Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 5003/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5003
Ședința publică de la 26 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Carmina Mitru
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
Grefier:
***********
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUD. G PRIN PREFECT împotriva sentinței nr. 1770 din 01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin Serviciul arhivă, intimatul pârât CONSILIUL LOCAL a depus întâmpinare; părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1770 din 1.07.2009 Tribunalul Gorja respins acțiunea formulată de reclamanta Instituția Prefectului Județului G - împotriva Hotărârii nr. 15 din 2 decembrie 2008 emisă de pârâtul Consiliul Local.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin Hotărârea nr. 15 din 2 decembrie 2008 Consiliul local a hotărât acordarea sporului de dispozitiv în procent de 25% și a celui de confidențialitate de 15%, la salariul de bază numitei - personalului contractual.
S-a susținut de către reclamantă că hotărârea încalcă dispozițiile OG nr. 10/2008, însă în art. 13 al acestei ordonanțe este stipulat că se acordă un spor de confidențialitate de până la 15% din salariul de bază personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice pentru care, prin acte normative specifice se prevede acordarea lui, în aceeași modalitate fiind reglementată și acordarea sporului de dispozitiv.
Dispozițiile acestui act normativ se completează cu Ordinul MAI nr. 496/2003 conform art. 9 pct.2 de sporul de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Persoana în favoarea căreia s-au reglementat cele două sporuri este încadrată cu contract individual de muncă, având posibilitatea să negocieze deci "prestații suplimentare în bani", în mod evident nefiind aplicabilă în speță decizia nr. 78/2007 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind vizată prin aceasta în mod exclusiv situația consilierilor juridici cu statut de funcționari publici.
Pe de altă parte, hotărârea a fost emisă de Consiliul local în conformitate cu dispozițiile art. 36 al. 1 din Legea nr. 215/2001 republicată, în limitele competenței conferite de acest act normativ.
Un alt argument în favoarea temeiniciei hotărârii contestate este acela că în ceea ce privește ceilalți salariați ai Consiliului local cele două sporuri s-au acordat prin hotărâri judecătorești (filele 21-26), numita trebuind să beneficieze de principiul egalității de tratament, pentru a nu fi discriminată în raport de restul personalului contractual în aceeași instituție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUD. G PRIN PREFECT, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, reclamanta a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere cadrul legal și competențele referitoare la stabilirea unor sporuri ce se acordă personalului contractual.
S-a arătat că argumentul reținut de instanța de fond în favoarea temeiniciei hotărârii contestate ca fiind acela "pentru ceilalți salariați ai Consiliului local aceste sporuri s-au acordat prin hotărâri judecătorești și că numita trebuie să beneficieze de ele pentru a nu fi discriminată" este fără temei legal, pentru că ceilalți salariați au beneficiat de aceste sporuri în baza unui act administrativ - dispoziția primarului (ordonatorul principal de credite) care a avut la baza emiterii o sentință civilă.
Actul administrativ a fost hotărârea consiliului local care nu este ordonator de credite și nici nu a avut la bază emiterii hotărârii vreo sentință civilă, mergându-se doar pe o similitudine dacă au ceilalți angajați aceste sporuri trebuie să beneficieze și numita pentru a nu fi discriminată, competență a consiliului local care nu reiese din nici un act normativ.
Recursul este fondat.
Instanța de fond nu a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile în cauză, respectarea OUG 63/2003, Legea nr.138/1999, Legea 137/2000, OG nr.139/2000.
Astfel, în mod greșit, s-a reținut de către tribunal că dispozițiile Ordinului MAI nr.496/2003, pct.9.2 referitoare la indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului autorității publice locale.
Aceasta întrucât, pe de o parte, din dispozițiile pct.9.2 al Ordinului MAI nr.496/2003 se reține că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, reglementare ce se regăsește și în dispozițiile art.13 coroborat cu art.47 din Legea nr.138/1999, iar pe de altă parte, conform OUG 63/2003, activitatea de evidență a populației ce aparținea MAI a fost preluată în cadrul autorităților publice (în aparatul consiliilor locale și județene), MAI având în continuare atribuții și în domeniul administrației publice locale.
Ori, pentru a se da eficiență principiului constituțional și legal al egalității între cetățeni și principiului creării unui sistem unitar de salarizare în domeniul administrației publice locale se face aplicarea dispozițiilor Ordinului MAI nr.406/2003 tuturor categoriilor de personal din cadrul autorităților publice locale, în măsura în care sunt acordate de către ordonatorul principal de credite.
S-a reținut greșit de către instanța de fond faptul că acordarea indemnizației de dispozitiv nu încalcă principiile prevăzute de art.2 alin.1 din Legea 215/2001, în condițiile în care autoritatea locală, în baza autonomiei locale, este cea care are competența să hotărască acordarea sau nu a indemnizației de dispozitiv pentru personal.
Acordarea acestui spor se face astfel în măsura în care sunt asigurate resursele financiare, ori în speță pârâtul nu a făcut dovada că dispune de aceste resurse.
Persoana în favoarea căreia a fost emisă hotărârea contestată, are calitatea de funcționar public, în cadrul Primăriei.
Acordarea sporului de confidențialitate în procent de 15% de ordonatorul principal de credite și menținută de prima instanță, este nelegală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului confidențialitate, reglementat de art. 26 din Codul Muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Pârâtul nu a invocat în sprijinul hotărârii emise nici un act normativ, privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispozițiile din Codul Muncii și aplicabilitatea acestora în cazul funcționarilor publici.
Arătăm că pentru a se acorda sporul de confidențialitate, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi acordate funcționarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauza de confidențialitate, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde și la cele două clauze, de existența unei reglementări legale.
Dacă, în ceea ce privește consilierii juridici, în statutul profesiei de consilier juridic se prevede expres în art.60 alin.2 că deosebit de remunerația de bază stabilită prin legi speciale, în temeiul art.25 și 26 din Legea 53/2003, aceștia pot negocia și beneficia de prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de confidențialitate, pentru funcționarii publici nu există o prevedere expresă în acest sens.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidențialitate și că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauza de confidențialitate nu este contrară statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor, cu excepția consilierilor juridici, care în statutul profesional au prevăzut dreptul de a primi sporurile aferente celor două clauze.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul reclamantei, va modifica sentința, în sensul că va admite cererea și anulează HCL nr. 15/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul INSTITUȚIA PREFECTULUI JUD. G PRIN PREFECT împotriva sentinței nr. 1770 din 01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL.
Modifică sentința recurată în sensul că admite cererea și anulează HCL nr. 15/2008.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
PREȘEDINTE: Carmina Mitru - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/MB/10.12.2009
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
