Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 494/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.494
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ D,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, str. -, nr. 23, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 20 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, G, N, în nume propriu și în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți, toți cu domiciliul ales în Târgoviște str. C - -. 4 județul D.
Cererea de recurs fiind timbrată cu 2,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit Borderoului ordinului de plată din 12.03.2009, fila 12 dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul reclamant în nume propriu și în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți, G, n, lipsă fiind recurenta pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosar s-a depus prin intermediul serviciului registraturii de intimatul reclamant în nume propriu și ca reprezentant al intimaților reclamanți o notă prin care invocă excepția tardivității formulării recursului de recurenta pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală D, precum și în întâmpinare însoțită de xerocopia sentinței nr. 1205 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Intimatul reclamant în nume propriu și ca reprezentant al intimaților reclamanți, G, n, susține excepția tardivității declarării recursului de recurenta pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Curtea, respinge excepția de tardivitate invocată de intimații reclamanți, întrucât din dovada de comunicare aflată la fila 40 dosar fond, rezultă că hotărârea a fost comunicată recurentei pârâte Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală la data de 05 februarie 2009, iar recursul a fost expediat la 20 februarie 2009, potrivit plicului aflat la fila 7 dosar recurs, fiind formulat în termenul prevăzut de lege, conform art. 301 și art. 303 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant în nume propriu și ca reprezentant al intimaților reclamanți, având cuvântul declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarația intimaților reclamanți că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul reclamant în nume propriu și ca reprezentant al intimaților reclamanți, G, n, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică, potrivit motivelor invocate în întâmpinare.
Totodată, mai susține faptul că în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, în care s-a pronunțat sentința nr. 1205/2008 rămasă definitivă și irevocabilă, au avut calitate de reclamanți și alte persoane care la data introducerii acțiunii nu mai avea calitate de funcționari publici în cadrul Direcției Agricole D, iar o parte sunt angajați în momentul de față la
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2008 sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, reclamanții, G, n, au chemat în judecată pe pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală D, pentru obligarea acesteia la plata drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază calculate de la data nașterii dreptului -01.01.2004 și până la data efectuării plății efective pentru fiecare.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală D,nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărările prin întâmpinare.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a pronunțat sentința nr. 20 din 15 ianuarie 2009 prin care a admis în parte cererea formulată de reclamanții, G, n, reprezentați de în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală D și a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2005-2008 și pentru viitor, urmând ca sumele să fie reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții sunt funcționari publici și că prin drepturile de salarizare, aceștia nu au beneficiat de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În drept, aceste suplimente fac parte integrantă din salariul la care au dreptul funcționarii publici, așa cum reiese din dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999 republicată, care prevede: "(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:a) salariul de bază;b) sporul pentru vechime în muncă;c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare. (2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Tribunalul a reținut că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006. Efectele actelor normative de suspendare au încetat la termenele prevăzute in cuprinsul lor si de la acea data s-a putut relua exercițiul dreptului dobândit, respectiv dreptul la plata suplimentelor solicitate prin acțiunea de fată.
Potrivit art. 1 al.3 din si art. 53 al.1 din Constituție drepturile cetățenilor sunt garantate, iar suspendarea actelor normative generatoare de drepturi, care implicit duce la o restrângere a exercițiului acestor drepturi, poate fi dispusă numai în cazuri speciale și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor si a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori
ale unui sinistru deosebit de grav.
Aceste condiții nu au existat, astfel încât restrângerea drepturilor nu se justifică, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
Împrejurarea de a suspenda prin acte normative succesive pe o durată de mai mulți ani o normă care recunoaște existența unui drept patrimonial nu se poate transforma intr-o măsură cu caracter permanent, pentru ca aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.
Dreptul la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept recunoscut de lege, iar suspendarea anuală a acestui drept nu înseamnă desființarea lui, dreptul existând și în prezent,cu atât mai mult cu cât în prezent acesta nu mai este suspendat și nici nu a fost desființat.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor. Or, examinând pretenția concretă a reclamanților, tribunalul a conchis că ea este întemeiată, întrucât suspendarea aplicării unei norme juridice, privită ca un element legislativ, este prin excelență temporară si, la data expirării termenului suspendării, dreptul devine sau, după caz, redevine plenar. În conformitate cu disp.art.64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendata printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, prevăzându-se în mod expres data la care se produce suspendarea si durata ei. Prevederile alin.2 al articolului susmenționat releva ca la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectata de suspendare reintră de drept în vigoare. Iar angajatorul nu si-a executat voluntar obligația de a plați aceste elemente ce fac parte în mod direct din salariul reclamanților invocând suspendarea prevederilor legale privind plata acestora.
În acest context reclamanții având calitatea de funcționari publici sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și din actul normativ citat. Reclamanții așa cum recunoaște pârâta nu aui primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea dreptului și al libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului.
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din protocolul adițional 1 la convenția menționată.
Împotriva sentinței nr. 20 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a declarat recurs pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului D care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie considerând că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât reclamanții în cauză, la data introducerii cererii de chemare în judecată, nu mai aveau calitatea de salariați ai DADR
Susține recurenta că aceștia au fost salariați ai DADR D în perioada 01.01.2005 până la data de 01.03.2005, când s-au transferat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură D, aceștia nemaiavând calitatea de angajați ai pârâtei la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În aceste condiții apreciază că instanța de fond trebuia să introducă în cauză întrucât acesta este ordonatorul principal de credite, DADR D nemaiputând face plata unor drepturi bănești ale unor foști angajați, fără acceptul acestui minister.
Menționează recurenta că sentința civilă recurată nu este opozabilă întrucât nu a fost parte în proces, iar DADR este ordonator secundar de credite, motiv pentru care apreciază că nu poate executa o hotărâre judecătorească fără acordul ordonatorul principal de credite.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița în vederea introducerii în cauză a.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză precum și sub toate aspectele conform, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală. Or, este bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - "specialia generalibus derogant".
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de - gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare-. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În aceste condiții, se constată nefondat motivul de recurs privind acordarea suplimentului postului, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818/3.07.2008, 819/3.07.2008, 820/3.07.2008 și 821/3.07.2008 a reținut că, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței (OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare), prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
S-a mai arătat că, în virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ D,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, str. -, nr. 23, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 20 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, G, N, în nume propriu și în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți, toți cu domiciliul ales în Târgoviște str. C - -. 4 județul D, și în consecință:
Modifică în tot sentința nr. 20 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
3.ex/6.04.2009
dos.fond - - - Tribunalul Dâmbovița
jud.fond -
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
