Contestație act administrativ fiscal. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 49
Ședinta publica din data de 11 ianuarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 120 din data de 19 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente, reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 120 din data de 19 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, a fost respinsă ca neintemeiata actiunea în contencios fiscal formulată de reclamanții și, in contradictoriu cu Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului B-N, impotriva Deciziei nr.65/14.02.2007 a DGFP și deciziei din 31.10.2006a DGFP.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că Prin Decizia nr.19661 emisa la 31.10.2006 de Direcția Generala a Finantelor Publice a judetului B-N a dispus: angajarea raspunderii solidare a numitilor, care au îndeplinit calitatea de administrator-asociat la SC SRL pentru suma de 75.502 iei, reprezentand creanțe datorate bugetului general consolidat de catre SC SRL s-a stabilit termenul de plata al sumei este data de 5.12.2006 cu ducerea la indeplinire a prevederilor deciziei fiind însărcinată.
In cuprinsul deciziei se reține că decizia nr.19661/31.10.2006 a fost emisa la data de 31.10.2006 și a fost transmis administratorilor cu adresa nr.20720/14.11.2006 și primită în data de 23.11.2006, conform confirmării de primire semnata, ceea ce confirmă ca actul administrativ a fost intocmit și transmis in termenul legal. S-a mai retinut că, în conformitate cu prevederile art. 177 alin.1 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data confirmării primirii actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii și având în vedere ca primirea Deciziei nr.19661/31.10.2006, a fost primită în data de 23.11.2006, iar contestația a fost depusă la DGFP B N în data de 29.01.207, dupa 67 de zile, a rezultat că contestația nu a fost depusă în termenul legal, intrând astfel sub sancțiunea decăderii.
Întrucât, comunicarea deciziei de mai sus cu cei doi reclamanți s-a realizat în data de 23.11.2006, cu respectarea dispozitiilor art.44 alin. 1 lit.c din nr.OG92/2003 si dispozițiile art.90 alin.1, art.92 alin.3 si art.100 alin.1 pct.7 Cod procedură civila, acestea din urma aplicabile în baza art.44 alin.4 din nr.OG92/2003 și în privința comunicării actelor administrativ fiscale, comunicarea este legală chiar dacă decizia a fost înmânată soției reclamantului, respectiv cumnatei reclamantului, care domiciliază la aceeasi adresa cu reclamanții.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că, în mod corect, prin decizia nr.65/I4.02.2007, a fost respinsă ca nedepusă în termenul legal contestația formulată de și, cu un conținut că, a fost introdusă contestația în data de 22 ianuarie 2007 (data postei, conform art. 104 Cod procedure civila) și nu în data de 29.01.2007, cum se arată în decizie.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și, rejudecând cauza pe fond după casare, în baza art.312 alin. 5 din Codul d e proc. Civila, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se cerceta aspectele de fond pe care le-au invocat și pe care instanța de fond nu s-a pronunțat in nici un fel, echivaland practic cu nepronunțarea asupra fondului, invocându-se motiv de casare prevăzut de art.304 pct.7,8 și 9.pr.civ.
S-a susținut că există o contradicție între expunerea de motive si dispozitivul hotărârii, în sensul că în expunerea de motive nu există elemente care să sustine dispozitivul hotărârii. Astfel, se arată că în alin.5 din pag. 5 se retine că în mod corect, prin Decizia nr.65/14.02.2007, a fost respinsă ca nedepusă în termenul legal contestația formulată de si, iar paradoxal în acest ultim alineat se susține că, contestația a fost depusă în termen legal, pe urmă se susține că este tardivă.
Pentru această contradicție se impune în opinia recurenților casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiasi instante pentru a se da unele clarificări cu privire la depunerea în termen a contestației.
Se mai susține că în mod eronat și nelegal instanța de fond reține în expunerea de motive că li s-a comunicat decizia la data de 23.11.2006, fapt total nereal, întrucât aceștia au făcut dovada cu pașaportul că nu erau în țară la acea dată din pașaport rezultând că au intrat în țară la data de 18.12.2006, iar din discuțiile avute cu persoana care a primit plicurile și a semnat de primire a reieșit că nu s-a comunicat decizia în cauză, ci o inștiințare de plată.
Pe de alta parte, din actele depuse de intimată în instanță, respectiv confirmarea de primire, în care apare data de 23.11.2007 la rubrica primitor apare ca semnatar soție și cumnată, fără să rezulte că s-a comunicat decizia nr.19661/31.10.2006.
Avand în vedere că existau îndoieli cu privire la acest document, în opinia recurenților instanța de fond în baza art.129 din Codul d e pr.civ. în baza rolului activ, era abilitată și obligată legal să dispună cercetări în acest sens, inclusiv să dispună audierea persoanei care a semnat pe confirmarea de primire. Neprocedând in acest mod, instanta de fond a luat în considerare numai afirmatia intimatei, care avea, evident, un interes să susțină că la acea dată a fost transmisă decizia în cauză, fapt pentru care consideră că, instanța de fond, nefăcând cercetările necesare aflării adevăruiui, i-a prejudiciat în dreptul de a avea un proces echitabil, cu aplicarea principiului contradictorialității.
Întrucât la data comunicării deciziei -23.11.2006 se aflau în tară, se susține că nu este legală comunicarea făcută cu un terț, deoarece aceasta trebuia făcută cu persoanele în cauză și nu cu alte persoane, care nu avea reprezentarea corectă și nici interes în a le comunica documentul.
Recurentul arată că nu avea nici un fel de relație cu persoana care a semnat de primire, respectiv " cumnata", dimpotrivă cu această persoană aflându-se în relații de dușmănie, având certuri frecvente, nu aveau relații de comunicare de nici un fel de aproximativ 10 ani, astfel că această persoană nu avea nici un fel de calitate de a primi în numele său corespondența care de altfel nu i-a fost transmisă.
Sub acest aspect, consideră că în mod legal nici până la această dată nu i s-a comunicat decizia nr.19661/2006.
Se mai susține că prin soluția dată, instanța de fond a încălcat dispozițiile art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât a soluționat acțiunea fără a se cerceta fondul cauzei, astfel că se blochează accesul liber la justiție
Prin prezenta întampinare motivată foarte amplu se solicită instantei de recurs de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N respingerea recursului formulat și mentinerea hotărârii atacate ca flind legală și temeinică.
Curtea de Apel analizând recursul declarat reține următoarele:
Prin Decizia nr.19661/31.10.2006, Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N a angajat răspunderea solidară a celor doi recurenți pentru suma de 75.502 lei reprezentând creanțe datorate bugetului general consolidat de către SRL.
Cu adresa nr.20720/14.11.2006 a fost comunicată această decizie celor doi recurenți, confirmarea de primire fiind semnată de aceeași persoană, respectiv de soție și de cumnată (41-44 dosar fond), la adresa din nr.87.
Recurenții nu au susținut că ar fi intervenit modificări cu privire la domiciliul lor la momentul comunicării deciziei. De altfel pe tot parcursul soluționării cauzei, inclusiv în recurs au indicat aceeași adresă.
Potrivit dispozițiilor art.44 alin.4 din OG nr.92/2003 în forma în vigoare la data comunicării, dispozițiile Codului d e procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Comunicarea Deciziei nr.19661/31.10.2006 s-a realizat prin poștă, conform art.44 lit.c din OG nr.92/2003, astfel că nu au devenit incidente dispozițiile art.92 alin.3 pr.civ. agentul înmânând actul unei persoane din familie, pentru recurentul și "persoanei cu care locuiește", pentru recurentul.
Aceste precizări fiind făcute, în lipsa oricărei dovezi privind schimbarea domiciliului, Curtea reține că decizia a fost legal comunicată.
Absența din țară a recurenților și eventualele divergențe dintre un recurent și cumnata acestuia nu pot justifica depășirea termenului pentru înregistrarea contestației, dacă organul administrativ fiscal nu a fost investit cu o cerere de repunere în termen pentru a verifica dacă motivele invocate de aceștia în fața instanței justifică sau nu o repunere în termen pentru contestarea deciziei.
Față de toate aceste considerente reținute anterior, apar ca nefondate motivele de recurs referitoare la absența rolului activ al judecătorului și încălcarea dreptului privind accesul liber la justiție întrucât la dosar existau toate probele care să justifice pronunțarea hotărârii, iar accesul liber la justiție trebuie exercitat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
În cuprinsul hotărârii instanței de fond există într-adevăr o inadvertență, respectiv o eroare de exprimare, dar aceasta este aparentă întrucât întreaga motivare a hotărârii convinge și susține soluția de respingere a acțiunii pe considerentul că Decizia nr.65/14.02.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B- este legală, contestația fiind tardiv înregistrată.
Pentru toate aceste considerente reținute anterior, Curtea urmează ca în baza art.20 din Legea nr.554/2004 raportat la art.312 alin.1 pr.civ. să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții și împotriva sentinței civile nr. 120/CA/2007 din 19 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - - -
Red./
2 ex./23.01.2008
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
