Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 5005/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5005
Ședința publică de la 26 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Carmina Mitru
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
Grefier:
***********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței nr. 657 din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL și intimata pârâtă Municipiului
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, prin Serviciul arhivă, avocat pentru intimata reclamantă - SRL a depus o cerere de amânare întrucât nu se poate prezenta la acest termen având mai multe cauze de susținut la Tribunalul Gorj.
În conformitate cu dispozițiile art. 156 alin. 1 Codul d e procedură civilă, instanța respinge cererea de amânare constatând că este a doua cerere de amânare formulată de apărătorul intimatei reclamante.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 657 din 4 martie 2009 Tribunalul Gorja admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Mun.
A anulat actul administrativ nr. 26506din 05.11.2008 emis de
A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 9247 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea privind anularea chitanței de plată nr. TS 3B nr. -.
A respins cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția României, "prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne".
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene instanța constată că se stipulează in mod clar că "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
De asemenea, potrivit art. 3 lit. din Tratatul de instituire Comunității Europene, este prevăzută "eliminarea dintre statele membre a taxelor vamale si a restricțiilor cantitative la intrarea și ieșirea mărfurilor, precum și a oricăror alte măsuri cu efect echivalent".
În acest sens, Tratatul acordă importanță deosebită reglementării liberei circulații a mărfurilor, stipulând in art. 12- 37 că această libertate presupune realizarea unei Uniuni vamale care să se refere la toate categoriile de mărfuri.
În baza Tratatului, Uniunea vamală ar trebui să implice interzicerea între statele membre a taxelor vamale a supra importurilor si exporturilor, ori a altor taxe cu efect echivalent.
Mai mult, in jurisprudența comunitară s-a subliniat că, "orice sarcină fiscală oricât de mică si indiferent de destinația și modul său de aplicare care este impusă in mod unilateral asupra mărfurilor, ca urmare a trecerii frontierei, ce nu reprezintă o taxă vamală in sens strict, constitui o taxă cu efect echivalent". (CJCE, cauza C - 517/04 & Zn./ ).
În consecință, prevederile menționate în Tratat, limitează libertatea statelor in materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Astfel, art. 90 al.1 interzice discriminarea fiscală între produsele importate si cele provenind de pe piața internă care sunt de natură similară.
Esențialul a cestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară in România
În privința reglementării interne, s-a remarcat faptul că taxa specială pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusă in Codul fiscal prin 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01 ian. 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii 343 prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și situații de scutire de la plata taxei, in cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autovehicul se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214/1 din fiscal.
Cuantumul taxei speciale datorate bugetului statului se calculează după formula prevăzută la art. 214 /1 al.3 in funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți in anexele speciale ale legii.
Esențial rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate in România, stat comunitar din 1 ian.2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculată în România, după aducerea acestora in țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată in modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România, din comunitatea europeană, în scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referiri la art. 148 al.2 și 4 din Constituție, de o deosebită importanță este cel supremației dreptului comunitar, in speță art. 90 al.1 din Tratat, situație in care modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule a încălcat in mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
În caz de conflict intre dreptul național și legea comunitară, aceasta din urmă trebuie aplicată cu prioritate.
Curtea de Justiție a Comunității Europene a dezvoltat principul supremației sau preeminenței dreptului comunitar in raport cu dreptul intern ca urmare firească a recunoașterii principiului efectului direct.
Astfel s- stabilit că până și legislația secundară comunitară se aplică cu prioritate față de cea mai importantă de dispoziție de drept național, fie ea chiar o prevedere constituțională.
În consecință, în cazul în care există un asemenea conflict, judecătorul național este obligat să aplice dispozițiile de drept comunitar, fără a mai aștepta ca acele dispoziții de drept intern să fie declarate neconstituționale de către instanțele competente sau să fie abrogate de legiuitorul național.
Pe de altă parte trebuie avut în vedere că dreptul comunitar are aplicabilitate directă în România potrivit principiului efectului direct al dreptului comunitar care este consacrat si de Constituția României, care la art. 148 al.2 prevede că in urma aderării "prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europen, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne".
Ca urmare a efectului direct art. 90 al.1 din Tratat, pentru ordinea juridică internă României, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 fiscal sun reglementări contrare si nu pot fi menținute in continuare ca aplicabile in cazul de față.
Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, in cuantum 650 lei a fost încasată in contul bugetului statului cu încălcarea art.90 al.1 al Tratatului, inclusiv al Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică in condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Art. 90 al.1 din Tratat face parte de la data de 01 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul, cetățean român, se poate adresa autorităților a administrative si instanțelor judecătorești in scopul restabilirii drepturilor conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării in România a autoturismului cumpărat in cursul anului 2008 dintr-un stat membru, autoturism second - hand.
Prin urmare actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamantă, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism.
În situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În aceste condiții, tribunalul va admite acțiunea reclamantei în parte, stabilind că taxa a fost ilegal încasată, urmând să o oblige pe pârâtă la restituirea acesteia.
-o pe reclamantă in mod nelegal de suma de 9 247 lei, de la data plății sumei, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei putând fi reparat integral numai in acest mod, conform dispozițiilor art. 1084, raportat la art. 1082 civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în cauză pârâta G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită excepției inadmisibilității acțiunii, apreciind că în urma formulării unei asemenea cereri de restituire s-a născut un raport juridic fiscal și, în consecință toate drepturile și obligațiile părților referitoare la sumele datorate de la bugetul de stat vor fi reglementate de actele normative specifice dreptului procedural fiscal, în speță este vorba de Codul d e procedură fiscală, ce reglementează în mod clar procedura de restituire, fiind instituite în acest sens norme exprese și imperative în această materie, norme eludate de către instanța de fond, inclusiv posibilitatea de acordare a dobânzilor reglementate de art.124 din același cod.
S-a precizat că nu s-a emis actul administrativ fiscal în forma reglementată de art.88 alin.1 lit. a și c din Codul d e procedură fiscală republicat și că nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 205 Cod pr.fiscală, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În sensul inadmisibilității acțiunii, s-a arătat că reclamanta nu a urmat întreaga procedură specială de restituire prin contestarea răspunsului Administrația Finanțelor Publice Tg., asociat măsurilor de impunere, potrivit prevederilor art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că art.2141Cod fiscal se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și cele nemembre ale Comunității Europene.
S-a mai arătat că în temeiul art.13 din Codul d e procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, iar taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.2141Cod fiscal este reglementată în lege așa încât judecătorul nu poate să înlăture obligativitatea plății acesteia.
A precizat recurenta că era necesară instituirea unei astfel de taxe pentru evitarea importării în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare.
În același timp, recurenta a considerat că legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele.
Recurenta a mai susținut că taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, aceasta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 9247 lei.
Reclamanta s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Tg. J, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr. 20096 din data de 16.09. 2008, Administrația Finanțelor Publice Tg. J i- răspuns reclamantei, în sensul că cererea nu poate fi soluționată favorabil întrucât 571/2003 privind codul fiscal nu prevede restituirea taxei de primă înmatriculare.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamanta a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului. Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr. civilă, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței nr. 657 din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL și intimata pârâtă Municipiului
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
PREȘEDINTE: Carmina Mitru - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red. Jud. C
Ex.2//3.12.2009
Jud. fond C
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
