chiar acceptând că actul nr.6431/27.06.2007 constituie răspuns la procedura prealabilă, în opinia noastră, în această ipoteză, termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alineat 1 din Legea nr.554/2004 nu curge de la 27.06.2007 data primirii răspunsului, conform alineatului 1 litera a din aceeași lege, ci de la expirarea termenului legal de soluționare a plângerii prealabile, conform ipotezei reglementate de art.11 alineat 1 litera b din Legea nr.554/2004 în forma anterioară modificării prin Legea nr.262/2007.
În susținerea acestei opinii invocăm înregistrarea plângerii prealabile la 13.10.2006, dată de la care curge termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alineat 1 raportat la art. 2 alineat 1 litera g din Legea nr.554/2004.Rezultă că autoritatea administrativă era obligată să răspundă la plângerea prealabilă în intervalul 13.10.2006- 13.11.2006.
Numai dacă s-ar fi răspuns în acest interval, deveneau incidente dispozițiile art. 11 alineat 1 litera a din Legea nr. 554/2004, reținute în opinia majoritară, respectiv termenul de 6 luni pentru promovarea acțiunii ar fi început să curgă de la primirea răspunsului.
Deoarece plângerea nu a fost soluționată în termenul prevăzut de art. 7 alineat 1 raportat la art. 2 alineat 1 litera g, în ceea ce privește momentul la care s-a născut dreptul la acțiune devin incidente dispozițiile art. 11 alineat 1 litera b, respectiv acesta curge din 13.11.2006 când au expirat cele 30 de zile. Din această perspectivă termenul de 6 luni s-a împlinit la 13.05.2007, anterior promovării acțiunii, astfel că la data înregistrării acțiunii era împlinit termenul de prescripție. Argumentul referitor la existența sau inexistența culpei reclamantului nu este pertinent deoarece culpa unei persoane, ca proces psihic subiectiv se raportează la propriul comportament, iar nu la comportamentul altei persoane ( în speță autoritatea administrativă ).
Dimpotrivă, apreciem că reclamantul este în culpă pentru nepromovarea acțiunii în termen întrucât legea stabilește cu exactitate momentul de la care începe să curgă termenul de 6 luni și nimeni nu se poate scuza cu necunoașterea legii. În plus, dacă plângerea nu s-ar soluționa în termen, acceptând opinia separată, persoana vătămată într-un drept, ar fi pusă într-o stare de totală incertitudine cu privire la momentul în care poate promova sau nu acțiunea.
Deși Legea nr.262/2007 este inaplicabilă în cauză în raport cu data înregistrării acțiunii, consider că modificările aduse art.11 din Legea nr.554/2004 nu au făcut decât să răspundă nevoilor practicii cu privire la clarificarea momentului de la care curge termenul pentru promovarea acțiunii. În acest sens conținutul art. 11 alineat 1 litera d constituie argument în plus în sensul opiniei exprimate de noi.
JUDECĂTOR
Red.3 ex/21.01.2008
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
