Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4940/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4940
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE G și STATUL ROMÂN PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G împotriva sentinței nr. 1489 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatele pârâte DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ G și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata reclamantă, lipsind recurenții pârâți AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE G și STATUL ROMÂN PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și intimatele pârâte DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ G și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, potrivit motivelor dezvoltate în cuprinsul întâmpinării.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr. 1489 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorjs -a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Direcția de Muncă și Protecție Socială G, Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Direcția de Muncă și Socială G și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale
S-a dispus anularea deciziei nr. 6555 din 12.09.2007 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială
A fost obligată pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale G la emiterea unei decizii pentru acordarea indemnizației creștere copii în cuantum de 1200 lei lunar pe perioada 15.07.2007 - 15.07.2009.
S-a reținut că reclamanta la data de 15.07.2007 a născut doi gemeni, respectiv copii și, formulând cerere pentru acordarea indemnizației pentru creșterea celor doi copii, conform dispozițiilor OUG nr. 148/2005, iar prin decizia nr. 6555 din 12.09.2007, s-a aprobat în parte cererea reclamantei acordându-se indemnizație pentru creșterea unuia dintre cei doi copii, în cuantum de 600 lei începând cu data de 27.08.2007, fără a se menționa pentru care din cei doi copii s-a acordat indemnizația respectivă.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că nu s-au acordat acesteia toate drepturile prevăzute de ordonanța respectivă, fiind soluționată parțial, în sensul acordării unei singure indemnizații pentru creșterea celor doi copii, deși conform disp. art. 6 al. 1 din OUG nr. 148/2005 "concediul și indemnizația lunară pentru creșterea și îngrijirea copilului se cuvine și se plătește pentru fiecare dintre primele trei nașteri".
Tribunalul a reținut că este firesc faptul că atât concediul cât și indemnizația lunară pentru creșterea și îngrijirea copilului se acordă și se plătește pentru fiecare din primele două nașteri, respectiv pentru mamă concediu, iar pentru copil indemnizația lunară, fără a se menționa că se acordă o singură indemnizație indiferent de numărul copiilor născuți vii în primele două nașteri.
A interpreta altfel actul normativ s-ar ajunge la situația încălcării principiului egalității de tratament dintre copiii proveniți dintr-o naștere simplă și cei proveniți dintr-o naștere multiplă.
O astfel de interpretare se impune cu atât mai mult cu cât legiuitorul a statuat prin art. 1 al OUG 148/2005 că pentru "un copil" născut, părinții pot beneficia de un concediu de doi ani și de o indemnizație lunară, ceea ce denotă că s-a avut în vedere și situația unei nașteri multiple a doi, trei sau mai mulți copii, motiv pentru care s-a dispus prin art. 6 acordarea indemnizației lunare la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor pentru ca aceștia să beneficieze de aceleași drepturi și să nu fie încălcat principiul nediscriminării prevăzut de CEDO, principiu ce presupune aplicarea unui tratament legal tuturor indivizilor care sunt egali în drepturi și au dreptul fără deosebire la protecția egală a legii.
Este de notorietate faptul că, statul asigură protecția copilului și garantează respectarea tuturor drepturilor sale, prin activitatea specifică realizată de instituțiile statului și de autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu. Statul intervine în stabilirea politicilor sociale de protecție a familiei și copilului, în dezvoltarea unui sistem eficient de asigurări sociale, în dezvoltarea de programe de interes național, o funcție importantă a acestuia este aceea de a crea și monitoriza gradul de implementare a cadrului legal privind respectarea și promovarea drepturilor copilului.
În consecință, actul a fost anulat, în sensul că reclamantei i se cuvine o indemnizație lunară de 1.200 lei, în loc de 600 lei lunar (adică 600 lei pentru fiecare din cei doi copii născuți începând cu 15.07.2007 și până la expirarea concediului îngrijire copil).
De altfel, în jurisprudență s-a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 cu motivarea că acordarea indemnizației lunare prevăzute de actul normativ în discuție a fost raportată, prin art.6 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.148/2005, la numărul copiilor născuți iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art.2 din Hotărârea Guvernului nr.1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forța superioara în aplicarea căruia a fost adoptat si încălcat principiul egalitarii de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcina simplă si multiplă, s-a reținut în considerentele deciziei următoarele: "că prin definiția dată noțiunii de naștere, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 încalcă acte normative cu forță superioară și instituie discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți din aceeași naștere și cei rezultați dintr-o naștere simplă, care beneficiază de întreaga indemnizație.
Acordarea acestei indemnizații lunare și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea nr.OUG 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De asemenea, s-a reținut că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective."
Unul din obiectivele importante ale programului de protecție socială îl reprezintă reducerea abandonului de copii și sporirea natalității, prin adoptarea unor măsuri specifice, respectiv susținerea familiilor în vederea creșterii copilului, așa cum rezultă din nota de fundamentare a promovării și adoptării ordonanței nr.148/2005, astfel că această indemnizație reprezintă una din măsurile de protecție a copilului în vârstă de 2 ani sau 3 ani, alături de toate celelalte drepturi și stimulente.
Conform art.6 alin.l din OUG nr.148/2005: "Concediul si indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate in una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006."
Conform art.5 alin.2 din OUG nr.148/2005: " de aceleași drepturi si una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul in vederea adopției sau care are copilul in plasament ori in plasament in regim de urgenta, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum si persoana care a fost numita tutore."
Prin decizia nr.937/2006 Curtea Constituțională a reținut că: "Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 instituie o forma de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor", rezultând în mod concret faptul că această indemnizație reprezintă o măsură de protecție atât pentru copil sau copii, cât și pentru părintele care beneficiază de concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului sau copiilor.
Împotriva sentinței au declarat recurs AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE G și STATUL ROMÂN PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.
In recursul sau, SGc ritica sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că sentința este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și prin aprecierea eronată a probelor deduse judecății, fiind incidente dispozițiile art.304 alin.4 și 9 și art. 3041CPC.
Se arată că deși a arătat că a acordat doar o singură indemnizație întrucât cadrul legal actual nu-i conferă petentei dreptul la două indemnizații, instanța a apreciat că este legal să i se acorde două indemnizații.
Arată recurenta că OUG nr.148/2005 prevede acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma nașterii.
Un al doilea motiv vizează faptul că instanța de fond în mod eronat constată că a încălcat principiul egalității de tratament, între copiii proveniți dintr-o naștere simplă și alta multiplă, deși S G nu a făcut decât să respecte legislația în vigoare, potrivit căreia indemnizația, indiferent de numărul de copii este aferentă concediului pentru creșterea copilului.
Precizează că această indemnizație nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, așa cum este alocația de stat pentru copii, iar norma legală a recunoscut dreptul la o singură indemnizație, chiar dacă o persoană are doi sau mai mulți copii, întrucât beneficiarul indemnizației este părintele, și nu copilul.
Printr-un ultim motiv de recurs se arată că instanța de fond constată greșit neconcordanța între dispozițiile art.3 alin.1 din HG.1025/2006, art.1 și art.6 alin.1 din OUG 148/2005 și se raportează la cele reținute sub aspectul nelegalității art.3 alin.1 din HG 1025/2006, fără ca petenta să fi invocat excepția privind nelegalitatea acestui articol.
Învederează recurenta că prevederea introdusă la art.3 alin.1 din HG 1025/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG 148/2005, eor eglementare ce ține de metodologia de aplicare a prevederilor OUG 148/2005, și nu de ordonanța de urgență și nu reprezintă o completare la OUG 148/2005, ci o clarificare a prevederilor acestei ordonanțe.
Gai nvocat intr-un prim motiv de recurs faptul ca instanta de fond a incalcat normele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin.2 din Codul d e procedura civila in sensul ca in cauza nu a fost citat reprezentantul legal al statului,respectiv Ministerul Finantelor Publice.
Se arata ca in mod gresit instanta de fond a considerat gresit ca PGe ste reprezentantul Statului R intrucat potrivit art.25 din Decretul 31/1954, statul participa in raporturi ca subiect de drepturi si obligatii prin Ministerul Finantelor.
Printr-un alt motiv de recurs, se invoca lipsa calitatii procesuale pasive a Statului R prin Ministerul Finantelor Publice,aratandu-se ca nu poate fi obligat sa elaboreze un proiect de rectificare de buget in care sa fie incluse sumele solicitate exclusiv de catre ordonator principal de credite prin initierea unei proceduri de rectificare bugetara.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată
Cu privire la exceptiile invocate de D,Curtea le apreciaza ca fiind lipsite de interes,intrucat instanta de fond a obligat doar parata G la plata indemnizatiei pentru cresterea copiilor, aceasta fiind singura parte cazuta in pretentii.
In ceea ce priveste celelalte critici,Curtea le apreciaza neintemeiate.
Astfel, prin decizia nr. 6555 din 12.09.2007, emisă de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE G s-a stabilit o indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei, fără însă se avea în vedere că este vorba de o naștere gemelară și fără a se motiva în raport de această situație.
Art.1 din OUG 148/2005 prevede că se primește o indemnizație lunară pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau după caz pentru primii trei copii, fără să distingă în vreun fel modul de aplicare al acestui articol pentru nașterile multiple. Acordarea acestei indemnizații lunare și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea nr.OUG 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De asemenea, s-a reținut că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.
HG 1025/2008 privind normele de aplicare a OUG 148/2005 stabilește plata indemnizației lunare numai pentru un singur copil, indiferent de numărul de copii născuți, luând ca unic criteriu de atribuire a indemnizației, doar nașterea și nu numărul copiilor născuți în cazul sarcinii multiple.
Practic se creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, copilul rezultat dintr-o naștere multiplă fiind supus discriminării încă de la naștere.
Astfel, pentru toți ceilalți copii, statul asigură o indemnizație pentru a le susține creșterea timp de doi ani, în timp ce pentru copilul provenit din nașteri multiple și care îndeplinește criteriile expres cerute de lege nu se plătește indemnizația de susținere a creșterii copilului, elementul de discriminare fiind dat de numărul de copii născuți la o singură naștere.
Principiul nediscriminării este prevăzut de și presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor care sunt egali în drepturi, având astfel dreptul și la o protecție egală a legii prin instituirea regimului protecție nou-născutului raportat cum este și firesc la copii născuți, și nu la numărul de nașteri.
În consecință, plata indemnizația lunară, în cazul unei nașteri gemelare, se impune a fi acordată în raport de copii născuți și nu în raport de naștere, iar plata acesteia trebuie să se facă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă.
Astfel, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea apreciind temeinică și legală sentința instanței de fond, urmează a respinge recursul formulat de G si Statul R prin P:.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE G și STATUL ROMÂN PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G împotriva sentinței nr. 1489 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatele pârâte DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ G și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.GC
CB/2 ex./16.12.2009
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Gabriela
